Posturi marcate ‘evolutie’

Nu te obligă nimeni să evoluezi

Evoluția naturală a unui individ ar trebui dublată de una “artificială”, care, prin muncă, să-l propulseze pe culmile domeniilor în care activează. Atunci când se spune despre cineva: “Băi, ce a evoluat omul ăsta”, se spune, de fapt, “cât a muncit omul ăsta ca să ajungă unde e.” Asta implică ambiție și dorință de autodepășire, calități cu care nu mulți sunt înzestrați.

Discuția despre evoluție e foarte simplă: aleg să mă complac la nivelul la care sunt acum sau îmi doresc mai mult și acționez în consecință. Totul se reduce la tine și la proiecția pe care o ai pentru viitor. Nu-i obligatoriu să evoluezi, dacă nu-ți dorești asta. E nevoie și de oameni mai slabi, ca să avem la cine să ne raportăm.

Evoluția în online e la fel ca în orice domeniu de activitate: pui osul la treabă și evoluezi sau te mulțumești cu ce ai și latri de pe margine. Nu te obligă nimeni să fii un blogger mai bun. Nu-i obligatoriu să muncești la brandul tău online, dacă nu vrei să te profesionalizezi. Nu te împinge nimeni de la spate să investești, dacă nu vrei să obții niște beneficii, și nu mă refer neapărat la bani. Nu zice nimeni că trebuie să-ți alegi niște modele în online și să-ți dorești să ajungi acolo sus. Dar dacă, totuși, vrei să faci ceva în lumea asta și să nu te întrebi de ce ești ăla de pe margine, de ce nu ești chemat la evenimente, de ce nu ești băgat în campanii, pune mâna și evoluează!

Nu te obligă nimeni să iei parte la evenimentele din online și să încerci să furi cât mai multe de la cei care au reușit în domeniul ăsta. Poți să stai acasă, să nu bați țara în lung și-n lat, și să scrii pe net, din camera ta caldă, că n-ai ce învăța de la astfel de evenimente, că vorbesc aceiași oameni care nu spun nimic, că preferi să faci altceva cu timpul tău. Treaba ta, dar nu te mai plânge că nu te bagă nimeni în seamă! Pentru că fiecare eveniment îți dă ocazia să furi meserie, fie din prezentări, fie din networking. Asta dacă știi să asculți.

Biz Social Media Snow Camp este evenimentul perfect pentru furat. E combinația ideală între formal și informal, între prezentări serioase și discuții amicale cu oameni de top din online-ul românesc, agenții și companii. Pentru 4 zile, am fost niște hoți de informații, fie că furtul s-a desfășurat în sala de conferințe, la masa de biliard, la un pahar de vorbă sau un party (ah, și cum știe să petreacă online-ul românesc!). Bloggeri, agenții, companii, cu toții ne-am aflat acolo să învățăm unii de la alții și, cel mai important, să evoluăm împreună. Pentru că orice eveniment la care participi ar trebui să producă două efecte: să te inspire și să te determine să-ți dorești să evoluezi. Iar noi așa ne simțim după acesta, lucru care vrem să se vadă în evoluția noastră de anul viitor. De ceea, nici n-o să dezvăluim ce am furat, că doar nu ne-am chinuit degeaba. Ceea ce vom face e să vă recomandăm să luați parte la astfel de evenimente. Sigur, dacă doriți să evoluați. Dacă vreți să aflați mai multe despre eveniment, Cristi face o listă cu tot ce s-a scris până acum și ce se va scrie.

Mulțumim încă o dată revistei Biz pentru că ne-a dat ocazia să evoluăm!

Cum ne afectează evoluţia tehnologiei

Guest post by Lăscărică

Fără îndoială, progresul tehnologic este un lucru minunat. În ultimii 20-30 de ani au apărut numeroase aparate şi electronice care ne fac viaţa mult mai uşoară şi mai distractivă, aparate fără de care nu am mai putea trăii sau, cel puţin, ne-ar fi foarte greu. Îţi iau maşina de espresso şi-ţi dau un ibric pentru a-ţi face cafeaua, cum ar fi? Sau să-ţi iau mobilul să fii nevoit să suni doar de pe fix. Dar dacă vreau să te lovesc să doară mai rău iţi tai netul o lună, te dobor cu asta!

Indiscutabil tehnologia de azi este o parte foarte importantă pentru majoritatea oamenilor, dar hai să ne gândim şi la cum ne afectează această evoluţie, incredibil de rapidă, a tehnologiei.

Oameni buni, ce se va întâmpla cu scumpa mea colecţie de DVD-uri? De când eram mic mi-am descoperit pasiunea pentru filme şi de atunci colecţionez DVD-uri(in original) cu filmele care mi-au plăcut. Colecţia asta am început-o cu gândul ca la 60 de ani să mă delectez cu un film din tinereţe sau să-i arat nepotului ce filme erau pe vremea mea, dar ce o să mă fac dacă nu vor mai exista aparate ce suportă dvd-urile, daca dispar aşa cum au cam dispărut floppy-urile…Foarte probabil ca până atunci să apăra un chip de mărimea unei unghii care să conţină toate filmele făcute vreodată, ce vor face atunci dragele mele DVD-uri? Cum îmi mai umplu eu spaţiul pe rafturile din sufragerie cu acel chip?

Cu jocurile astea ce ne facem? Au ajuns să fie aşa de realiste, complexe şi…solicitante. Păi dacă mă duc să-mi iau o placă video tare cu care să meargă toate jocurile, până ajung cu ea acasă deja e învechită şi nu mai suportă ce vreau eu. Deprecierea a ajuns să fie extraordinară…cumpăr azi ceva cu 1000 RON şi într-o lună îl găsesc la reducere, cu 399 RON.

Şi că tot vorbeam de jocuri…păi copii din ziua de azi încep s-o ardă mai mult pe FIFA decât să bată mingea pe maidan, nu mai ies decât pe mess sau Facebook, nu mai citesc nici o carte, că au downloadat rezumatul de pe net…păi în ritmul ăsta o să se ajungă ca în filmul ala cu Stallone şi Sandra Bullock în care nici nu mai exista sex în adevăratul sens al cuvântului, ci doar virtual, pe calculator. Eu nu vreau să fac sex pe calculator!
Normal că aceste minusuri ale progresului tehnologic pălesc în comparaţie cu toate avantajele sale, dar totuşi te întristează puţin…

Guest post de Ziua blogului deschis

Uităm de unde am plecat?

Şi te naşti într-un oraş mic. Sau într-un sat. Şi realizezi că nu vrei să te plafonezi la coada vacii. Şi dai la facultate într-un oraş mare. Termini facultatea şi te hotărăşti să rămâi în oraşul mare, unde, teoretic, ai mai multe oportunităţi, că doar nu te vei întoarce în oraşul de baştină să faci carieră ca funcţionar la poştă. Sau angajat la Electrica. Şi te zbaţi, te dai peste cap, porneşti de jos, că nu-i uşor să fii român printre români: “uite, bă, la ăsta, cum vine el din fundu’ ţării şi ne dă nouă sfaturi.”

Şi te strofoci şi urci treaptă cu treaptă, că vrei să-ţi demonstrezi ţie că poţi şi altora că nu eşti mai prejos decât ei. Şi înfrunţi toate barierele şi stereotipiile care îţi ies în cale. După o vreme, începi să fii din ce în ce mai satisfăcut. Seara, când te pui în pat, te gândeşti cu mândrie la tine: ai ajuns de la coada vacii la birou! Ce bine s-or lăuda ai tăi pe scară sau pe uliţă când te vei duce în vizită acasă. Te culci şi te beşeşti în somn, una dintre activităţile noului tău destin pe care nu o poţi controla. Bucură-te că nu mori în somn, altora li s-a întâmplat!

Şi ajungi într-un post de conducere şi te consideri cu adevărat realizat. Ai spart barierele regionale. Ai pornit din balegă şi ai ajuns la mahon! Şi te combini cu o colegă faină, vă căsătoriţi, luaţi un credit, vă cumpăraţi o casă şi o maşină şi turnaţi doi plozi.

Cu toate că soarta ţi-a zâmbit, nu uiţi niciodată de unde ai plecat.

Şi când te vezi cocoţat pe culmile integrării perfecte în noul tău oraş, noua ta casă, noua ta viaţă, vine unu’ şi te întreabă:

“De unde eşti?”

“Din Satu Mare…”

“Fain oraş! Am trecut o dată pe acolo şi am mâncat o friptură bestială la localul ăla de lângă autogară, îl ştii? Şi şeful meu are un văr care e din Satu Mare, Marinescu e numele de familie, îi ştii? Şi aveţi voi acolo un cântăreţ de muzică populară care te unge pe suflet, ai auzit de el? Şi, dacă stau bine să mă gândesc, taică-meu a făcut armata la Satu Mare la pompieri, ştii unde e unitatea, nu?”

Şi atunci îţi pui întrebarea: oare am uitat de unde am plecat, sau cretinul din faţa mea e atât de cretin, încât crede că, dacă m-am născut într-un oraş mai mic, ar trebui să ştiu tot ce mişcă prin el?

Înclin să cred că a doua variantă.

PS: în acest post apare de cele mai multe ori, în istoria TVdece, conjuncţia coordonatoare copulativă simplă “şi”.

Te-ai întrebat vreodată de ce…

… (de dragul trecutului, vă învităm să continuaţi întrebarea în comentarii, cu absolut orice vă trece prin minte)

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… minorele din ziua de azi sunt mai mult decat supradezvoltate ?

Intorcandu-ma acasa pe mijlocul de transpiratie la comun, credeam ca nimic nu-mi va putea perturba dezgustul provocat de el, de mijloc. Pana cand, la una dintre statii, patrunde intransul o dihanie, ca nu-i pot zice altfel. Nu ca era urata, da era exagerat de formata pentru o fatuca careia de abia i-a mijit parul la fofoloanca. Avea vreo 12-13 ani, inalta cat o prajina, corp de halterofila sovietica, vreo 40 la picior (chiar am dat un ochi, de curiozitate), cu niste manoace care cred ca m-ar fi trimis cu usurinta la podea.

O priveam siderat si ma gandeam cu ce o indoapa parintii de arata in halul ala? Ce s-a intamplat in procesul evolutiei, de au ajuns minorele sa fie confundate cu niste milf-uri de 30 de ani? Unde sunt fetitele cu codite de altadata?

Pe vremea cand ma jucam eu cu puta in mocirla, fetele erau temple de dragalasenie, inocenta si virginitate ! Aratau si se comportau in conformitate cu varsta lor si niciun baiat nu risca sa i se adreseze uneia dintre ele cu “sarutmana”, confundand-o cu vreo vecina intrata la menopauza. Erau asocierea perfecta cu termenii: fatuca, fetita, minora. Ei bine, pustii din ziua de azi, si ei destul de zdraveni, dar parca mai finut, au de-a face cu niste mutanti. Mi-e si mila de ei, chiar trebuie sa le escaladeze pentru a obtine un sarut.

Ma intreb cum vor arata fatucile astea la maturitate, cand farmecul copilariei va disparea. Vor deveni imens de imense, cu celulita si la lobul urechii si cu sanii mai lasati decat ai unei batrane raschetata de patina timpului. Se vor confunda, in pozele din copilarie, cu propriile mame.

De ce…