Am demarat pe contul personal de facebook un proiect special. De suflet, chiar. Numele postului este numele proiectului, dacă înţelegeţi ce zic. Ce m-a determinat să fac asta? Românul pe facebook, acest gânditor profund. Nu trece o zi în care să nu văd un citat zămislit de mintea mult prea odihnită a vreunei pizdulici. Sau, no, a vreunui pulalău.
Practic, existenţa feisbuchiană a românului se reduce la a posta poze din club sau de la grătar, la a comenta pe la alţii, chiar şi când nu-i nimic de comentat, la a da like-uri la poze cu vomă, la a juca Farmville şi, poate cel mai important, la a deveni fan Dan Puric. De fapt, citatele profunde despre viaţă şi adularea lui Dan Puric reprezintă apogeul prezenţei româneşti pe facebook.
Pornind de la aceste premise, m-am gândit să mă transform într-o muză pentru intelectualii de pe această platformă de socializare şi să demarez proiectul care are exact aceeaşi denumire cu titlul postului, după cum v-am mai explicat. Proiectul presupune postarea a câte unui citat în cele mai alese şi lemnoase cuvinte posibilie. Citate care să provoace erecţii mentale micilor intelectuali de pe facebook. Primul citat postat a fost:
“Imaginarul se simte mai bine în mica şi cernelata cetate zburătoare a locuţiunii, decât pe rolele a două cuvinte de sine stătătoare, dezlegate de orice morală semantică.”
Sesizaţi măiestria manipulării cuvintelor? Simţiţi cum fiecare cuvânt capătă o aură înălţătoare, prin plasarea sa într-un context metaforic? E genul de frază ce udă orice păsărică feisbuchistă, care e fană Bamboo şi Dan Puric. Dacă o pasăre din asta va da peste pagina mea, mă va percepe ca pe o muză, va lua acest citat şi îl va pune pe pagina ei, cârduri de pizdulici se vor îmbulzi să dea like-uri şi să o felicite pentru cugetare. Sau poate, totuşi, îl va prelua un pulalău si va obţine acelaşi efect, plus o impresie bună pe la alte păsări de pe sublima reţea de socalizare.
Un al doilea citat pe care l-am dat e următorul:
“Destinul este cariul pe care-l auzim nedesluşit, înaintând în peretele de lemn al biografiei noastre cu circuit închis.”
Avem de a face cu o cugetare profundă despre viaţă. De unde venim? Unde ne îndreptăm? Întrebări pe care şi le pune orice om cu un nivel de inteligenţă superior unui mop. Şi, să fim serioşi, pentru a administra un cont de facebook pe care să pui poze din club presupune o profunzime în gândire, nu glumă. Din nou, un joc de cuvinte zguduitor. Destin-cariu, perete de lemn-biografie, circuit închis. Parfum!!! Simt cum zeci, poate chiar sute, de feisbuchişti se adună să contemple aceste cuvinte şi apoi se retrag în baie să se masturbeze intelectual.
Dacă aş fi putut să mi-o exprim în cele 140 de caractere de pe 