De câte ori n-ai văzut un muc rătăcit pe la nasul cuiva şi ţi-a fost jenă să-l atenţionezi?

De câte ori n-ai observat că cineva e murdar în urechi, dar nu ţi-ai găsit cuvintele?

De câte ori nu te-a scârbit că cineva are păr la subraţ, dar ai tăcut, că nu se cade să-i spui?

De câte ori n-ai văzut că părul din nasul cuiva a ieşit la joacă şi n-ai fost în stare să scoţi un cuvânt?

Nu pentru toate există o soluţie, dar pentru ultima situaţie, DA! E greu de imaginat, dar, doamnelor şi domnilor… mă scuzaţi, îmi găsesc greu cuvintele… există un site prin intermediul căruia poţi anunţa pe cineva că i se vede părul din nas! Repet, poate nu s-a înţeles: există un SITE prin intermediul căruia poţi anunţa pe cineva că i se vede părul din nas!

Completezi un formular (şi ce formular!), persoana respectivă primeşte un email şi speri că problema se va rezolva. Site-ul e, deşi încă mă minunez pe ce le poate făta mintea unora, AICI. Nu, nu l-am încercat, că n-a fost cazul, dar dacă se va ivi ocazia…

Pentru că unele lucruri pur şi simplu nu se pot spune, ar trebui să existe câte un site de genul ăsta pentru toate situaţiile pe care le-am expus la începutul articolului. Şi chiar pentru alea pe care nu le-am!

May God have mercy on our souls.

- Alo, servus mami, vineri venim la Baia Mare!

- Da??? Mă, vine fiică-ta mâine! Trebuie să mergem la cumpărături, să facem mâncare! Să facem munţi de mâncare! Şi desert trebuie să facem! Să te duci mâine la piaţă, să iei fructe şi legume proaspete! Şi la măcelăria aia bună de pe colţ, să iei carnea cea mai frumoasă!

- Mami, numai pe la 6 pornim, după job.

- Şi, dacă tot vin copiii acasă, putem să mergem şi la munte, să facem un grătar! Şi trebuie să le pregătesc mâncare, să îşi ducă la Cluj, că nu ştiu ce mănâncă bieţii pe acolo! Vai, câtă treabă am!

- Mami, da’ vine tati după noi la autogară?

- Şi o să mergem la mătuşa, că îi e dor de tine şi vrea să te vadă! Vai, ce bine că vii acasă, că şi aşa nu ai fost demult!

- Mami, da’ vine tati după noi la autogară?

- De toate îţi face mama! De T-O-A-T-E! Să-mi zici dacă vrei ceva special, să pregătesc pe când vii, că oricum îţi face mama de toate!

- Mami, da’ vine tati după noi la autogară?

- Da, normal că vine!

Azi, la ora 13:00.

- No, suntem gata! Masa e pregătită, tata s-o dus la gară, vă aşteaptă!

- Mami, da’…

- Lasă, că am făcut eu de toate, nu trebuie să-ţi baţi tu capul. Am făcut de T-O-A-T-E şi vă aşteaptă mama aşa cum trebuie!

- Stai, tu mami, un pic, lasă-mă să vorbesc!

- Nu mă interesează nimic! Să veniţi o dată, să vă pun la masă, şi apoi vorbim orice. Draga lui mama, că e plin frigiderul şi mâine mergem la grătar! Şi tata o fost la piaţă, că l-am trimis eu! O luat numa’ ce-i mai bun, eco, cum se zice acum. Numa’ eco!

- Tu mami…

- Da, scumpa lui mama, DA!

- Azi e doar joi, mâine venim!!!

Florica mi-a făcut cadou un telefon (nu dăm nume, să nu facem reclamă, pot doar să vă spun că e un iPhone4), cadou care m-a propulsat direct pe culmile fericirii. Fiind atât de bucuros, ce mi-am zis? Ia să păstrez eu folia protectoare cât de mult pot, să nu se murdărească. Zis şi făcut! Nu ştiam eu că telefonul avea deja o “problemă”, pe lângă faptul că e delicat şi trebuie să am grijă de el.

Miercuri seară, m-a sunat cineva şi am vorbit pentru prima dată la el. Stupoare! Nu auzeam nimic! Adică, auzeam, dar foarte, foarte slab, de parcă aveam probleme grave de auz, ceea ce e exclus, sau cel care mă suna vorbea dintr-un buncăr antifonat. Am dat volumul la maxim, am închis şi am sunat din nou, am umblat la toate setările posibile şi imposibile, am pus-o şi pe Florica să mă sune şi nimic! Abia auzeam ce se spunea la celălalt capăt al conversaţiei.

Vă daţi seama, eram disperat, telefon nou şi deja e stricat! Îmi şi imaginam cum va trebui să-l trimit la nu ştiu ce service în Bucureşti, unde va sta câteva săptămâni bune, timp în care eu suspinam adânc după el. Eram pur şi simplu distrus. Toate corăbiile îmi erau scufundate, deşi nu ştiu să fi avut vreodată o corabie, soarta părea că vrea să-şi bată joc de mine. Şi cum stăteam eu aşa şi îmi plângeam de milă, am avut o revelaţie!

Mda, nu auzeam de folie…

Vezi mai multe video din divertisment

Mda, probabil o să ajungem în Iad.

Aseară, îmi ajutam o prietenă să compună cel mai greu mail din viaţa ei.

“Stimate Domnule Director al instituţiei X,

Numele meu este Carmen Xulovici, sunt fiica domnului Xulovici şi vă scriu pentru a semnala şi repara o eroare de sistem din calculatorul tatălui meu.

Tatăl meu, ca orice părinte atent, a dorit să-mi trimită, prin mijloacele tehnologiei moderne (poştă electronică, numită şi e-mail) un mărţişor ataşat. Printr-o eroare la calculatorul tatălui meu, raportul privind Situaţia Punctului de Lucru X, arondat Instituţiei Z, unde tatăl meu lucrează, a ajuns la mine, iar mărţişorul a ajuns la dumneavoastră. Vă asigur de toată discreţia mea în ceea ce priveşte Situaţia Punctului de Lucru X. Ataşat aveţi documentul.

Cu mulţumiri anticipate pentru înţelegere, vă urez mult spor la muncă şi o primăvară frumoasă!

Cu respect,

Carmen Xulovici”

Întâmplare cât se poate de reală.

Cum aşa ceva?