Pe jumătate adormită, am început să-mi fac bagajul pe întuneric, spre mirarea lui Zicu că sunt trează la ora aia ireală pentru nişte oameni care lucrează de la 9. Mă gândeam, cine o fi atât de bolnav, încât tati să nu aibă curajul să mă sune? Oricât de morbid ar suna, am început să-mi fac în minte o listă cu rudele pe care le ştiam bolnave. Chiar şi cele care tuşeau erau suspecte. Cine e la doctor?! Mama, mătuşa, cineee?! Sigur e mama. Ba nu e mama, că mi-ar fi zis tata. Da’ cine e aşa bolnav încât să vină tata de la Baia Mare cu maşina după mine?

Insistenţele lui Zicu de a suna acasă şi a elucida misterul m-au lăsat rece. Mi-era prea frică de ce voi afla. De ciudă, nervi şi stres, am băut trei cafele până când s-a făcut o oră decentă. Apoi, mi-am sunat şeful şi mi-am luat o zi liberă. De câteva ori, am luat telefonul în mână şi m-am uitat tâmpită la butonul de dial. Să sun, să nu sun?

Pe la 11, eram sleită de puteri, plânsă şi cu cele mai oribile scenarii în cap. La 11 şi 5 primesc un alt sms. De la mama: “Vezi că mergem la ţară, că-i bolnavă vaca lu’ mătuşa. Să nu ne suni pe fix”.

Combinaţia dintre cele trei cafele şi distonocalmul pe care mi l-a dat cu forţa Zicu şi-a făcut efectul. Extrem de calmă, le-am trimis un sms înapoi: “Dragi părinţi, lua-l-ar dracu de telefon şi cine l-o inventat! Aveţi interdicţie la SMS!”

Tată

Voi fi un tată care, probabil, va fi călcat în picioare de proprii plozi. De ce? Pentru că, de obicei, am tendinţa să las de la mine şi să propovăduiesc pacea în lume, atitudine care nu mă poate duce altundeva decât sub picioarele progeniturilor pe care le voi aduce pe lume. Mă aştept chiar să fiu bârfit de micuţi, pe sistemul: “Ce prost îi tata. Putem obţine orice de la el”. Bine, asta nu mă va opri să îi mai “mângâi” din când în când, că doar n-oi ajunge eu subiect de bârfă chiar la mine în casă. No, că m-am şi enervat. Se ridică, în acest context, o întrebare: dacă ai o casă rotundă, fără colţuri, unde dracu îi trimiţi?

Socru

Dacă mă va binecuvânta cel de sus cu o fată, am exprimat aici un punct de vedere. Fiind un om căruia îi place viaţa, unde viaţa se măsoară, uneori, în litri şi grade, voi incerca să inoculez această plăcere şi omului care va avea privilegiul de a-mi pompa, constant, copila. Dacă voi simţi că nu e loc, nu voi iniţia nicio “primă băută”. Dar, după câteva întâlniri, ficatul nefericitului îmi va aparţine. Îl voi transforma într-un Cristi Minculescu personal (cunoscătorii ştiu despre ce vorbesc). Dar, de fiecare dată, nu voi uita să îi amintesc că sticla din faţa noastră poate foarte bine să stea şi în curu’ lui, dacă fata mea mă va suna plângând la 2 noaptea (cu tot pacifismul care îmi curge prin vene). Dacă voi avea băiat, îmi voi îndopa nora cu dulciuri.

Bunic

Depinde foarte mult de modul în care va îmbătrâni organismul meu. Dacă mă voi transforma într-un moş băşinos şi bălos, cum se întâmplă, de fapt, în toate cazurile, voi încerca să apelez la fărâma de raţiune pe care o voi mai avea şi să interacţionez cât mai puţin cu lumea. Doar familia se va putea bucura de minunăţiile pe care le va produce organismul meu. Dacă, printr-o minune, mă vor ţine maxilarele, sfincterele şi, de ce nu, chiar prohabul, voi râde de cei pe care nu îi vor mai ţine. Îmi voi diviniza nepoţii. Voi continua să îmi îndop ginerele cu alcool şi nora cu ducliuri. Pe băbuţa mea o voi îndopa doar cu înţelegere, vorbe bune, gânduri murdare şi propuneri mult prea indecente pentru vârsta noastră.

Mamă

Simt eu aşa că voi fi o mamă exigentă şi că plodu’ va fi nevoit să se gudure pe lângă tati, dacă o să vrea o gumă. Am văzut destui copii prost crescuţi, pămpălăi, care se ţin după fusta mamei, nu sunt capabili să vocifereze coerent, şi care fac crize de isterie prin hypermarket-uri. Îmi doresc ca pe al meu să-l bag de mic la o mini şcoală militară. În mod cert, voi fi o mămică ce va ţine pasul cu tehnologia, în sensul că voi avea gadgeturi mult mai performante ca plozii mei. Cu siguranţă, voi avea mai mulţi followeri pe twitter. Mai vreau ca prietenii copilului meu să ştie că mai bine fumează la mine în bucătărie decât pe la colţuri sau prin buda liceului.

Soacră

Partea asta e mai dificilă. Vorba aia, creşti o viaţă un copil, după care să vină cineva să-şi bage picioarele în munca ta, e nasol. Aşa că, voi acţiona în consecinţă. Voi face în aşa fel încât până la momentul în care voi deveni soacră să am cel puţin un prieten detectiv particular, dacă nu unul cu ochi albaştri. Cu alte cuvinte, soacra pe care o viseaza orice ginerică: ghimpele înfipt adânc în coasta lui. Sau poate totuşi o să îmi bag picioarele în tot şi o să-mi pierd timpul prin croaziere.

Bunică

Cred că voi fi o bunică modernă. Voi avea prietenele mele, cu care voi juca remy şi cărţi, stropite din plin cu vişinată. De zilele nepoţilor, le voi închiria dansatoare de streaptease, dar, în acelaşi timp, voi fi recunoscută pentru cea mai bună prăjitură cu mere. Şi poate mă voi vopsi şi eu o dată mov în cap, să văd care e faza

PS: Va urma varianta lui Zicu