Toate lucrurile se fac la timpul lor. Ştiţi vorba asta din popor, nu? Bună vorbă şi foarte adevărată, de altfel. Când eşti la grădiniţă, poţi să faci pipi pe tine, fără ca acest trist eveniment să te urmeze tot restul vieţii. Când eşti în liceu, poţi să te îmbeţi crunt de câteva ori, să ajungi acasă în ultimul hal. Când eşti în facultate, mai poţi încă să îţi scrii cu markerul pe mână (ştiu un caz concret) adresa ta, să ieşi în oraş, să te faci pulbere, şi să îi arăţi taximetristului hieroglifele de pe mână ca răspuns la: “Unde vă duc?”
Toate lucrurile se schimbă când sari de 30 ani. Practic, tot ce făceai înainte e judecat altfel de societate. Nu mai eşti amuzant, eşti penibil. Nu mai eşti sufletul petrecerii, eşti un clovn trist.
Toate astea capătă o cu totul altă amplitudine atunci când eşti femeie. O femeie beată criţă, care de abia se ţine pe tocuri, e ca o bere ieftină şi răsuflată. Toată lumea se fereşte de ea, toată lumea o vorbeşte de rău. Nimic nu e mai trist şi mai penibil decât o femeie cu un sân ieşit afară din rochie, cu ciorapii rupţi, machiajul întins pe toată faţa, care merge pe şapte cărări şi eventual mai şi cade. Nimeni nu îţi doreşte să vadă spectacolul ăsta grotesc, însă cu toţii îl privim dezgustaţi.
O femeie beată e ca o eclipsă la care te uiţi fără ochelari de protecţie.