Posturi marcate ‘grija parinteasca’

Cea mai proastă veste pe care i-o poţi da unei mame

- Servus, mami!

- Florica, tu eşti? Servus, draga mamii, ce faceţi, vă odihniţi aşa, ca de duminică?

- Dada, pe acasă, că e şi frig. Nu mai ieşim nicăieri.

- Da, foarte bine, staţi cuminţi în casă. Ce-aţi făcut bun de mâncare?

- Nimic special, supă de cartofi.

- CE??? AŞA RĂU VĂ MERGE? NU AVEŢI CE SĂ MÂNCAŢI?

- Ba da, avem, de ce?

- CUM SĂ FACEŢI, ÎN SFÂNTA ZI DE DUMINICĂ, SUPĂ DE CARTOFI, CÂND AIA E MÂNCARE DE LUNI SAU MARŢI?!?!

- Tu mami, da’ ne-a fost poftă! Ce are, că doar tot mâncare e. Mâncăm peste săptămână tot felul de chestii, supe mai rar, aşa că, dacă tot avem timp, ne-am gândit să ne facem o supă bună de cartofi.

- NU-I ADEVĂRAT! MINŢI! DE CE NU AI ZIS SĂ ÎŢI TRIMITEM BANI SAU MÂNCARE?!?!?

- Da’ avem, e ok, stai liniştită!

- AVEŢI PE DRACU! SUNTEŢI SĂRACI ŞI MÂNDRI! BIEŢII DE VOI!

Chiar dacă faceţi supă de cartofi sau ciorbă de fasole duminica, să le spuneţi mamelor voastre că aţi făcut supă de pui cu tăiţei. Altfel, le veţi strica duminica.

Nimic nu se compară cu entuziasmul părinţilor

Ieri după masă.

- Alo, servus mami, vineri venim la Baia Mare!

- Da??? Mă, vine fiică-ta mâine! Trebuie să mergem la cumpărături, să facem mâncare! Să facem munţi de mâncare! Şi desert trebuie să facem! Să te duci mâine la piaţă, să iei fructe şi legume proaspete! Şi la măcelăria aia bună de pe colţ, să iei carnea cea mai frumoasă!

- Mami, numai pe la 6 pornim, după job.

- Şi, dacă tot vin copiii acasă, putem să mergem şi la munte, să facem un grătar! Şi trebuie să le pregătesc mâncare, să îşi ducă la Cluj, că nu ştiu ce mănâncă bieţii pe acolo! Vai, câtă treabă am!

- Mami, da’ vine tati după noi la autogară?

- Şi o să mergem la mătuşa, că îi e dor de tine şi vrea să te vadă! Vai, ce bine că vii acasă, că şi aşa nu ai fost demult!

- Mami, da’ vine tati după noi la autogară?

- De toate îţi face mama! De T-O-A-T-E! Să-mi zici dacă vrei ceva special, să pregătesc pe când vii, că oricum îţi face mama de toate!

- Mami, da’ vine tati după noi la autogară?

- Da, normal că vine!

Azi, la ora 13:00.

- No, suntem gata! Masa e pregătită, tata s-o dus la gară, vă aşteaptă!

- Mami, da’…

- Lasă, că am făcut eu de toate, nu trebuie să-ţi baţi tu capul. Am făcut de T-O-A-T-E şi vă aşteaptă mama aşa cum trebuie!

- Stai, tu mami, un pic, lasă-mă să vorbesc!

- Nu mă interesează nimic! Să veniţi o dată, să vă pun la masă, şi apoi vorbim orice. Draga lui mama, că e plin frigiderul şi mâine mergem la grătar! Şi tata o fost la piaţă, că l-am trimis eu! O luat numa’ ce-i mai bun, eco, cum se zice acum. Numa’ eco!

- Tu mami…

- Da, scumpa lui mama, DA!

- Azi e doar joi, mâine venim!!!

De ce e important să te bărbiereşti când mergi în vizită la părinţii ei

Există o serie de reguli pe care un mascul trebuie să le respecte când merge în vizită la părinţii iubitei. Că nu poţi să mergi ca din cur, doar oamenii ăia trebuie să fie convinşi că eşti omul potrivit pentru fata lor. Normal, la primele vizite, încerci să faci o impresie cât mai bună: te îmbraci cu hainele cele mai bune, mergi proaspăt spălat pe cap şi fără produse de întărire în păr (se ştie că părinţii au alergie la aceste produse), te bărbiereşti, îi duci un buchet de flori şi/sau o cutie de ciocolată mamei şi o sticlă de ceva tatălui. Toate astea ca să ungi relaţiile şi să-ţi faci intrarea în familia lor cât mai uşoară.

Pe parcurs, observi că oamenii încep să te îndrăgească: mama ei se lungeşte la cafele cu tine, îţi face mâncărurile preferate, iar pentru tatăl ei e o reală plăcere să staţi la un pahar de vorbă. Astfel, începi să te relaxezi: sunt bune şi hainele mai puţin bune, răreşti atenţiile şi mai pui un gel în cap.

Dar, oricât de mult te-ai relaxa, oricât de tare ai crede că i-ai cucerit, oricât de bine te tratează, nu trebuie să uiţi niciodată, dar NICIODATĂ, să te bărbiereşti! Pentru că, dacă de fiecare dată ai apărut bărbierit şi, din varii motive, o singură dată te-ai dus cu faţa plină de pilozitate, vor începe să-şi pună probleme:

“Hmm… e nebărbierit, sigur au necazuri!”

“Oare s-au certat?”

“Sigur l-au dat afară de la muncă, stă toată ziua acasă şi-şi creşte barba, iar biata noastră fată munceşte ca să-l întreţină!”

“Are pe alta, şi la aia îi place cum îi stă cu barbă!”

În weekend, a fost prima dată când m-am dus nebărbierit la părinţii Floricăi. Am scăpat uşor:

“Îţi laşi barbă?”

Cum să fii o mămică modernă

Ţinând cont de rata criminalităţii, de obsedaţii care se plimbă liberi printre noi, de faptul că urmăresc Criminal Minds şi Dexter şi că sigur, foarte sigur, ceva rău se întâmplă chiar în momentul în care scriu acest post, trebuie să luăm măsuri! Trebuie să ne protejăm copiii! Mămicile nu se pot bucura de liniştea sufletească de a-şi lăsa copiii să zburde fericiţi prin curte. Oamenii răi pot fi oriunde. În gang, în tufă, sub o piatră. Da, oamenii răi se pot ascunde şi sub pietre, pentru că sunt oameni răi!

Aşadar, trebuie să ne punem capul la contribuţie pentru a ne proteja viitorul, moştenirea genetică! Soluţiile pot fi mai simple sau mai complexe, depinde doar de gradul de paranoia al mămicilor.

1. Cea mai la îndemână, instalarea de GPS-uri pe copii. Astfel, vei şti oricând unde este odorul tău.

2. Instalarea unor brăţări cu electroşocuri mici, aşa, ca nişte ciupituri. Când odrasla se mişcă din zona predefinită de mămici, beneficiază de o mică pişcătură.

3. Instalarea unui ţarc în care se vor aduna toţi copiii de la bloc. Opţional, acest ţarc va fi împrejmuit cu gard electric (mici pişcături, din nou). Singurul dezavantaj ar putea fi fapul că micuţii nu se vor putea juca mâţa sau v-aţi ascunselea.

4. Achiziţionarea unui măgar care să emită sunete de avertizare în caz de pericol. Un măgar şi nu un câine obişnuit, de pază, va acţiona eficient, ca un factor surpriză pentru oamenii răi. În acelaşi timp, copiii vor avea un animal de companie pentru joaca proprie şi personală. Astfel, se vor evita şi eventualele discuţii gen “mamiiii, vreau câine/pisică în casă!”

5. Încheierea unui parteneriat cu armata română. Astfel, fiecare curte de bloc va fi pregătită de atac. Capcane, atacuri spontate cu molotoave, tot tacâmul!

6. Fiecare masă a micuţilor va conţine neapărat fasole. Este imperios necesar ca şi ei să funcţioneze ca şi nişte arme letale.

No, nu-i mai bine acum, că ne ştim copiii în siguranţă?

Analele părinteşti

Dovezi incontestabile că eşti copilul părinţilor tăi, indiferent de vârstă icon smile Analele părinteşti

Discuţii pe mess

Discuţie 1

Părinte:  Ce faci? Mă duc după maică-ta la serviciu, ai mâncat? Să fii cuminte! Am ieşit, o zi bună, ciao!

Eu:…

Discuţie 2

Părinte: A murit sora lui tanti aia care stătea pe stradă cu bunică-ta. Mă duc la piaţă.

Eu: Cine a murit???

Părinte: Şi-a luat nenea Ducu de la doi maşină, în rate cred. Paa!!

Eu: Ai ieşit de pe mess???

Discuţie 3

Părinte: A fătat vaca lui bunica!

Eu: Super!

Părinte: Cum e vremea la Cluj?

Eu: Plouă, din păcate.

Părinte: Ok

Eu: Altfel, ce mai faceţi?

Părinte:…

Eu: Ai ieşit de pe mess??

Părinte:…

Eu: De ce tot timpul ieşi de pe mess fără să saluţi???

Părinte:…

Eu: Mai eşti??? OFFFFFF TATIII!!!!

La telefon

Discuţie 1

Părinte: Cum e vremea la Cluj?

Eu: Da, fain aşa, soare. Da’ de ce mă întrebi de vreme?

Părinte: Eh, acuma ce să discutăm şi noi?

Discuţie 2

Părinte: Ce faci?

Eu: Acum am ajuns de la serviciu.

Părinte: La ora asta?

Eu: Păi e doar 6 jumate

Părinte: Da’ tu până la 6 lucrezi?

Eu: Da, ţi-am zis de nenumărate ori

Părinte: Mult vă ţin! No, spală-te, mănâcă şi culcă-te. Da’ mănâncă ceva uşor, că-i seară şi să nu te doară stomacu’.

Primul meu film porno

Ca şi orice părinţi care se respectă, pe vremea când nu-mi mijise floaca la membru, ai mei mă puneau să-mi acopăr ochii cu mânuţele, mânce-le-ar mama de mânuţe pufoase, la scenele “de dragoste”. Bine, acum când mă gândesc, e mult spus “de dragoste”, pentru că singurele părţi dezgolite din scenele respective erau gleznele sau, în cazurile mai hard, cefele protagoniştilor. În rest, se rezolvau sub plapumă. Practic, era o plapumă tremurândă. Atât. (n-am înţeles-o niciodată pe asta cu rezolvatul sub plapumă, da’ no, poate unii chiar nu vor să vadă la lumină sâni defecţi sau aluniţe dizgraţioase). Ştiu ce se întâmpla în scenele respective pentru că mă uitam printre degeţelele pufoase. Nu cred că am fost singurul care a făcut-o. Dacă totuşi n-aţi, să ştiţi că aţi pierdut una dintre cele mai bune ocazii de a vă prosti părinţii.

Într-o seară, Universul a aranjat lucrurile de o asemenea manieră, încât am rămas singur acasă. Pentru că vizita alor mei se lungea, m-am oprit din joacă şi m-am pus pe butonat. Şi am butonat. Şi am butonat. Până m-am oprit siderat. Nu-mi venea să-mi cred ochilor. Ce glezne, ce cefe? Tot! În toate poziţiile şi găurile. Nimerisem pe un post local de televiziune care “băga la greu”, ca să zic aşa. Vă imaginaţi cam ce reacţii s-au petrecut în trupşorul meu de 7 ani. Am trecut, întro singură seară, de la o plapumă tremurândă la sex anal. Tremuram, da’ nu ştiam exact de ce tremuram. În loc să mi se scoale ce trebuie, mi s-a sculat părul pe mâini, cât îl aveam. A fost o experienţă răvăşitoare. Treeeemmmuuurrraaammmm….

Seara vieţii mele de puşti la 7 ani s-a încheiat apoteotic prin întoarcerea alor mei. Da, după încheierea filmului. Am avut ocazia să mă delectez cu tot. Le-am mărturisit “ruşinea” şi m-am dus la culcare. I-am lăsat să pună plapuma în mişcare.