Posturi marcate ‘fast food’

Cum e KFC-ul reîncălzit

Cine mă cunoaşte, ştie că am o pasiune bolnavă pentru puii măcelăriţi şi preparaţi după reţeta colonelului Sanders. Cine nu, află acum. La noi în familie, Florica e cu McDonald’s, iar eu sunt cu KFC, existând tot timpul discuţii despre care e mai bun, discuţii aproape la fel de intense ca alea despre cele două oraşe din care ne tragem. Aşa a vrut Dumnezeu să fie.

Îmi place atât de mult KFC-ul, încât am zis că voi scrie în testament să fiu îngropat cu un meniu Crispy Strips, ca să-mi ţină de miros în timpul somnului de veci. Şi dacă, din greşeală, în anul 2673, arheologii timpului vor descoperi mormântul meu, să mă prezinte ca pe cea mai mare descoperire a vremii: omul-pui.

Aseară, s-a întâmplat o premieră în viaţa mea: mi-am luat un meniu şi NU am reuşit să-l termin, fapt ce m-a pus pe gânduri şi m-a făcut să mă îndoiesc de mine. “Nu-i nimic”, mi-am zis, “îl pun mâine cu mine şi îl mănânc în pauza de masă. Aiii, ce bine m-oi desfăta!” Astfel, tocmai am mâncat, pentru prima dată, KFC reîncălzit şi pot să emit o părere:

E ca şi cum te pregăteşti să faci sex cu o femeie frumoasă, minunată şi mirobolantă în acelaşi timp, cea mai femeie din lume, şi descoperi că are penis, trei sâni, din care unul la spate, în locul fundului, care e în locul buricului.

McSarmale

De vreo doi-trei ani, am observat un fenomen: fie că e vorba de Crăciun sau de Paşti, în a doua, maxim a treia, zi de sărbătoare McDonald’s e plin! Probabil fenomenul durează de mai multă vreme, da’ eu l-am observat recent. Poate că, odată cu trecerea timpului, observ mai greu fenomenele sociale. Mă, da’ nu plin aşa, că nu găseşti loc la masă, plin de stai la rând jde minute să comanzi un căcat de McPuişor (tot timpul mi-am imaginat cum ar fi să intru într-un McDonald’s şi să comand 10 beri, că, har domnu’, au bere, şi-un McPuişor). Şi nu doar McDonald’s, ci şi pizzeriile şi alte stabilimente de gen (de când am observat fenomenul, l-am tot analizat, aşa ştiu, dacă vă întrebaţi, îmi rup din timpul meu de sărbătoare ca să analizez natura umană).

Adică, după ce au îngurgitat hrană de sărbătoare cât pentru un batalion de cosaşi, şi aici nu mă refer la insecte, ci la masculi transpiraţi care au culcat un lan la pământ, românaşii îţi regăsesc liniştea stomăcească la fast-food? Se pare că da! Scurşi de prin paturi sau fotolii, rostogolindu-ne cu viteza chiftelei şi împingând aerul cu forţa costiţei despicate, găsim loc şi pentru un Sfânt Meniu sau o Pizza. Că aşa suntem noi: ne-am născut mămăligari şi vom muri hamburgari! Funcţionăm pe sistemul: fie pita cât de grea, io mănânc şi pizza mea!

Şi după ce românul demonstrează un asemenea devotament, ieşind din casă, în zi de sărbătoare, McDonald’s nu e în stare să introducă nişte produse cu specific naţional, cum face în alte ţări? Ce, noi n-am mânca nişte McSarmale? Sau nişte McMămăligă? Sau nişte McTobă?

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… trebuie sa platim pret intreg pentru bauturi semi-preparate?

Sa va explic. E foarte logic, de altfel.

In cele mai multe baruri/cafenele, in momentul in care comanzi un ceai, chelnerita se infiinteaza la masa cu o caldare de apa fierbinte, un plic de ceai, unul sau doua pliculete de zahar, o farfurioara si o lingurita. Si de aici incepe scandalul. Deci, eu am o teorie simpla. Daca vreau sa mananc o mancare pe care trebuie sa o gatesc eu, o fac acasa. Daca vreau sa mananc ceva gata preparat, ma duc la restaurant sau fast food, unde singurul criteriu pe care tre’ sa-l indeplinesc, ca sa primesc mancare, e sa am bani.

Urmand cursul teoriei, daca vreau sa beau un ceai acasa, trebuie sa mi-l prepar, dar, repet, darrrr, mi se pare bataie de joc sa ma pui sa mi-l prepar in oras. Bai baiete, un ceai costa cam 4 lei. Tu imi aduci treburile, eu mi-l prepar, facem pe din doua. Nu-ti mai dau 4 lei, ci maxim 2, 5, ca doar eu, cu mana mea, am depus efort sa il fac. Am pus plicu’ in apa, am pus zaharul in caldare, am amestecat din nou…

Clar? Clar. Si sa nu ma luati cu prostii de genu’ “fiecare isi face ceaiul dupa bunul plac”. Refuz sa cred ca nu exista o reteta neutra si universala de preparare a ceaiului. Ce pana mea poate fi asa greu? Apa fierbinte se aromeaza cu ceva cacaturi si se mai pune zahar. Nah! Ia luati de aici reteta.

E ca si cum as cere o friptura de pui si mi s-ar aduce un pui congelat, un cuptor mic si niste arome si mi s-ar ura pofta buna. Sau daca as cere o portie de cartofi prajiti, chelneru’ sa-mi aduca un sac de cartofi, un cutit si un capat de ziar pentru coji.

Puneti, mah, mana si faceti un ceai pana la capat!

De ce…