Dacă e vară, e clar că 80% din ştirile de la TV vor fi despre cum se răcoresc oamenii la mare, unde stau, ce mănâncă, ce beau, ce costume de baie poartă, ce ochelari de soare etc. Nu, noi nu ne-am dat seama că e vară sau că ne topim de cald. Luminaţi-ne voi!
În 2010, trebuie să mergi la Mamaia, să stai pe baldachine, să bei doar şampanie, să porţi şlipi de marcă şi să ai 3 tone de fond de ten pe cur. Păi ce, poţi să te duci pe Mamaia fără să fii deja bronzat la solar? Sacrilegiu! Trebuie să ai o faţă dezgustată, plictisită şi scârbită. Telefonul şi cheile de la jip sunt încă la mare căutare, deci trebuie menţinute cât mai aproape.
Sunt convinsă însă că, în sufleţelele lor bogate şi fiţoase, toţi ăştia suferă ca nişte câini. Mulţi dintre ei au crescut în sate precum Câţcău, Lăpuşel sau Mărişel. În aceste aşezări rurale beneficiau de maxim un lac, unde se scăldau după activitatea desfăşurată la fân, cartofi şi alte munci agricole, împreună cu ceilalţi copii din sat. Ce animatoare, ce muzică buddha bar, ce apă evian! Dar, ce fain era!
Alţii provin din oraşe mici de provinicie, unde se mergea cu tot blocul la ştrand. Şi se stătea pe rogojină, se mânca pachetul de acasă (pâine cu margarină, salam şi roşie), se sărea bombă în apă, se mânca îngheţată la vafă şi seminţe. Nu conta care câţi bani are, al cui fiu sau fiică e, exista doar un scop comun: băieţii să arunce fetele în apă, iar ele să ţipe ca din gură de şarpe, că vai, ce răi sunt băieţii.
Plăcerile astea simple nu le mai veţi avea niciodată, pentru că nu sunt de vânzăre, îneca-v-aţi cu Dom Perignon, în timp ce noi, restul, mâncăm mici, stăm pe pătură, şi ne jucăm cu mingea în apă 
