Se crapă de ziuă. Grigore (zis Dop de plută) deschide, cu greu, pleoapele pline de celulită. Îşi rostogoleşte, cumva, trupul puhav jos din pat şi îşi croieşte drum prin troienele de firmituri, amestecate cu “mărunţiş”, de pe jos. Văzându-şi faţa grohăitoare în oglindă, constată că doctorul, pe care l-a ameninţat cu moartea dacă nu-l operează, a făcut o treabă chiar bună. Exceptând trăsăturile grohăitoare, care nu pot fi extirpate de niciun chirurg plastician, poate spune că e un fel de George Clooney al clanului său. Rânjeşte şi scuipă bicarbonatul cu care şi-a lustruit dinţii.
În timp ce papara cu slană îi gâdilă papilele gustative, îl sună pe locotenentul său, să verifice stadiul “combinaţiilor”:
“Să trăiţi, şefu’!”
“Lasă gargara şi scuipă raportul”
“11.000 din taxe de protecţie, 5.000 de la curve, 7.500 au şmenuit băieţii, 1 mort şi 3 răniţi”
“Cam mulţi răniţi şi cam puţini morţi, bă, lepră”
“Se rezolvă, şefu’!”
Prânzul îl găseşte pe Dop de plută la tribunal. A fost citat ca martor (doar ca martor!) într-un proces. Gazele pe care le-a scos, atât pe gură, cât şi pe cur, din el, în sala de judecată, sunt sugestive pentru relaţia dintre Dop de plută şi justiţie. Dă fix o beşină pe ea.
Spre după masă, Dop de plută a făcut o vizită la una dintre fabricile sale de alcool. S-a plimbat ostentativ, cu un pahar de whisky în mână, printre muncitori, în timp ce aceştia ambalau poşirca ilegală care va ajunge în ficaţii săracilor României. L-a bătut pe unul dintre ei până l-a lăsat lat. A tras o duşcă pe ascuns.
Scufundat în fotoliul din piele de ornitorinc, Dop de plută se uită la ştirile de seară: “Grigore, zis Dop de plută, a fost pus sub urmărire penală. Acuzaţiile care i se aduc…”
Dop de plută formează, furios, un număr: “Procuroare, ce-am discutat noi?”
Adoarme, în fotoliu, grohăind pe râtul odios.
PS: Dop de plută e un cetăţean ca oricare altul. El ştie că e interlop, mă-sa ştie că e interlop, autorităţile ştiu că e interlop, toată lumea ştie că e interlop şi atât. Poate, foarte bine, să fie numit cetăţean de onoare al oraşului. Nimănui nu i-ar păsa.