Pe Nicuşor îl ştiţi. Am tot scris de el, şi nu doar pentru că ne e prieten, ci pentru că e foarte bun în ceea ce face. Noi, clujenii, suntem privilegiaţi, pentru că Nicu a tot avut spectacole la Cluj. A venit însă timpul să se facă dreptate. Să puşte de râs şi băimărenii!
Joi, 18 noiembrie, de la ora 21.00, Nicu vă aşteaptă la Coffee Time, în Baia Mare, la un show pe care nu-l veţi uita repede.
Am aflat că la deschidera mall-ului din urbea mea natală, nouă din zece maşini aveau număr de Satu Mare. Tocmai de aceea, îmi permit să lansez invitaţia ambelor oraşe de a-l vedea pe Nicu performând.
Mergeţi să-l vedeţi, că sigur n-aţi mai râs aşa de mult!
Federaţia pietonilor din Cluj-Napoca se reuneşte vineri, 22 octombrie, de la ora 23.00, în club Vertigo, pentru a sărbători zebra, acest animal de asfalt tăbăcit, pe care se traversează sau nu. În cadrul evenimentului de înaltă clasă “Petrecerea de pietoni”, vom sărbători toate momentele în care NU am trecut pe zebră şi NU am fost prinşi. Pentru că putem. Amfitrioni, Cosmin şi Bogdan de la Ca$$s Loco.
Pietoni clujeni, uniţi-vă! Noi sigur ne vom destrăbăla!
În inconştienţa noastră veselă, am acceptat din prima. Apoi, ne-am dat seama că o sa vorbim fiecare de două ori. Şi ne-a cam pierit zâmbetul. Dacă totuşi vom vorbi doar cuvinte şi o să plictisim asistenţa? Băi, trebuia să vorbim de două ori! Eu, despre lansarea piesei Ca$$a Loco “La mall” exclusiv online pe Trilulilu, Zicu, despre servus_cluj, ce are la bază ideea de a duce online-ul în offline, iar apoi, împreună, despre TVdece.
Io, când am auzit că vine şi gaşca de la Timişoara, m-am bucurat. Pe Ovi Sirb si doamna sa i-am cunoscut anul trecut, iar de Nebuloasa m-am îndrăgostit recent, când domnia sa ne-a vizitat urbea. Ce se putea întâmpla? Urma să fim între prietenii noştri onlainări şi să ne împrietenim şi cu cei de la Timişoara.
Repet, ce se putea întâmpla? Să existe clipociri de curent, care să ne sperie că vom rămâne pe întuneric? Au fost. Să ne fie întrerupte prezentările de unii întârziaţi? Au fost. Să nu ne putem continua prezentarea, din cauză că sala râdea ca la show-urile lui Bendea? A fost şi asta. Să ajung să vorbesc de tati meu, deşi nu avea nicio legătură cu prezentările din greu muncite? Da! Până la urmă, dacă v-a făcut plăcere să ne ascultaţi, asta e tot ce contează!
Vreau să vă mai spun, cu ciudă, că aştia de la Timişoara sunt chiar aşa faini cum se aude. Am cunoscut-o, în sfârşit, pe Cristina, care e o scumpete de fată, pe Cristi (Cristi+Cristina au fost vorbitori la #tweetmeetcj şi ne-au povestit despre conceptul de tweetmeet), pe Dani, Adi şi Crina. Ca să nu mai lungim vorba, aşa mult ne-a plăcut de timişoreni, încât o să ne petrecem concediul pe capul lor. Pentru că putem şi pentru că pitong Cel mai psaico dintre speak-eri a fost Gabi, care ne-a vorbit despre evoluţia ClujLife.
#tweetmeetcj s-a încheiat cu o petrecere în Pub, adică wwwparty3, unde a cântat Miro şi ne-a amuzat Nicuşor. A mai cântat şi Crivăţ. A doua oară!!!
Şi dacă tot veni vorba de Pub, io am mers 17 ore cu maşina stând bot în bot cu Nicu, că eram mulţi în maşină. După ce am trecut în revistă repertoriul lui Aurel Tămaş şi al lui Puiu Codreanu, fiind, din când în când, scuipată lejer de Bendea, care sâsâia, #mno, n-am cum să nu-l am la corazon. Pe lângă faptul că are un umor deosbit (şi aici nu zic ceva ce nu ştiţi deja), Nicu e şi un super om. Te-ai înmuiat, mă, recunoaşte!
PS1: E greu să ai aşa mulţi prieteni, am pus la link-uri de m-am tâmpit!
PS2: Fiind obsedat de ideea de a avea bani si echipamente de golf doar pentru a le avea, Zicu va scrie despre Golf Community Challenge, care e o altă treabă mişto!
După ce că e un blogger celebru, un bucătar senzaţional şi un manager de crâşmă destoinic, Andrei Crivăţ vrea să ne demonstreze că nu putem noi duce câte poate el face. S-a hotărât să arate lumii că există printre noi spirite zbuciumate, care nu se mulţumesc cu puţinul efemer, dorindu-şi multul împlinitor. Având toate astea în gând, Crivăţ a decis să se lanseze în industria muzicală! Ca solist! Va vorbi note muzicale în microfon!
Nu cred că vreţi să rataţi aşa ceva, prin urmare, pe 10 iunie, ora 21.30, în Irish & Music Pub Cluj, vă aşteaptă provocarea vieţii voastre: să fiţi în public la lansarea unei stele ale muzicii româneşti!
Într-o formulă restrânsă, trei micuţi temerari, subsemnaţii şi Andrei, au pornit, cu sufletele sincere, să absoarbă un diamant neşlefuit al judeţului Cluj: Salina Turda. Ne-am fi descurcat şi fără GPS sau alte unelte ale diavolului, căci strămoşii noştri aveau o caligrafie simplă. Negru pe alb. Mă rog, alb pe albastru.
Cu inima cât un purice şi cu mirosul dur de sare în nări, am intrat în salină. Diamantul era în faţa noastră! O, voi, cei ce aţi călcat acest tărâm, oare acelaşi tremur l-aţi simţit? Aceleaşi gânduri v-au trecut prin minte? Cu pioşenie şi ochii înlăcrimaţi de emoţie, am atins diamantul. De două ori!
Sfântă sare! Dar ce culoar lung, ne-am zis. Precum Harap-Alb, care trebuia să parcurgă un drum iniţiatic, eram testaţi de Diamantul sărat! Am strâns din dinţi şi ne-am înţeles din priviri. Trebuia să mergem mai departe, indiferent de consecinţe!
Din loc în loc, sarea ne vorbea. Ne vorbea prin linii şi forme, murmurându-ne despre viaţă, moarte şi condiţia efemeră a omului.
Dintr-o dată, o mulţime de diamante ni s-au aşternut la picioare. Inteligenţa şi priceperea omului împletite maiestuos cu darul nepreţuit oferit de Mama Natură. Priveam în tăcere. De acum, eram conectaţi la ceva mai presus de înţelegerea noastră.
Priviţi sarea! Simţiţi sarea! Mici licurici moderni luminează Diamantul sărat. Legenda spune că dacă aceşti licurici nu ne-ar apăra privirile, am rămâne orbi. Din nou, gândul efemerităţii noastre pe Pământ ne-a cutremurat.
Liftul: liantul tehnologic dintre om şi Diamant.
Priviţi acestă poză, muritorilor! E darul Diamantului pentru noi toţi!
Salina Turda are două ieşiri. Spre extraordinara noastră surprindere, una dintre ele te duce exact în Londra! Puterea Diamantului, din nou, ne-am gândit.
Epuizaţi fizic, dar mai ales psihic, am hotărât să bem o cafea la un restaurant de lângă salină. Numele original al stabilimentului ne-a lăsat perplecşi, sideraţi şi, mai presus de toate, înmărmuriţi.
În timp ce frunzăream meniul, micuţul Andrei a făcut greşeala de a pomeni platouaşul de mai jos. Şi astfel, sufletele noastre, iubitoare de frumos şi lucruri prăjite, au ajuns în Pub, unde s-a petrecut masacrul culinar. Cu toate astea, am mâncat în linişte, apăsaţi fiind de frumuseţea Diamantului sărat.
Dragostea. Acest sentiment pur, neîntinat. O, voi, poeţi, care v-aţi inspirat din apă, codru, lună, aţi uitat de sare! Precum fiica împăratului, care a refuzat mierea şi zahărul, aceşti doi tineri ştiu că sarea e mult mai importantă! O!
TED este unul dintre cele mai frumoase proiecte la nivel global. An de an, oameni speciali, din varii domenii de activitate, se strâng pentru a propaga cel mai de preţ lucru pe care îl avem: ideile care ne duc mai departe. Ca să vă faceţi o idee, dacă încă nu v-aţi, aveţi mai jos prezentarea mea preferată de la un asemenea eveniment:
TEDx este varianta locală a evenimentului global, iar Cluj-Napoca este un oraş privilegiat, pentru că are ocazia să găzduiască aşa ceva. Mai multe detalii despre eveniment găsiţi aici.
Şi noi suntem nişte pivilegiaţi, fiindcă, pe 21 mai, vom fi acolo şi vă vom împărtăşi experienţele trăite.
Sigur, io-s sătmărean, mutat definitiv aici, da’ chiar e bine. Păi, cum să nu fie bine când la Cluj mi s-a dezvoltat una dintre marile obsesii culinare? Sunt absolut dependent de sandwich-ul o’ceapă de la Pub! Da, de la Pub, locul ăla unde mâncarea-i mâncare, concertu-i concert, băuta-i băută, tweetmeetu-i tweetmeet şi voia bună-i cum altfel decât voie bună. Nu m-am apucat să scriu de Pub doar aşa, ca să mă aflu-n treabă, ci pentru a-i face de ruşine site-ul. Cum, mă, să ai un site nou în vremurile astea de restrişte? No, ei pot şi au! Cam atât de bine arată noul irishmusicpub.ro
Apoi, e bine să fii clujean pentru că ai ocazia să respiri acelaşi aer cu Nicu Bendea. Şi, credeţi-mă, asta e o mare realizare în viaţă. Dacă încă nu sunteţi, de mâine într-o săptămână, miercurea viitoare, cum ar veni, veniţi să vă convingeţi!
Crezi că dacă ţi-ai făcut concediul pe o insulă exotică, sau pe una exotică deloc, le-ai văzut pe toate, nu? Crezi că dacă ai vizitat oraşele europene celebre, poţi muri împăcat, cu gândul că le-ai bifat, nu-i aşa? Prietene, eşti departe de ceea ce se numeşte orgasm vizual. Ţi-ai canalizat energiile către nişte destinaţii transformate în clişee, fără să realizezi că Paradisul e la o aruncătură de băţ. Da, frânturi din Eden se află mai apropae decât ţi-ai putea închipui. Ţi-ai privat simţurile de nişte peisaje răvăşitoare, genul de locuri care parcă rămân încrustate cu dalta în sufletul admiratorului.
Tocmai de aceea, ne-am gândit să demarăm proiectul “Incursiuni în paradisuri judeţene”. E un demers pe termen lung prin care noi, membri fondatori ai clubului, vrem să vă bucurăm sufletele. Aşadar, împreună cu Crivăţ, Mironeasca şi Ruben, am purces spre locurile primului episod: Tarniţa şi Gilău, judeţul Cluj.
Înfometatule de frumos, te invit să contemplezi frumuseţea naturii. Admiră-i delicateţea, tremură în faţa perfecţiunii sale. O albină surprinsă într-o ipostază atât de grăitoare nu vei găsi niciunde. Nici chiar pe plajele din Bora Bora.
Departe de tumultul oraşului, de cotidianul murdar si de răutatea umană se află nişte peisaje răvăşitoare. Observă jocul apei cu munţii. Intrigant şi viclean. E un joc început de mii de ani, un joc al cărui rezultat se pierde în zare. Poate nu e Hoover-ul, dar barajul de la Tarniţa e o bijuterie rezultată din pactul pe care omul îl are cu natura.
Nişte lemne integrate perfect în peisaj, lemne care ne aduc aminte de legătura ancestrală pe care o avem cu natura. Lemnul ne-a dat focul şi ceafa de porc la grătar. Lemnul este tovarăşul nostru de viaţă.
Un verde zguduitor. O încântare pentru suflet. Nu poţi decât să stai şi să priveşti mut. Natura va găsi întotdeauna resorturi să ne dea fiori pe şira spinării. Alături de ea, cele mai impresionante deşeuri pe care ne-a fost dat să le vedem vreodată. Natura şi omul, atât de fraţi şi, totuşi, atât de vitregi.
Omul şi visul lui de-o viaţă (nu să zboare, cum aţi putea crede): să navigheze nestingherit. Uitaţi de plimbările cu gondola prin Veneţia sau de yachting. O barcă roşie, un ochi de apă şi un peisaj superb e tot ce vă trebuie.
Vehiculele băştinaşilor. Sacru (natura) şi profan (vehiculele).
Probabil aţi mai văzut o apă ieşind dintr-un munte. Sau poate intrând. Dar nu una atât de sigură pe sine. O apă cu personalitate, cum numai aici găseşti.
Îmbătat de la atâta frumuseţe, călătorul va trage la o crâşmă, pentru a-şi potoli foamea. Va mânca în tăcere, aflându-se încă sub influenţa drogului natural pe care l-a prizat. Va servi un meniu extrem de original. Neprevăzut, aş adăuga. Sub o milisecundă, va uita de natură.
De câte ori, după o masă copioasă, nu v-aţi făcut siesta între patru pereţi, gândindu-vă la cât de formidabil ar fi să v-o faceţi într-un peisaj mirobolant ca acesta?
Legendele locale spun că, în nopţile cu lună plină, din această ţeavă iese o vulpe polară, pe care băştinaşii au numit-o Diaframa (o analogie cu opera “Fram, ursul polar”). Nu putem decât să ne înclinăm în faţa unor asemenea nestemate folclorice.
Autorii, pişaţi pe ei de plăcere.
La final, vă oferim mărturia video a acestei incursiuni. Vă rugăm să treceţi peste calitatea îndoielnică a filmării şi peste discursul uşor incoerent şi, pe alocuri, agramat. Toate sunt din cauza emoţiilor pe care ni le-a dat această experienţă înălţătoare.
Adica eu, desteapta, frumoasa, machiata, intzolita si alea, alea, ma aflu la un eveniment. Sau nici macar la un eveniment, ca sa nu dam amploare.
Sunt pe o terasa, mananc tacticos o salata si beau o apa plata. Termin, urez tuturor clasicul “sa ne fie de bine” (am si maniere, ca o cireasa pe tortul superbitatii mele) si cineva zice o gluma. Noh, in momentul ala, cand rasul meu vrea sa iasa afara, RAGAI. N-am vrut, nu imi doream, pur si simplu s-a intamplat, n-am avut timp sa ma controlez. Nimicccc …am ragait tare, zgomotos, ca Zicu la un meci de fotbal dupa cateva beri. Frate, asta e! Sa ma pupati in varful tocului! M-am scapat!
Sau sa zicem ca urc scarile si las o flatulatie. Ce plm sa fac? Sa ma fac ca n-am dat-o??? Sa ma rog la cele ceresti sa nu fi auzit nimeni??? Sa ma bag in pamant doar ca am taior si fusta trei sfert, de aia regulamentara???
Nu taticule. Femeia este si ea om. Si ea ragaie si ea flatuleaza, asta e! Deal with it! Si dupa ce ragai, sunt la fel de feminina, frumoasa si devreme acasa. Ia terminati cu cacaturile astea ca femeile care scapa una, alta pe orificii (am zis scapa, ca frumos e sa ne controlam!) sunt barbate, tzoape sau mitocane.
Eu, personal, n-am patit nimic azi. Prietena mea insa da
