Posturi marcate ‘facultate’

Tu cu ce ai rămas după facultate?

De mult nu am mai primit o întrebare la care să nu pot răspunde în următoarea secundă, că aşa suntem noi, femeile, avem răspuns pentru orice. “Cu ce ai rămas după facultate?”, asta a fost întrebarea lui Andrei, la care, sincer, mă gândesc şi acum.

După patru ani şi vreo 200 de milioane date cadou Facultăţii, singurul răspuns pe care i l-am putut da a fost: “Să port tot timpul un accesoriu, nu se ştie când dau un live sau apar într-o poză”.  Practic, toată munca mea de atunci, tot efortul de a acumula cât mai multe informaţii, toţi banii investiţi în, teoretic, viitorul meu şi toate sacrificiile părinţilor de a mă ţine la facultate sunt, în anul 2.0 2011, total irelevante.

Aparent, am rămas cu faptul că trebuie să port o eşarfă!!!!!!11111

Ne vedem peste 10 ani!

De când foştii colegi de liceu sau facultate au descoperit facebook-ul, cred ai fost invitat măcar o dată la o întâlnire. Chiar dacă au trecut doar 2, 3 sau 5 ani de la încheierea unui ciclu de învăţământ, se găseşte câte unul să creeze un event şi să propună o şuetă udată cu cico. Nu că aş avea ceva împotriva acestor adunări, însă mi se pare că pierdem din vedere întâlnirile esenţiale: alea de 10 ani, 20 de ani şi aşa mai departe.

Teoretic, până la întâlnirea de 10 ani, soarta şi timpul le oferă tuturor şansa de a se descurca în viaţă, să se poată lăuda omenii că şi-au îndeplinit visele de a deveni doctori, avocaţi sau patroni. De altfel, întâlnirea de 10 ani nu e nimic altceva decât o trecere în revistă a realizărilor materiale si profesionale ale fiecăruia, după care urmează masa, dansul şi porcirea cu alcoale, de bucurie că ne-am revăzut, ne-am retrăit invidiile, bârfele, alea.

De ce ne-am întâlni mai repede decât o cere cutuma socială? Cu ce poţi să te mândreşti după doar 2, 3 ani? Cu ce vii tu la “masa laudelor”? Huh? Cu ce? Tot în chirie stai, maşină nu ai încă, nu te-ai căsătorit şi nici patron nu eşti. Deci, ne vedem doar să ne întrebăm “Ce mai faci?” şi să răspundem cu “Bine”? Mirific! Tot timpul mi-am dorit să fac small talk cu nişte oameni pe care nu i-am văzut de ceva vreme. Efectiv n-am altă treabă.

Cu cei care ne-au fost şi rămas prieteni am păstrat legătura, restul au fost doar colegi şi atât. Plănuiesc să mă revăd cu ei doar peste 10 ani, când chiar vom avea ce povesti. O să facem schimb de poze cu câini, porci, copii sau ce vom mai avea şi gata, fiecare pe drumul lui!

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… se zice ca facultatea te schimba ?

Pe langa faptul ca te poate schimba dintr-un nime’n drum intr-un nime’n drum cu diploma, viata academica poate produce schimbari pe care nici macar nu vi le-ati imaginat. Pentru un fost coleg de-al meu, facultatea a insemnat o schimbare profunda, imaginea sa in oglinda, urinatul, sexul, nemaifiind niciodata aceleasi dupa incheierea celor patru ani.

Sa il numim Zenobiu.

Ca si orice tanar, ajuns la varsta la care a baut cel putin o lada de bere si a vazut macar un organ genital, masculin sau feminin, Zenobiu a dat la facultate. A intrat cu o nota destul de mare, pentru ca era genul care de cand se stie a avut cartea sub burta. Inca de la inceput, Zenobiu a fost ca un catalizator pentru femei, si nu pentru ca era cine stie ce rupt din stele, ci pentru ca era usor, dar foarte usor efeminat. Bineinteles ca restul masculilor nu l-au vazut ca pe o amenintare, din simplul motiv ca nu era.

In scurt timp, Zenobiu si-a format o gasca solida de femei, in compania carora era vazut tot timpul. Discutau, dezbateau, se hlizeau, barfeau, erau un fel de roi de albine cu Regina barbat. Era evident pentru toata lumea ca viata sexuala in interiorul roiului era inexistenta. Prin prisma liderului lor, erau un grup cat se poate de interesant, numai bun de urmarit.

Semnele de intrebare legate de Zenobiu au inceput sa apara la un curs. Inrobit vreo saptamana de aburii alcoolului, un coleg de-al meu a aparut cu o barba destul de consistenta. Asezat langa Zenobiu, aude urmatoarea replica din gura suava a acestuia: “Iti sta bine cu barba”. Pentru noi, asta era o confirmare a faptului ca Zenobiu “juca” in echipa adversa.

Am trecut peste acel moment, pentru ca aveam probleme mult mai importante, gen mers la cursuri si seminarii NU.

Prin anul 3, s-a petrecut o schimbare in si la Zenobiu. A inceput sa se infiinteze usor machiat si cu tinute si mai usor feminine. Ne-am gandit ca poate joaca rolul femeii in relatie, iar partenerul il obliga sa isi asume rolul si in viata de zi cu zi. Pana cand, Zenobiu ne-a dat tuturor lovitura sub centura. Intr-o zi calduroasa de vara, am observat doua mici umflaturi in zona pieptului sau. Erau destul de anormale, deoarece nu erau generate de grasime, Zenobiu fiind practic un bat.

Saptamanile treceau, umflaturile lui Zenobiu cresteau si au crescut intr-un asa hal, incat au inceput sa starneasca invidia unor colege mai putin dezvoltate. Umflaturile lui Zenobiu au reusit chiar sa bage zazanie in roiul sau. Nu mai era nevoie de nicio confirmare. Zenobiu demarase un proces menit sa il transforme in Zenobia !

Oameni cu capul pe umeri si cu o gandire europeana, ne-am purtat cat de tolerant puteam noi. Singurele momente in care ne mai permiteam mici derapaje erau acelea cand se facea prezenta la seminarii, unde profesorul rostea “Zenobiu” si constata ca exista o discrepanta foarte mare intre genul scris pe foaie si ce avea in fata.