La o analiză simplă, faptul că se deplasează pe un cal, fie el şi alb, îi trădează sorgintea medievală. Ori, se ştie foarte bine că în epoca medievală, oamenii nu se prea spălau, ba chiar feţele regale aveau un instrument din aur (nu mai ştiu exact cum îi spune) cu care se scărpinau în cap de păduchi. Şi am o vagă bănuială că nici nu se rade în zona inghinală.
Bun, de ce ai visa la un om plin de păduchi, neras la instalaţie, care duhneşte îngrozitor?
Scenă dintr-un film artistic:
“Cei doi protagonişti se apropie timid unul de altul. Buzele li se ating uşor, ea tremură la atingerea lui. Se întind lin în pat, într-un dans al mângâierilor şi săruturilor pătimaşe. Hainele zboară pe nesimţite. El îi sărută trupul tremurând, ea geme de plăcere. Buze, gât, sâni, abdomen, zona inghinală, până la vârful picioarelor. Transpiraţia curge, intensitatea cresşte, actul se consumă, totul sub cearşaf, doar e un film artistic. O dramă. Un film poliţist sau biografic. O comedie. La final, după răgetele orgasmice, cei doi se liniştesc, ea se pune pe pieptul lui, mai vorbesc puţin şi adoarme. După un timp, adoarme şi el.” Scena se încheie şi se trece la alta.
Bun. Aici mi se rupe filmul în ceea ce priveşte sexul din filmele artistice. Cum ‘mnezo să te culci transpirat şi cu toate maglavaisurile sexuale pe tine??? Ce exemplu dăm tinerilor?
Mulţumesc pentru atenţie.
Sunt un fel de constantă a copilăriei. Fiecare părinte se aşteaptă ca, la un moment dat, plodul să-i vină acasă cu părul mobilat. Eu am avut, sora mea a avut, tu ai avut, cu toţii am avut. Nimeni nu se miră, nimeni nu se scandalizează, e un lucru cât se poate de normal. E un fel de lege a firii, ca râgâiala după bere, beşina după fasole şi duşul după sex (niciodată n-am înţeles cum căcat stau de vorbă în filme după ce s-au cordit, n-au ceva sosuri de spălat?).
Şi acum vine partea din post în care mă scandalizez: de ce Hristos e atât de normal? Adică tu, ca mamă, ai aparat de ras pe picioare, placă de întins părul, vibrator pentru delegaţii şi alte cuceriri tehnologice, şi ţi se pare normal ca, în secolul în care trăieşti, să-ţi vină copilul acasă plin de păduchi? Pe de altă parte, de unde futere vin? Cred că fiecare părinte a ales o grădiniţă/şcoală cât de cât decentă pentru copilul său, decenţa implicând şi un minim grad de igienă. Că doar de aia s-au inventat oraşele, nu? Şi totuşi, apare câte un copchil infectat şi umple toată grupa/clasa.
Spălaţi-vă dracu’! Şi pe voi, şi pe progeniturile voastre! Omenirea trimite rachete în spaţiu şi nouă încă ni se pare normal să avem păduchi!
Ante scriptum: Post pentru femei! Dacă eşti burlac, mai bine nu citi. Dacă eşti într-0 relaţie, citeşte cu încredere. Vei realiza că banii de bere nu sunt egali cu cei daţi pe produsele ei de igienă şi înfrumuseţare.
Motto: Noi putem consuma cât nu puteţi voi calcula! 
Am primit o leapşă de la Tomata cu scufiţă. Bun. Aş minţi dacă aş spune că nu sunt capabilă să aberez despre produse cosmetice, pufoase, roz şi plăcut mirositoare, aşa că, să purcedem în a răspunde la întrebarea de pe buzele tuturor: “Ce face Florica în intimitatea toaletei sale?” 
)
Încep cu o veste bombă. Eu şi Zicu folosim împreună următoarele produse:
- gelul de duş (zilnic, da, e unisex)
- şamponul (o dată la 2 zile)
- săpunul lichid (zilnic)
- batonul corector anti coşuri (zilnic)
- fixativul (zilnic)
- pasta de dinţi (zilnic, duh!)
- o dată pe săptămână: masca de argilă, când reuşesc să-l conving să stea
Ştiu, e halucinant ce spun, având în vedere că locuim împreună! )
În rest, folosesc produse pe care le foloseşte orice reprezentată a sexului frumos: demachiant, loţiune tonică, cremă de faţă, balsam, cremă de corp, deodorant, farduri, parfum etc. Am produse şi din gama “Cât ai dat pe 50 de ml ???”, dar am şi produse româneşti, care îşi fac foarte bine treaba. Nu sunt sclava unui brand, din contră, am un curcubeu de branduri. Încerc produse noi, însă consider că fiecare persoană ştie/simte care sunt produsele care i se potrivesc cel mai bine tipului de ten, păr etc. şi că acelea trebuie cumpărate.
Şi da, sunt o militantă a campaniei: să folosim cu încredere apa şi săpunul!
Şi dacă tot avem o întrebare în titlu, referitoare la ritualul zilnic de înfrumuseţare, o dau şi eu mai departe la Zăineasca, Fetiţa, Dush, Nebuloasa şi oricărei creştine mai doreşte să o preia.
PS: în adâncul sufletului meu, îmi doresc ca şi Bendea să preia leapşa asta.
Transpiraţia leguminoasă. E sudoarea cu un miros pregnant de ceapă. E cel mai des întâlnit tip, regăsindu-se în portofoliul tuturor categoriilor de vârstă şi sociale. Au existat cazuri de leşin din cauza ei, dar şi cazuri de poftă de slană cu brânză. Depinde de om. Ceparii au darul de a nu se simţi între ei, datorită simţului olfactiv amorţit, dar îi simt pe cei care miros mai bine decât ei. Asta le inoculează ideea că mirosul lor e suportabil şi, ca atare, nu iau nicio măsură.
Transpiraţia de vestiar. Puternică. Pătrunzătoare. Palpabilă. E transpiraţia asumată. Cu toţii ştim că va urma şi o percepem ca naturală. Chiar dacă are o forţă devastatoare (cred că poate ucide lejer un nou-născut), cei care o generează şi stau în ea sunt imuni. Sau ignoranţi. Oricum, e ca un fel de prieten nedorit de care n-ai cum să scapi. Te îmbraci cât mai repede şi te tirezi!
Transpiraţia de cămaşă ieftină. Sau transpiraţia zgârcitului. În ziua de azi, poţi să cumperi o cămaşă dintr-un material decent fără să dai o avere pe ea (vezi ţarcurile din supermarket-uri). Asta dacă ţii la mirosul pe care îl emani. Dacă nu, iei una în care puţi a hoit după primele zece minute. Acest tip de traspiraţie se întâlneşte în special pe la nunţi, botezuri, banchete, cumetrii, când purtătorul est în acţiune. Vine la pachet cu pete imense, de ai impresia că textila e imprimată cu nişte hărţi. Doamnelor, refuzaţi orice invitaţie la dans din partea acestor fiinţe.
Transpiraţia de transport în comun. Numita transpiraţie acidă. Când îşi face simţită prezenţa, şi şi-o face de fiecare dată, tinerii îmbătrânesc, părul cade, femeile rămân însărcinate, hainele se decolorează, gaura din stratul de ozon îşi dublează circumferinţa, ţări falimentează. Atât de puternică e.
Transpiraţia de după. E inconfundabilă. De cele mai multe ori, e asociată afirmaţiei: “Băi, ce pute a sex aici!”
Transpiraţia flocoasă. Dacă ai ajuns până în anul pe care îl traversăm şi încă nu te razi la subraţ, chiar dacă eşti mascul, află că e mult mai bine. Cel puţin pentru cei din jur. Găseşti aparate de unică folosinţă la 2-3 lei. Foloseşte-le cu încredere. Transpiraţia gătită pe floci pute mai rău, crede-mă.
Transpiraţia Gabriel Cotabiţă. No comment.
Transpiraţia bătrânească. E o combinaţie între mirosul clasic de transpiraţie si cel pregnant de naftalină. Efectele sunt asemănătoare cu cele ale transpiraţiei de transport în comun, cu menţiunea că.
A venit vara, cea de-a doua fiică a anului. Copacii sunt verzi, floricelele colorate, cerul senin, viaţa frumoasă. Ah, de-aş avea zece vieţi să te cânt, natură! Cam astea sunt gândurile cu care mă trezesc dimineaţa. Tot feng shui-ul dispare ca prin mister odată ce pornesc spre job.
Transpiraţie care se prelinge pe făţucă, guri mirositoare a mâncare de alaltăieri, buci de bătrâni, care se freacă nonşalant de tine, oameni care nu sunt capabili să meargă drept şi ordonat spre ţinta lor, oricare ar fi ea. Ah, sper să nu mai am zece vieţi!
Cu răutate în taste, provocată de un drum de 35 de minute, cu un autobus care mirosea a vestiar de fotbal, vă propun să iniţiem un program care să ne salveze de toate lighioanele certate cu igiena.
1. Instalarea unor check point-uri la fiecare staţie de autobus din oraş, plus gări, aeroporturi şi hypermarket-uri. Dacă emani putoare din orice părticică a trupului, vei fi trimis acasă, însoţit de “jandarmii curăţeniei”. Acolo, vei fi forţat să te speli sub supraveghere!
2. Persoanele care vor trece, într-o săptămână, de minin 5 ori de check point, vor primi un pass gratuit de neîmpuţit. Adică, ştim că eşti curat şi, ca răsplată, ai voie să vii o dată transpirat de la o activitate sportivă şi să prezinţi pass-ul la check point.
3. Persoanelor care put li se va permite accesul în zone aglomerate doar între orele 12.00- 16.00, interval orar în care, de obicei, oamenii sunt la serviciu. Nu vrem, doamne fereşte, să îi exilăm total, ci doar să îi umilim puţin, astfel încât să devină motivaţi să se spele!
4. La fiecare chek point va exista o listă cu cei mai nespălaţi oameni din zonă. Cu poză! Din nou, apelăm la dorinţa de autodepăşire ce zace în fiecare dintre noi.
Ma gândesc că, în perioada asta de criză, un asemenea proiect nu ar fi prea greu de implementat. Oricum suntem în rahat! Măcar să nu pută aşa tare. În plus, milioane de oameni ar trăi mult mai fericiţi. În speţă, eu
După jegul din autobusul din dimineaţă, după îmbâcseala de afară, după transpiraţia adunată în scaunul de la birou, după transpiraţia cauzată de nervii provocaţi de diverşi, după efectuarea necesităţilor fiziologice peste zi, când ajungi acasă, duşul e cel mai bun prieten al tău.
Ei, când sunt sub duş, îmi imaginez că apa “spală” ziua ce tocmai a trecut. Pe lângă jegul de pe mine, se duce întreaga zi, cu bune, cu rele, cu nervi, cu înjurături, cu răutăţi, cu de toate. O percep ca pe un soi de purificare. În zona capului, simt cum apa spală toate gândurile murdare ce au locuit de-a lungul zilei acolo. De mai jos, cam în zona pieptului, se duc, împreună cu mirosul de transpiraţie, sentimentele second hand (nici bune, nici rele). Coborând spre zona genitală, apa strânge după gândurile mădulare. Din zona picoarelor, se duc şuturile în fund pe care nu le-am dat, dar mi-am dorit să le.
După aproximativ cinci minute, sunt ca lacrima! Jegless and dayless. No, exact în momentul ăla de puritate trupească, da fix în ăla, nu în altul, îmi vine să mă cac! Să mânjesc bunătate de duş proaspăt efectuat. Ziceţi voi că nu e unul dintre cele mai nasoale lucruri pe care le poate trăi o fiinţă umană.
