Robi mă întreabă care e oraşul din afara României în care mi-ar plăcea să locuiesc. După cum am scirs şi în titlu, eu văd treaba asta puţin altfel: unde mi-ar plăcea să locuiesc acum şi unde m-aş retrage să-mi trăiesc liniştit ultimii ani din viaţă. Am pus aşa problema pentru că unele sunt nevoile mele acum, când sunt tânăr şi-n puteri, şi altele vor fi la bătrâneţe, când singura mea ocupaţie va fi să stau şi s-o frec, fără vreun rezultat, în aşteptarea doamnei cu coasa.
Două sunt oraşele în care m-aş vedea trăind acum. Pe unul l-am vizitat, pe altul încă nu. Unul e un muzeu în aer liber, celălalt se află sub bagheta unui mare arhitect. Amândouă sunt moştenitoarele unor mari imperii. Unul are un fotbal pragmatic, hulit de mulţi, celălalt găzduieşte poate cea mai frumoasă echipă de fotbal din lume. Amândouă sunt animate de oameni plini de viaţă. Amândouă debordează de civilizaţie şi cultură. Amândouă au o bucătărie pe gustul meu. Amândouă sunt nişte oraşe de vis. Şi pentru că trebuiau să poarte un nume, li s-a spus Roma şi Barcelona.
Cât despre locul unde m-aş retrage să mor, mă văd într-o căsuţă mică şi cochetă în regiunea Toscana din Italia, unde să-mi produc propriile branduri de vin şi de paste.
Leapşa e liberă la preluare!
