Posturi marcate ‘epilare inghinala’

O descoperire epocală!

În anii ’80-’90, era dominantă imaginea masculului flocos. Nu se concepea ca bărbaţii să fie raşi la subraţ sau, Doamne feri, pe piept. Blasfemie! Masculinitatea se măsura în funcţie de densitatea mărarului de pe organism. Unii încă sunt convinşi de asta şi umblă descheiaţi la cămaşă, fiind capabili să scoată ochii sau chiar să ucidă cu pilozitatea pectorală.

Apoi, masculii au început să se emancipeze şi să conştientizeze faptul că flocii nu-i ajută la nimic. Nici măcar la cucerit fătuci. Au început să dea jos părul, unii prea mult (vezi metrosexualii).

Nu sunt adeptul rasului pe piept, decât în cazuri extreme, când, după cum ziceam, flocii sunt capabili de crimă, sau pe picioare. E mult prea gay. Dar o minimă igienă, adică o defrişare totală, braziliană am înţeles că-i zice, la subraţ şi la zona reproducătoare e necesară. Pentru binele celor din jur, pentru binele cuplului şi, de ce nu, pentru binele Pământului. Nu se ştie ce efecte poluante poate avea mărarul dospit asupra planetei.

Şi acum urmează partea publicitară:

De obicei, folosesc în scopuri defrişante aparate de ras de unică folosinţă. Sunt practice şi eficiente. Asta până într-o zi, când am rămas fără, iar situaţia trebuia neapărat rezolvată. Atunci am descoperit APARATUL DE RAS DE UNICĂ FOLOSINŢĂ PENTRU FEMEI! Dragi bărbaţi, nici nu vă puteţi închipui ce diferenţă, ce delicateţe, ce tăiere fină, ce eficienţă, ce floci retezaţi total, fără smocuri rămase de-a pulea (asta nu înseamnă că nu mă ştiu rade, ci doar că pur şi simplu rămâneau smocuri; am ajuns la concluzia că aparatele erau de vină!)

Vă zic, nu există rezultat mai fin, de cur de bebeluş, într-un timp extrem de scurt. După doar câteva minute, poate patina furnica!

“Flocul nu sfinţeşte locul. Să trăim într-o lume mai cheală!”

Ai întâlnit femeia vieţii tale! Eşti praf, eşti în limbă. Vă înţelegeţi de minune pe toate planurile şi simţi că ea va fi făptura care îţi va aduce urmaşii pe lume. Te poţi lejer intitula cel mai fericit bărbat de pe Terra. Totul se prăbuşeşte însă în momentul în care realizezi că dânsa e adepta curentului hippie între picioare. Adică e mai păroasă la fofoloancă decât în cap. Adică zona ei inghinală e un mic ecosistem. Adică moartea pasiunii în ceea ce te priveşte. Toată viaţa ai fost adeptul defrişărilor, atât la tine, cât şi în cazul partenerelor tale. Aşa ai trăit, aşa îţi place, aşa consideri tu că e normal. Grav e că ea nu vrea să renunţe nici în ruptul capului la mica sa junglă întrepiciorească. Ce faci? Doar am stabilit că e femeia vieţii tale, şi nu poţi s-o pui pe liber doar pentru că îşi doreşte o existenţă naturală pentru comoara ei. Da’ nici nu poţi să-ţi umpli gura de floci şi să-ţi iriţi mădularul de fiecare dată.

Ai putea, de exemplu, să încerci să-i inoculezi pasiunea pentru tăiat copaci. Du-o cât mai des la ţară şi petreceţi marea parte a timpului în pădure. Pune-i toporul sau drujba în mână şi spune-i că îţi plac femeile puternice şi că te excită când o vezi în postura asta. Ai putea să mergi mai departe şi s-o înscrii într-o competiţie pentru pădurari. S-ar putea ca, odată ce i-a intrat microbul în corp, să-şi dorească să reteze tot, inclusiv ce are între picioare.

Lasă, neglijent, nişte fire de păr pubian prin locuri atent gândite din casă. În trusa ei de farduri, în zaharniţă, pe telecomandă. Mizezi pe senzaţia de greaţă. Oricât de îndrăgostită e de floci, nu va putea să-i accepte chiar în orice context. După această perioadă de teasing, întinsă de-a lungul a câteva săptămâni, începe să laşi câte un post-it în locurile în care ai plasat strategic pilozităţile. Poţi merge pe un text de genul: “Flocul nu sfinţeşte locul. Să trăim într-o lume mai cheală!”

Du-o cât mai des la ştrand. În slip tanga, bineînţeles, deoarece îi spui că doar aşa îţi place. Poate îi va crăpa, dracului, obrazul de ruşine şi va lua măsuri.

Măsurile extreme, ultime şi nerecomandate ar fi să refuzi să mai cobori în peşteră sau să-ţi laşi părul mai mare decât al ei şi s-o supui doar la sex oral până i se acreşte de floci.

Sau poţi s-o razi în timp ce doarme şi s-a terminat povestea.

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… unii au scarba selectiva?

Tuturor ne e scarba de ceva. Unii nu pot manca linistiti daca cineva de la masa le vorbeste despre defrisare inghinala. Altii pot chiar sa se uite la cineva care se defriseaza inghinal, in timp ce ei mananca, dar le e scarba sa spele vase pline de grasime (am un prieten care, pe toata durata procesului de spalare a vaselor, sta cu voma in gat).

Scarba de muci lichizi, scarba de mizeriile de dimineata din jurul ochilor, scarba de asternuturi in care au dormit bunicii, scarba de pupatul umed al bunicilor sau al unchilor si matusilor, scarba de carpe ude, scarba de ciorapii murdari ai partenerului de viata, scarba de scris cu acelasi pix cu care a iscalit un batran ce miroase a molii, scarba de marar la subrat, toate sunt acolo, afara, ascunse in cate un individ. N-am nimic cu ei, ca doar si mie mi-e scarba de un anumit soi de laba a piciorului (cu degete incalecate, unghii de lighioana si talpa transformata in smirghel).

Am insa un gand sau doua pentru cei care se scarbesc selectiv. Acest gen de reactie are loc, de obicei, intre persoane care se cunosc destul de bine si care au ceva experiente la activ. Este genul de situatie in care, de exemplu, te intalnesti cu un prieten foarte bun chiar cand iesi de la baie si acesta, inainte de a da mana cu tine, te intreaba: “Te-ai spalat?”. Nu conteaza ca pana atunci ati mancat unul dupa altul, ati baut unul dupa altul, ati futut unul dupa altul. Brusc, microbii tai nu mai sunt la fel de atractivi si trebuie sa se fereasca de ei. Raspunsul meu pentru o astfel de persoana este ca sunt mai curat la organ decat va fi el vreodata in urechi, dar asta e alta problema.

Apoi, avem cazul clasic de scarba de madular. Chiar daca ti-a spalat chilotii, poate un pic maronii, a curatat voma dupa tine, in serile calduroase de vara cand te intorceai torpilat acasa, a lins tot ce era de lins la tine, a stat cu tine in baie in timp ce faceai o donatie toaletei, iti serveste replica: “Mi-e scarba de acadele…”. Din nou o scarba legata de DANSA si din nou as da acelasi raspuns, doar ca in loc de urechi as pune gura.

Mai e scarba care apare, brusc, cand se face posta un pet de bere. Cu siguranta se va trezi unul care sa stearga sticla cu bluza sau cu mana. Bineinteles ca pe bluza sau mana lui nu sunt microbi, ca doar e centaur. Genul asta de indivizi merita o terapie soc. Ea consta in niste limbute aplicate sticlei de fiecare membru participant la orgia bahica.

Si lista poate continua pentru ca besinile (unitatea de masura a fitei/mm patrat) din capul unora sunt incomensurabile.

De ce…