Sunt un fel de constantă a copilăriei. Fiecare părinte se aşteaptă ca, la un moment dat, plodul să-i vină acasă cu părul mobilat. Eu am avut, sora mea a avut, tu ai avut, cu toţii am avut. Nimeni nu se miră, nimeni nu se scandalizează, e un lucru cât se poate de normal. E un fel de lege a firii, ca râgâiala după bere, beşina după fasole şi duşul după sex (niciodată n-am înţeles cum căcat stau de vorbă în filme după ce s-au cordit, n-au ceva sosuri de spălat?).
Şi acum vine partea din post în care mă scandalizez: de ce Hristos e atât de normal? Adică tu, ca mamă, ai aparat de ras pe picioare, placă de întins părul, vibrator pentru delegaţii şi alte cuceriri tehnologice, şi ţi se pare normal ca, în secolul în care trăieşti, să-ţi vină copilul acasă plin de păduchi? Pe de altă parte, de unde futere vin? Cred că fiecare părinte a ales o grădiniţă/şcoală cât de cât decentă pentru copilul său, decenţa implicând şi un minim grad de igienă. Că doar de aia s-au inventat oraşele, nu? Şi totuşi, apare câte un copchil infectat şi umple toată grupa/clasa.
Spălaţi-vă dracu’! Şi pe voi, şi pe progeniturile voastre! Omenirea trimite rachete în spaţiu şi nouă încă ni se pare normal să avem păduchi!
