La noi în firmă este un joc. Nu avem încă un nume clar stabilit pentru el, însă, cu siguranţă, e un joc intens :d
Să vă explic puţin cum se joacă. Unul dintre noi pleacă pentru o perioadă de timp de la computer şi îşi lasă facebook-ul deschis. Este nevoie de doar 5 minute pentru ca jocul să înceapă: unul dintre noi se repede mişeleşte la computerul victimei şi scrie un status pe contul de facebook al nefericitului. Se face un brainstorming rapid şi decidem împreună ce măgării să scriem. Normal că statusul e atât de cretin, deplasat şi tembel în acelaşi timp, încât nimeni, în afară de noi, nu are tupeu să comenteze mizeria. Dar toţi o văd, şi asta e cel mai important!
La prima partidă, am reuşit să umplem wall-ul unui coleg cu peste 100 de comentarii
La a doua partidă, cu ajutorul meu, un coleg a postat următorul citat pe wall-ul victimei: “trebuie să îţi atingi copacul sufletului înainte să îl distribui spre exterior” (citat din A.C.). Ce înseamnă asta? Naiba ştie, atunci l-am inventat, grupul l-a aprobat printr-un hăhăit ce se traducea prin “Ferească Sfântu’!”, şi aia a fost! Pot să vă anunţ cu mândrie că am reuşit să postăm aproximativ 50 de comentarii şi cam tot atâtea like-uri, pentru că ne dădeam like la ce comentam fiecare
Expresia feţei victimei când a văzut ce i-am făcut? Gândurile prietenilor victimei care îl ştiau un tip ok, cu capu’ pe umeri? Priceless!
Problema e că niciodată nu ştim când începe următorul joc şi nici cine va fi următoarea victimă. Ceea ce face jocul şi mai interesant. Şi mai sadic, evident
) S-ar putea să nu mă mai vedeţi pe facebook o vreme…




