Posturi marcate ‘femei proaste’

« Postari mai vechi

Când misoginismul nu e un argument

O tipă, ajunsă în Italia, cu impresii de român care consideră o realizare imensă faptul că a reuşit să treacă graniţa, dă peste campania Oanei pe facebook. Nu înţelege nimic din ea şi începe să comenteze despre prostituţie şi legalizarea ei. I se atrage atenţia că greşeşte, campania folosindu-se doar de ideea de prostituţie pentru a transmite un mesaj legat de piaţa de graphic design, dar ea o ţine pe a ei. Se insistă asupra faptului că greşeşte, că nu a înţeles deloc sensul campaniei, iar ea se adânceşte în prostie, susţinând că e o campanie pentru o casă de modă. Trecem peste faptul că e agramată. Probabil anii petrecuţi în Italia şi-au lăsat amprenta.

Este făcută proastă, pe bună dreptate. Iar reacţiile ei sunt următoarele:

“Pe zi ce trece tot mai mult ajung la concluzia ca in Romania la nivel social exista un stat de xenofobie extrema.
Barbati prea violenti in limbaj cu femeile.
O fi Romania o tara comparabila cu oricare alta tara mussulmana din Orientul Mijlociu???
O fi Romania o tara in care femeia este considerata o specie aubumana barbatului iar in momentul in care aceasta isi exprima o opinie sa fie subestimata,luata in deradere sau chiar injurata???”

Şi continuă:

“Nu sunt o feminista.Sunt de parere ca feminismul ca ideologie discrediteaza femeia in general.
Dar nu sunt de acord cu unele chestii care se intampla la nivel social in Romania in ceea ce priveste femeia in general.
Discriminare si subestimare a capacitatilor la locul de munca.
Discriminare si subestimare in familie.
Discriminare in societate.
Prea mult misto,prea multe rasete aiurea,prea multe bancuri de prost gust pe seama brunetelor,roscatelor si a blondelor.
Prea multa MISOGINIE si badaranism.
In care tara din UE ati mai vazut atat de putin respect fata de femeie cat ati vazut in Romania?Eu am circulat umpic dar nicaieri nu am vazut atata violenta fizica si verbala la adresa femeilor.”

Şi continuă:

“Ne “laudam” cu locul 2 in Topul Rusinos al tarilor din UE in care rata violentei fizice si verbale la adresa femeilor este cea mai inalta.”

“Asta ar trebui sa de-a serios de gandit barbatului roman caruia prea usor ai scapa puiul injurator din gura.

Democratizati-va gandirea cu privire la femeie !!!”

Toată întâmplarea e aici.

Concluzie: în condiţiile în care eşti proastă, dovedeşti mai multor oameni că eşti proastă, iar eu te fac proastă, tu nu mă poţi face misogin.

brennan invalid Când misoginismul nu e un argumentsursa

Taguri: , , ,
Postat in Zicu | 5 Comentarii »

Femeia care “dă speranţe”

O ştiţi. E frumoasă şi meschină. E femeia care jubilează în momentul în care constată că s-a îndrăgostit ÎNCĂ un amărât de ea, amărât lângă care, logic, nu se vede niciodată. Pentru că nu e “de nasul ei”. Şi în loc să-l lase în amărăciunea lui sau să-i explice că nu poate fi nimic între ei, îşi desface virtual picioarele, cât să creadă amărâtul ca are o şansă. Cât de mică. Normal că nu va ajunge niciodată fizic între picioarele ei, dar pentru un amărât îndrăgostit, orice semn, cât de mic ar fi, reprezintă o speranţă.

Şi se joacă cu el, glumeşte cu el, iese cu el, îi dă de înţeles că este loc în inima şi între picioarele ei, iar amărâtul începe să creadă din ce în ce mai mult că se poate înfiripa ceva. Sigur, nici amărâtul nu e cel mai versat bărbat din lume, dar nu e un păcat să speri că poate femeia pentru care ai dezvoltat nişte sentimente, simte la fel. Şi intră în jocurile ei, glumeşte cu ea, iese cu ea, începe să creadă că-şi face loc în inima şi între picioarele ei, fără să realizeze că e ÎNCĂ o jucărie.

Până într-o zi în care se întâmplă una din două: fie ea se plictiseşte şi îşi găseşte altă jucărie, fie el îşi ia inima-n dinţi şi îi spune ce simte. Oricare ar fi, amărâtul iese prost. Foarte prost. Pentru că e doar încă un amărât care a căzut în plasa unei femei care dă speranţe.

Mi-e scârbă de voi, cele care procedaţi aşa.

Taguri: , ,
Postat in Zicu | 16 Comentarii »

Secretarizdele

Se întâmplă să vrei să faci o propunere unei companii, să trimiţi un proiect, să pui o întrebare, să ceva şi să n-ai mailul direct al unei persoane de decizie. Ai încercat să-l obţii, dar pur şi simplu n-ai reuşit. Nu-ţi rămâne altă soluţie decât să trimiţi mailul pe office@ şi să speri că va ajunge la cine trebuie. Numai că, de cele mai multe ori, nu ajunge.

Pentru că intervine ea, secretarizda, această trimiţătoare de ppt-uri motivaţionale sau cu pisici, făcătoare de unghii la birou şi jucătoare de FarmVille. Momentul ăla, când vede că a intrat un mail pe care ea nu îl consideră important e cel mai fericit moment din ziua ei monotonă. Prin apăsarea butonului “delete”, simte şi ea că are putere, că nu-i doar o făcătoare de cafele, ci şi o persoană importantă în companie, capabilă să ia decizii grele. Şi tu stai şi aştepţi ca cretinul şi răspunsul nu vine. Şi poate răspunsul pe care îl aştepţi e unul important. Iar secretarizda doarme liniştită, e o persoană importantă în companie.

Şi te trezeşti cu reacţii de genul:

“Eu de ce nu am văzut proiectul ăsta până acum?”

“Păiii… l-am trimis pe office@”

“Ah, trebuia să mi-l trimiteţi mie direct!”

Ştiu, ele trebuie să filtreze mail-urile care ajung la conducere, că nu e timp de toate nimicurile sau spamurile, dar multe abuzează de “puterea” asta.

Şi tu stai şi aştepţi ca boul.

Taguri: , ,
Postat in Zicu | 7 Comentarii »

Nu, nu vrea nimeni să ţi-l fure!

Am scris acest post, am bătut şaua să priceapă iapă, dar, aparent, iapa era plecată la shopping. Lucrurile s-au înrăutăţit, am trecut la alt nivel. Azi avem episodul: nu îl las singur în lume, că poate mi-l fură careva! Nu mă lovesc prima dată de atitudinea asta stupidă, când unui bărbat îi este interzis să zburde prin societate, atâta timp cât dânsa nu îl poate însoţi.

La un fost job, un coleg nu a fost lăsat de soţie să vină în teambuilding, pe motiv că cine ştie ce poate face. Întrebarea mea e, cu cine, Doamne iartă-mă, să fi făcut ceva bietul om, că eram doar noi, colegii? Iar el, oricum, nu era vreun Brad Pitt, fie vorba între noi.

Am ajuns să cred că genul ăsta de femei sunt convinse că bărbaţii lor sunt rupţi din stele şi că nicio femeie din lume nu le-ar putea rezista, deşi, în multe cazuri, sunt chiar opusul. Dragele mele, eu ştiu că şi cioara îşi iubeşte puii, dar poate sunteţi exagerate. Nu v-am cerut să îi lăsaţi la streaptease, v-am cerut doar să îi lăsaţi la o bere cu alte cupluri. Concret, nu are nimeni ce să le facă! Mai ales dacă nu sunt nişte Feţi Frumoşi, ca să mă exprim elegant.

Să vă explic altfel. Bunica avea un câine pe care îl iubea ca pe ochii din cap. Ca să nu cumva să fugă, îl ţinea legat. Câinele avea tot ce îi trebuie, înafară de posibilitatea de a explora curtea şi, eventual, curţile vecine. Într-o zi, câinele a reuşit să rupă lanţul şi a fugit. Niciodată nu l-am mai văzut de atunci, dar cred că libertatea i-a adus fericire.

Sper că paralela e suficient de sugestivă. Mai slăbiţi şi voi lesa, că oricine are nevoie de mişcare, şi nu vă mai imaginaţi că umblaţi cu vreun sex symbol. Chiar nu-i cazul.

Taguri: , , ,
Postat in Florica lui Zicu din capatu' satului | 10 Comentarii »

Circuitul curvei în natură

A crescut într-o familie puritană, cu reguli stricte şi drepturi puţine. I s-a spus că e spre binele ei, că i se oferă o educaţie bună. Nu i-a rămas decât să accepte resemnată situaţia, fiind orbită de traiul mai mult decât decent pe care îl ducea. Totuşi, se uita cu jind la alţi copii de vârsta ei şi suspina: “eu de ce nu pot să fac ce fac şi ceilalţi?”

Pe măsură ce creştea, rănile din copilărie se acutizau, frustrările se adunau: avea tot ce îşi dorea, dar n-avea libertate. A ajuns la vârsta la care hormonii îşi făceau de cap, dar ea nici măcar nu avea voie să se gândească la băieţi, d-apoi să iasă la un suc. Părăsea foarte rar colivia pe care i-au construit-o părinţii, o plimbare prin parc, o prăjitură, în rest, învăţa, învăţa, învăţa. Din cauza asta, era bătaia de joc a celor pe care le considera prietene, singurele ei legături cu lumea reală.

Totul avea să se schimbe în momentul în care a ajuns la facultate. O lume fascinantă i s-a deschis în faţa ochilor, o lume liberă, plină de oportunităţi şi tentaţii. La început, învăţa, învăţa, învăţa. Apoi, şi-a făcut nişte prietene şi nimic nu a mai fost la fel. A descoperit penisul. Şi a început să-i placă. Mult. Atât de mult, încât nu mai învăţa, învăţa, învăţa, ci sexa, sexa, sexa. Virgina inocentă şi timidă care a venit la facultate s-a transformat într-o paraşută dezlănţuită.

bitch4 225x300 Circuitul curvei în natură

Facultatea s-a terminat, obiceiul a rămas: a început să-şi croiască drumul în viaţă cu pruna, să urce treptele carierei. Şi a urcat, şi a urcat, şi a urcat, până a ajuns acolo unde şi-a propus: în vârful piramidei trofice feminine. De acolo, se pişă pe toţi şi pe toate. Acum e femeie de carieră. E doamnă. Dă lecţii de moralitate şi se oripilează când aude de câte una care îşi construieşte cariera pe modelul ei. E Maica Tereza altoită cu Fecioara Maria.

Şi vine ziua în care cade de pe piedestal şi reîncepe să dea cu pruna în populaţie. Şi dă, şi dă, şi dă, până găseşte un fraier cu bani, se căsătoreşte, redevine o doamnă moralistă, acum şi întreţinută, şi face un copil. Şi pentru că sângele apă nu se face, o curvă nu poate să nască decât o altă curvă.

Taguri: ,
Postat in Zicu | 11 Comentarii »

Bărbatul “sub papuc” în societate

Îl vezi şi dintr-o mie. Îi cară poşeta din proprie iniţiativă şi se uită umil spre ea pentru a cere voie să bea o bere. Dacă “pisi mic” îi permite din privire, o bea, dacă nu, mai bine o apă plată. Oricum scrie în Cosmopolitan că trebuie să ne hidratăm şi doar Cosmo au în baie. Pleacă primul de la berea cu băieţii, că, dacă nu, iese scandal. Sună singur acasă şi anunţă exact în cât timp ajunge.

Sunt bărbaţii terorizaţi de femeile lor. Ei le iubesc şi le acceptă aşa cum sunt. În intimitate, se înţeleg chiar ok, problema e cu ieşitul în societate. Când nu e cu ea, el e sufletul petrecerii. Râde, glumeşte, bea cu băieţii. Parcă e şi mai roşu în obraji, se simte şi el ca un om normal ieşit în lume. Când e cu EA, stă ca mutu’, fiindu-i parcă frică să nu spună ceva greşit. Când ies în oraş cu alte cupluri, el trebuie să se gândească dacă EA îi acceptă pe acei oameni şi, cel mai important, dacă le suportă iubitele. Apoi, locaţiile unde se poate ieşi sunt foarte atent alese: ce să caute EA pe o terasă studenţească?

Practic, amicul tău are două personalităţi. Una pe care o cunoşti şi o îndrăgeşti şi una pe care nu o înţelegi şi cu care nu ştii cum să relaţionezi, pentru că e EA prin preajmă. Când EA pleacă din oraş, te sună să ieşiti şi se comportă ca scăpat din cuşcă, savurând fiecare moment de libertate. Dacă nu poţi să îl însoţeşti, o să iasă singur şi o să petreacă la fel de tare.

Dragele mele, când voi închideţi ochii, oamenii ăştia trăiesc cu adevărat. De ce vă comportaţi ca nişte pubere? Chiar nu aveţi nimic de câştigat. Şi, vă spun un secret, când voi lipsiţi, sunteţi la discreţia altor cupluri, care nu fac nimic altceva decât să se amuze pe seama voastră. Iar el, săracul, n-are nicio vină.

Taguri: , , ,
Postat in Florica lui Zicu din capatu' satului | 7 Comentarii »

De ce se iroseşte materia primă?

La sala pe care o frecventăm vine şi o fată frumuşică. Da’ nu aşa, banală, ci frumuseţe din aia de păpuşă. E mai mignonă, cu părul negru şi cârlionţat, de-ţi vine să o duci acasă şi să o pui în vitrină de bibelou. Şi nici nu pare să aibă datele unei piţipoance: e finuţă, delicată, ca un ghiocel proaspăt ieşit de sub omăt.

Până deschide gura…

Întregul univers estetic construit în jurul ei se prăbuşeşte într-un mod tragic. Cel mai de cartier limbaj iese din gura ei delicată, combinat cu expresii mai de la ţară şi cu o voce de mahala. Este o dicrepanţă incomensurabilă între felul cum arată şi cum vorbeşte, atât de incomensurabilă încât te marchează şi te pune pe gânduri.

De acolo, de pe gânduri, te gândeşti şi ajungi să te întrebi: de ce se iroseşte materie primă pe aşa ceva, când sunt fete deştepte urâte cu spume şi bulbuci?

Taguri: , ,
Postat in Zicu | 8 Comentarii »

Şi totuşi, cât de proastă să fii?

Dacă ne gândim bine, fiecare dintre noi are un prieten care are un alt prieten care ştie pe cineva care lucrează undeva şi are o poveste despre jobul lui mult mai tare decât orice poveste de la jobul tău. No, fix aşa e şi povestea asta.

Avem un prieten care are o cunoştinţă (inseraţi aici lung ciclu de legături) care lucrează la un magazin de mare fiţă (inseraţi aici nume brand, că nu ne-o plătit să le facem reclamă). În principiu, omu’ e mulţumit de jobul lui, însă urăşte zilele în care apar colecţiile noi în magazin. Pentru că atunci apar şi fufele de bani gata, a căror singură problemă existenţială e ca ţoalele de pe ele să fie unicat. Şi cum poţi să fii singura dintr-un oraş care are o anumită poşeţică sau bluziţă de la magazinul ăla mare şi cunoscut? Simplu! Vii la magazin şi cumperi TOATE poşeţicile şi bluziţele. Da, toate! Şi nu doar atât, vei cumpăra TOATE mărimile şi culorile, aşa, ca să fii sigură. TOATE de pe stoc! Apoi, pleci liniştită cu prietenele tale la o apică plată.

Omu’ nostru e disperat. Deja le ştie pe fete şi visează noaptea că vin la el şi urlă să meargă în depozit să aducă TOT.

O singură bubă este în toată strategia asta de shopping. Dacă te duci în alte oraşe în care există brandul respectiv, monopolul tău e ameninţat, pentru că efectiv n-ai cum să cumperi tot din România. Ah, da, încă ceva. Magazinul poate să mai comande marfă, dacă se termină ce este pe stoc. Fix bluziţele şi poşeţicile în cauză.

În rest, fetele este unice.

Taguri: , , ,
Postat in Florica lui Zicu din capatu' satului | 15 Comentarii »

Celulita săracului, celulita bogatului

Ziceam recent pe twitter chestia asta. O susţin în continuare. Am văzut grămezi de oase, numite greşit femei, care îşi doreau cu ardoare să dea celulita jos. O celulită inexistentă, evident. Legat de asta, militez în continuare împotriva modelului scheletic de femeie, promovat peste tot, pentru că nimeni nu-şi doreşte să fută nişte oase. Nouă, masculilor, ne place să avem pe ce pune mâna.

Apoi, mi-am dat seama că e vorba despre două tipuri de celulită: cea clasică şi cea snoabă. (încă nu-mi vine să cred că scriu despre celulită, da’ fie)

Într-o casă de români obişnuiţi, Eleonora se pregăteşte să pună masa. A tras o mămăligă sănătoasă, cu nişte cârnaţi slinoşi şi cu cea mai groasă smântână pe care a găsit-o pe piaţă. La aperitiv, a servit o slană cum numa’ la mama ei la ţară se face, nişte brânză de-aia bună şi ceapă din belşug. Toată familia a mâncat bine, au râgâit şi s-au împrăştiat prin casă. Acuma, vă daţi seama, Eleonora nu-i vreun manechin de la Victoria’s Secret, da’ nici un caşalot. Arată decent, se mai şi îngrijeşte cât poate. E drept, are nişte găurele mici pe cur şi picioare, da’ nu se simte mai urâtă cu ele. Ba chiar Nelu, bărbatul ei, i-a spus că tare bine îi place cum se mulează palma, când îi mai dă câte una peste cur. Până şi el deţine nişte celulită. Eleonora ştie foarte bine că acele mici cratere vor dispărea la vară, când se va duce la sapă. Nu face o dramă din asta.

Într-o casă de români bogătani, anorexica de Pamela serveşte şi ea masa. Prosciutto crudo, icre de Manciuria, brânză fină puturoasă, somon fume plus tot felul de verdeţuri pe care muritorii de rând nici nu le ştiu pronunţa. Familia a luat masa, au râgâit snobeşte şi s-au împrăştiat prin casă. Aici începe drama lui Eugen, soţul Pamelei. Grămada de oase cu care s-a căsătorit va începe să-i fută capul despre cât e ea de grasă şi că nu mai ştie ce să facă pentru a scăpa de celulită. Nimic nu dă roade, se pare. Nici abonamentele VIP la tot felul de săli de fitness, nici nenumăratele ore de masaj şi saună. “Spune-mi, dragă, ce să mai fac, că nu mă mai suport aşa!” Pamela şi-a dezvoltat un complex inexistent. Eugen a încercat în repetate rânduri să-i explice că e bine aşa cum e, că nu are pic de celulită, ba chiar ar trebui să mai pună pe ea, să se bucure şi el de nişte forme umane în timpul actului sexual. Dar anorexica de Pamela o ţinea pe a ei: EA E GRASĂ ŞI TREBUIE SĂ DEA CELULITA JOS!

Pamela are celulită pe creier.

Taguri: , , , ,
Postat in Zicu | 9 Comentarii »

Doamna… tot vacă!

Te-ai uitat în oglindă o dată, te-ai uitat de două ori şi ai luat decizia să mergi la sală. Sincere felicitări! În funcţie de rezultatele pe care vrei să le obţii, urmează un drum lung şi anevoios. Dacă eşti suficient de ambiţioasă şi după sală nu te opreşti la o şaormărie, rezultatele vor apărea. Nu mâine, nu poimâine, ci în timp şi nu fără sacrificii. C-aşai în fitness.

Acum, te afli pentru prima dată la sală. Dacă nu îţi plouă în gât, vei şti să te comporţi şi să respecţi sala, antrenorii, colegii/colegele şi chiar pe oamenii ăia, care au investit în business-ul de care tu te bucuri acum.

Evident că dacă începi să te simţi, poţi citi cu încredere mai departe. Nu e nicio ruşine să învăţăm la o vârstă mai înaintată nişte maniere de nivel preşcolar. Pentru că tu tre’ să fii o divă la sală! Dă-le dracului pe celelalte colege “de suferinţă”, tu eşti miezu’!

1. Vino cu brăţări, pandantive, mărgele, cureluşe, ineluşe şi alte mizerii. Să sune chestiile pe tine ca şi cum ar fi venit colindătorii cu Ursu’ de Crăciun.

2. Ce trening, ce echipament, ce pantofi sport de sală? Tu, o divă, să cari echipament special? Nu, asta fac doar proastele. Tu încearcă să intri în balerini la cursuri. Ignoră avertismentele de genul: “Vă puteţi răni, nu veţi putea executa corect mişcările!”. În plus, cine îşi va da seama că ai venit cu încălţămintea de stradă? Ce ai pe talpă nu e noroi. Nuuu!

3.  Vezi orarul ăsta? Ce mişto! Patronu’ sălii ştie ce culori îţi plac, fată! De aia unele ore sunt colorate în roz, altele în albastru. Nu te chinui tu, cu căpşorul ăla frumos, să începi lejer, la cursurile de începători. Fată, tu mergi direct la alea de avansaţi! Du-te, pune-te în faţa tuturor! Nu contează că nu ştii ce faci, că arăţi ca o femeie nebună, care nu îşi poate coordona mişcările. Ignoră avertismentele care îţi spun că ritmul e mai alert la cursurile de avansaţi. Ignoră şi faptul că îţi deranjezi colegele de curs. Oricum, ele sunt nişte proaste! Numai tu contezi!

4. Ai văzut că este apă la discreţie. Ţi se pare firesc. Ca să ştie şi restul de unde eşti, umple-ţi vreo 4 (patru) pahare cu apă şi lasă-le peste tot: în vestiar, în sala de curs, pe hol. Până la urmă, e doar apă, nu?

5. Nu în ultimul rând, atenţie la atitudine. Nasul sus, deşi nu eşti decupată din catalogul Victoria’s Secret. Comentează-le antrenorilor. Mult, obraznic. În definitiv, tu oricum te descurci MULT mai bine decât ei. Le dai clasă.

Nu vreau să mă înţelegeţi greşit. Nu sunt eu diva neîncoronată a sălilor de fitness, însă dacă pui câteva zeci de femei într-o sală, proastele ies foarte uşor în evidenţă. Românca e obişnuită să îndure orice condiţii, fără să scoată un mâc (săli fără vestiare sau ventilaţie corespunzătoare, antrenori mai mult sau mai puţin pricepuţi). Dar când îi oferi nişte condiţii deosebite, cum sunt la Gimmy, vaca se crede doamnă, însă tot ca o dobitoacă reacţionează. Pentru că vaca nu ştie să se comporte atunci când e respectată.

Taguri: , , , ,
Postat in Florica lui Zicu din capatu' satului | 7 Comentarii »

« Older Entries