Se zice că orice blog care contează cât de cât pe lumea asta are parte de haterii lui, această specie de sferto-zei ai tastaturii, al căror singur scop e să lase comentarii înjurioase, fără niciun motiv, să lanseze ironii şi alte chestii machiavelice menite să distrugă psihicul deţinătorului de blog. Asta dacă sunt băgaţi în seamă.
Noi, până acum, nu prea am avut virulenţi din ăştia. Din contră, la un moment dat, mie mi s-a părut chiar amuzant când cineva ne-a lăsat un comentariu în care scria: “Ai dat o palmă la un căcat”. Noh, noi chiar am râs 
) Adică, dacă asta era părerea omului, de ce să te superi? Spre deosebire de alţi bloggări, ăsta a fost cel mai “rău” comentariu pe care l-am primit vreodată. Şi nu pentru că nu am avea hateri, ci pentru că ai noştri sunt mai diferiţi.
Haterii noştri nu ne sunt complet necunoscuţi. Nu, sunt cunoştinţe, oameni cu care ne interesectăm rar şi ne dăm “bună ziua”. Astfel, nu de puţine ori am primit întrebări de genul: “Şi ce aveti de gând să faceţi cu blogul ăsta?”, “Ce scop aveţi cu blogul? Tre’ să aveţi un scop!”, “Vreţi să îl monetizaţi? Când?”, “Câţi vizitatori unici aveţi pe zi?”
Aceşti hateri pasivo-agresivi nu ne lasă să bem un suc, să râdem la o zi de naştere. Oarecum de înţeles, din moment ce, aparent, nici noi nu-i lăsăm să doarmă noaptea. Cred şi eu că e nasol ca un blog să aibă mai multe vizite pe zi decât site-ul firmei tale într-o lună. E şi mai de maro, cel puţin pentru tine, ca un blog să fie mai cunoscut decât firma ta. Ştiu asta, dragă haterule, înţeleg.
Şi mai ştiu ceva, în loc să îţi baţi capul cu blogul nostru, nu mai bine ai încerca să te scoţi pe tine din căcat? Tu latri la lună, nouă ne merge tot mai bine. Deşi, aş vrea să te rog să ne şi postezi comentarii din alea inteligente, care să ţină de munca noastră, de social media, de cum ar trebui să ne manageriem blogul, tot tacâmul. Nu de alta, da’ ne-ar creşte valoarea blogului, pe care, ca să înţelegi, scriem din plăcere
Revenind la ideea de hater, mă gândesc că trebuie să fie foarte pustiu la tine-n suflet şi în camera din care-ţi verşi amarul pe lumea asta rea ca să ponegreşti un proiect care promovează cititul. Cred şi eu că e o corvoadă să deţii adevărul absolut şi să n-ai cui să-l împărtăşeşti în viaţa reală. Pentru că singurele tale prietene sunt nişte taste.