Posturi marcate ‘feng shui’
Roz. Asa zice Sasha!
Sasha a deschis ochii: “Ah, ce zi frumoasa”. Se intoarce catre cel de langa el. Doarme. “Nu-l deranjez pe micut. Doarme atat de frumos… e… e ca o zana”. Coboara din pat, isi infige picioarele epilate in papucii de casa Armani si se indreapta catre baie. “Ah, ce dimineata posh… Ma simt creativ azi!”
Cu o tandrete inimaginabila, Sasha isi igienizeaza cavitatea bucala. Fiecare dinte e mangaiat de perisorii fini ai periutei de dinti, batuta in cristale Swarovski… Sasha se da cu crema. Pe fata si pe tot organismul.
“Nici nu mai stiu de cand muzele nu mi-au vorbit atat de clar ca astazi. Debordez de creativitate. Simt ca voi lansa o noua tendinta azi… Trebuie sa mut masa asta din living. Nu e deloc feng shui.”
Imbracat cu blugii lui preferati, conici, stramati, meniti sa-i scoata in evidenta posteriorul sfidator de bombat si excesiv de penetrat, cu o camasa din ultima colectie Dolce, aparuta acum cinci minute, Sasha se indreapta spre atelier… Dupa o jumatate de ora, lanseaza bomba: “Iarna asta, sunt in tendinte decoratiunile de brad roz, cu accente sidefii, ce permit un joc cromatic cu nuante de mov si albastru electric (in mintea lui: “Doamne, ce creativ sunt azi!”)
Dupa acest moment, hoarde intregi de creiere plate se vor conforma cu noua tendinta. Isi vor impodobi brazii dupa cum le dicteaza altii. Imi vine sa dau afara. E un comportament atat de cretin, incat nu cred ca se poate compara cu nimic altceva din zona asta, a tendintelor. Cat de scelerat trebuie sa fii sa pui niste chestii intr-un pom, despre care niste insi spun ca sunt la moda? Io zic ca mai scelerat decat foarte scelerat.
In timp ce noi, si multi altii, vom continua sa punem in varful bradului ornamentul comunist pe care il puneam si cand eram mici, o adunatura de cutii craniene cu ecou il vor asculta pe Sasha.
Spor la impodobit bradul cu vibratoare mov!
“A fi bun la ceva…”
Contrar aparentelor din titlu, acesta nu este un post motivational, ba dimpotriva. Este vorba despre ratare, inconstienta, despre sansa pierduta a unei natii intregi. Puteam fi la ani lumina departare de balega in care ne scaldam acum, daca s-ar fi dat o importanta mai mare unui spatiu care a adus succes altora. Ratarea nationala are la baza o expresie adanc inradacinata in ADN-ul romanului: “A fi bun la ceva…”.
Am mai avut pe blog articole care tratau natura strangatoare a romanului. Se pare ca asta e destinul nostru: ne place sa ne ingropam in cacat. Adunam tot, de la plase de rafie pentru purtat cartofi, la diferite piese care nu mai au absolut nicio utilitate, doar ca: “Or fi bune la ceva…”. Asa am ajuns sa avem casele pline de lucruri pe care le folosim NU, balcoanele indesate pana la refuz cu obiecte de un feng-shui veritabil. Avem mici momente de luciditate in momentul in care ne mutam (“Cand am strans atata rahat?”), dar ne revenim repede si impachetam frumos nimicul, pentru a decora viitoarea locatie.
La un moment dat, maldarele de dejectii au inceput sa ne copleseasca. Nu mai aveam loc sa intindem un picior, sa punem un musafir la masaa, sa facem o partida de sex salbatic, fara sa ne proptim in ceva. Si ne-a venit ideea brilianta: “Sa le ducem in garaj!”. Aici s-a naruit totul. Garajul a devenit un mormant pentru balast. Nu doar ca nu isi mai indeplinea rolul de acoperitor al masinii, dar a fost deraiat de la capacitatea lui de spatiu creator. Pentru ca garajul este un taram al creatiei prin excelenta. Este locul care poate face diferenta intre o natie invingatoare si una de la coada vacii. Este un loc mistic. Este incarcat de forte pozitive. Este locul unde se pogoara Duhul Sfant. Noi l-am umplut cu cacat.
Asa ca, de fiecare data cand mai trimiteti ceva la garaj, pe sistemul “a fi bun la ceva…”, ganditi-va ca reducei drastic sansele unui popor de a scoate capul la lumina.
PS: In urma unei cercetari, efectuate de subsemnatul, care a durat mai putin de zece minute, a reiesit faptul ca: HP, Apple, Google, Microsoft, Amazon, Holeys si cate altele, au inceput dintr-un garaj.
Te-ai intrebat vreodata de ce…
… fiecare din noi are in cercul de prieteni un amic/amica sau chiar un cuplu de PRIETENI BOGATI?
Si cand zic bogati, ma refer la faptul ca oamenii aia chiar nu stiu cat costa o paine, nu au mai circulat cu autobuzu’ din ’44, au o super masina, au bona pentru plozii lor, folosesc doar produse eco/bio si se dau la saloane de masaj si reechilibrare a feng shui-ului pisicii persane.
De multe ori am stat ca proasta si m-am gandit de ce sunt aia prieteni cu noi toti restu’, care ne gandim de doua ori inainte sa ne luam o masa de calcat, de ex., iar ei au menajera si papa every day de la home delivery?
Bine, ca sunt si avantaje. Au plasma, au papa bun si bauturi scumpe, de nu stim cum sa-i mai vizitam. Cand mergem la gratar, toti mergem cu Jipu, cand mergem la Caminu’ Cultural, sambata seara, mergem cu BMW, conditii… Mai pica o cinste, o maslina, o atentie.
Singura chestie e ca eu vorbesc de factura la curent, ei de Costa Rica:). Ei ma cheama la Oktober Fest, eu n-am bani de mici in Grecia.:))
Mai rau e daca i-ai avut prieteni de mic. Ai balit si atunci la jucariile lor super-mega-extra-senzationale, balesti si acum la mobila lor din living.
De ce…
LE: Mi se sopteste violent in casca: “Si ce pasteleee massii sa iei cadou la oamenii astia???” Mdea. Corect.
CE???