Am observat că nişte finuţi au iniţiat o mişcare anti-mers la grătar de 1 Mai. Genul ăla de pseudoprofunzi cărora li se schimbă mirosul transpiraţiei în momentul în care aderă la o mişcare de rezistenţă. Nu zic, nici eu nu sunt un fan al clişeelor asociate cu anumite sărbători. Ba chiar îmi bat membrul de ele cu fiecare ocazie. Da’ n-o s-o fac pe interesantul cu ieşitul în natură. Da, mă, pişolcoşilor, am fost la grătar de 1 Mai! Voi merge în continuare, chiar dacă 1 Mai e o singură dată în calendar. După aproape 7 luni de frig, mă scuzaţi că am preferat să zburd pe câmpii cu prietenii mei, să bag nişte prăjeli şi să respir aer curat, în loc să rămân în oraş şi să-l citesc pe Kant pe o bancă din parc. Atâta timp cât am strâns după mine, nu văd care-i problema ăstora cu trei perechi de coaie.
Grătarul e un prilej extraordinar de a reflecta la circuitul porcului în natură (cel puţin pentru mine). Reflecţia s-a declanşat imediat după ce am identificat bucata greţii, responsabilă de burţile monstruoase ale unora şi cea care-l transformă pe om în porc. Bucata greţii e cea pe care insişti să o înfuleci după ce eşti sătul. Da’ nu sătul că ar mai merge totuşi ceva. Sătul de tre’ să stai 20 de minute, că nu te mai poţi mişca. Băi şi, în condiţiile astea, mai înfuleci o dată aşa, cât să-ţi vină să borăşti. Singura explicaţie pe care am găsit-o e că oamenilor, în general, şi românilor, în particular, le e frică să nu cumva să mănânce de mai puţini bani decât cei pe care i-au pus pentru merinde. Fiecare îşi face un calcul rapid: am pus 20 de lei, deci ar trebui să bag vreo 5 mici, două grătare, trei aripi, o porţie sănătoasă de salată şi 5 beri. Apoi, aşa să fie!
Aşa s-a născut circuitul porcului în natură:
Nicio manifestare fără reporteraşi. Ca în fiecare an, infecţii au umplut ştirile cu aceeaşi alăturare, cretino-clişeistă, de termeni: grătarele sfârâie. ÎN FIECARE AN. În condiţiile astea, m-am gândit eu aşa, ca un creştin ce se gândeşte la aproapele său, cum ar fi ca de fiecare dată când cineva foloseşte verbul “a sfârâi”, unui reporter să-i apară…
