Vrei să intri în lift şi deja e plin, plus că vecinii se uită urât că le-ai oprit coborârea.
Ieşi din bloc, te împiedici de propriul fular, în timp ce copiii din faţa blocului râd de tine. Cazi, înjuri în gând şi te ridici, hotărâtă să le zici că sunt nişte nesimţiţi care au fugit de la ore. Te îneci cu aer, faci o criză de tuse, copiii râd şi mai cu poftă.
Te hotărăşti să iei un taxi. Dispecera te anunţă că nu are nimic. Porneşti spre staţia de autobuz. În drum, îţi aminteşti că trebuie să intri la farmacie. Nu observi că tanti care stă pe scaun, stă, de fapt, la coadă. Se naşte o scenă cu “tineretul din ziua de azi şi nesimţirea”. Încerci să te scuzi, criza de tuse revine.
Ai 100 de lei, nimeni nu are să schimbe, ca să poţi lua un amărât de bilet. Îţi cumperi, aşadar, un pachet de gumă. Cumperi biletul, urci în autobuz. Guma era expirată. Când să cobori, te împiedici din nou de fularul prea lung, lumea încearcă să te ajute, se creează o scenă pe care nu ţi-o doreşti. Deloc.
Din nou, o criză de tuse, cu lacrimi şi tot tacâmul.
Ajungi la birou şi te bucuri că mai eşti în viaţă. Te consolezi cu gândul că e vineri.