Am un prieten programator care, în perioada asta, îşi caută un job. Pentru că e bun într-un domeniu cu mare cerere pe piaţă, în ultima perioadă a fost contactat şi vânat de mai multe companii din Cluj sau multinaţionale. Vorbim de companii mari, cu departamente de resurse umane.
Pe lângă mizeriile de salarii cu care a fost ofertat pentru joburi full time (el câştigă triplu din colaborări freelance cu clienţi din afară), cea mai mare problemă a fost replica HR-istelor, cu care se încheie orice discuţie: “Indiferent dacă vom colabora cu dumneavoastră sau nu, vă anunţăm”. Aparent, e doar o replică de complezenţă, deşi, fiind vorba de resurse umane, nu ar trebui să fie.
Ia ghiciţi dacă l-a anunţat cineva. Exact! Acum vin şi vă întreb: nu e de bun simţ să anunţi omul cu care ai avut o discuţie despre o posibilă colaborare, indiferent de rezultat? Cu atât mai mult cu cât ai studii de HR, unde presupun că te învaţă chestiile astea.
Poate aveţi voi prieteni care lucrează în HR. Chiar aş vrea să ştiu de ce nu i s-a răspuns acestui om. E o chestie de politică firmei, sau e pur şi simplu lenea omului de la resurse umane să mai dea un mail cu: “Mulţumim de interviu, deocamdată nu putem colabora, dar vă avem în baza de date blablabla”. Nu e greu să minţi frumos, omul rămâne cu o impresie bună şi, mai ales, ştie cum stau lucrurile şi se poate reorienta.
Norocul prietenului meu sunt skilurile pe care le are şi care sunt cerute de piaţă. Sunt sigură că acest comportament se aplică şi în alte domenii, iar oamenii rămân cu buza umflată.
Dacă aş fi PR-ul unei companii, aş sta cu mătura pe HR-iste! Ştiţi expresia aia: “e o lume mică…”
Dragi oameni de pe resurse umane, nu uitaţi să fiţi oameni!
