TVdece

… angajaţii stabilimentelor etichetate drept “fiţoase” adoptă o atitudine arogantă, deşi e foarte posibil să n-aibă o chiflă-n stomac?

Te-ai hotărât să îţi rezervi câteva momente pentru sine. Ale tale fiind, ele, momentele, le petreci cam cum vrei tu. Beleşti ochii prin magazine, mergi la o cafea sau la un restaurant. Ce naiba, doar nu munceşti degeaba pentru salariul ăla de mizerie. Trebuie să te mai şi respecţi. Şi dacă e vorba de respect, normal că vei alege un local mai de doamne ajută, genul de loc pe lângă care treci în fiecare zi şi îţi spui: “Las’, că vine sfărşitul lunii, iau salariul, şi voi fi şi eu, măcar pentru o oră, în rând cu bogătanii care lenevesc toată ziua aici”.

Când să se întâmple minunea, când să simţi şi tu gustul delicat al unui latte macchiato, pe care ai dat 20 de lei, te loveşti de ceea ce se cheamă beşini/centimetru-corp. Ăsta e un indice care măsoară nivelul aroganţei angajaţilor dintr-un local cu ştaif. De cum ai intrat, te privesc de sus, mirosind, cu nasul îmbibat în aroma bacşişului, că nu eşti de-al locului. Te scrutează iscoditor, întreţinându-se în discuţii cu restul beşinoşilor de la bar, făcând să pară că discută despre tine. Pe lângă faptul că localul arată mai mult decăt simandicos, cu tăt felu’ de împopoţonări şi cristale, mai trebuie să suporţi şi presiunea creată de cercopitecii ăştia. Îmbrăcaţi impecabil, în uniforma de serviciu, cu frezele lor gelate, se comportă de parcă localul a ieşit deodată cu ei din burta mamelor lor. Deja te simţi prost. După 20 de minute, vine spre tine, şi, cu o faţă scârbită şi cu gura strâmbă, te întreabă persiflant: “Ce doriţi?”. Îţi vine să-l scuipi în gură, că doar banii tăi n-or suferi de vreo boală, da’ conştientizezi imediat că e doar un cercopitec şi zici: “Un latte macchiato… fără frişcă” (te găndeşti că poate îl scoţi mai ieftin).

Beşinile/centimetru-corp apar şi la angajaţii magazinelor luxoase. E genul ăla de magazine în care parcă ţi-e jenă să intri, simţind că nu eşti prea bine îmbrăcat. Din nou, conştientizezi că banii tăi sunt perfect sănătoşi şi păşeşti încrezător în sanctuarul fiţei. Te loveşti din nou de acelaşi tratament: aroganţă fără nicio susţinere, legitimată doar de faptul că beşinoşii sunt pe statul de plată al firmei.

Problema e că, în momentul în care se dezbracă de uniformă, când îşi dezgelează părul, e foarte posibil ca oamenii ăştia să fie nişte nime-n drum. Nişte rupţi în cur. Nişte fomişti îmbâcsiţi. Nişte maţe chioare. Nişte înglodaţi în datorii. Sunt burici ai pământului doar juma’ de zi, pentru că jobul le-o permite, restul orelor petrecându-le în cămăruţa lor închiriată, numărându-şi mărunţii primiţi bacşiş.

Daţi-le peste bot! Că doar n-o dat ei drumul la robinetul din care curge Someşul.

PS: nu m-am referit aici la unele reguli de conduită, inerente unui stabiliment luxos, ci strict la atitudini şi reacţii.