Posturi marcate ‘Dumnezeu’

Te-ai întrebat vreodată de ce…

… oamenii trag ca boii în Spania/Italia să îşi cumpere un apartament cu o super terasă, ca mai apoi s-o închidă?

Recunosc, e o întrebare lungă, dar relavantă. Zilele trecute, am fost la un chef de casă nouă.

Paranteză. S-au cam adunat, în ultimul timp, chefurile de genul ăsta şi am cam rămas în pană de idei. Am admirat gresie, faianţă, lustre, am testat canapele şi alte etc-uri practicabile la manifestări de genul ăsta. Poate îmi daţi voi câteva idei de cadouri de casă nouă. Săriţi peste chestii de la Nobila Casa. Am cumpărat în ultima vreme de acolo, şi verific cutia poştală ca nebună. Chiar dacă ei nu ştiu, eu aştept cardul de fidelitate cu minim o veioză cadou. Închidere de paranteză.

La ultima băută de casă nouă, când noi beam aşa, în scârbă, că ei, wow!, au deja casa lor şi noi stăm încă în chirie, iar gazda bea forţat, cu gândul la următoarea rată, am văzut cea mai tare terasă. Din lume. Bine, poate nu din lume, dar avea o super privelişte şi o suprafaţă suficientă pentru a deschide un bar.

Trăgând profund aer în piept, aerul poluat de Cluj, da tot aer era, gazda ne-a povestit că vecina de alături, cu o terasă la fel de impresionantă, pe care o vom numi de acum încolo Terasa Dumnezeu, vrea s-o închidă. Cică ea lucrează în Spania şi vrea să se vadă rezultatele. Vrea ca Terasa Dumnezeu să fie toată-toată frumos acoperită cu nişte frumoase termopane. Ce-o să zică rudele de la ţară? Ea nu are? Ea nu poate? Ba, poate!

Până acum, amicul nostru a prostit-o că vine Ordinul Arhitecţilor în control şi îi dă amendă, dacă închide Terasa Dumnezeu. I-a spus că vine însuşi primarul la controale random. Proasta a crezut.

Dacă tot ţi-ai cumpărat un apartamanet cu o Terasă Dumnezeu, de ce să nu te bucuri de ea? De ce să nu îţi inviţi prietenii, în serile de vară, la o poveste în aer liber? De ce? De Spania, de aia! Asta a înţeles românul că e oglinda bunăstării: termopane, faianţă albastră, cu inserţii aurii, în baie şi, dacă vorbim de o casă, nişte turle.

Tare mă tem că vine Paştele şi nu mai putem salva Terasa Dumnezeu. Doar ştiţi voi, românul face curăţenie generală de două ori pe an: curăţenia de Crăciun şi cea de Paşte. Şi românca asta tre’ să aibă termopane de spălat.

De ce…

Te-ai intrebat vreodata de ce…

…  se trezeste cate unu’ sa ne ameninte cu sfarsitul lumii ?

Sincer, cred ca se gaseste cate unul, extrem de plictisit, care se trezeste dimineata si mai inventeaza cate ceva. Ba ca murim azi, ba atunci cand se aliniaza planetele, ba in 2012. Tot timpul este unul mai cu mot, care e sigur pe el si pe sfarsitul lumii.

Am si eu cateva teorii:

- sfarsitul lumii va veni in momentul in care se va demonstra stiintific de ce caii verzi stau pe pereti;

- sfarsitul lumii va veni atunci cand 450 de mii de caini vor latra deodata la luna;

- sfarsitul lumii va veni cand toti pamantenii vor rosti deodata cuvantul “capot”;

- nu in ultimul rand, sfarsitul lumii va veni atunci cand lumea va realiza ca isi doreste sfarsitul, iar sfarsitul va constientiza ca nu isi mai doreste lumea si va veni totusi sa zica lumii: “Lumeee, lumeeeee. Sunt sfarsit!”

Va mai dau?

Legat cumva de teoriile despre sfarsitul lumii, mi-am adus aminte de faptul ca eu, pana in clasa a patra, imi doream sa fiu profesoara de religie. Adica nu era, asa, o chestie declarativa, mi se parea chiar fun sa predai religie.

Asta pana cand, profesoara de religie ne-a povestit ca Dumnezeu a creat ingerii sa-l proslaveasca prin cantari. Hopa! Aici a fost sfarsitul. Adica cum, nene, m-am gandit eu, Dumnezeu e egocentric ? Simte nevoia sa fie laudat ? Are nevoie de o gasca de fani?! Pai el nu era bun si milostiv ?!

Tembela de profesoara nu a reusit sa explice copilului care eram atunci cum sta treaba. A inceput sa urle ca o isterica, sa pufneasca din nas, sa dea cu catalogul de masa etc. S-a cacat pe ea, mi-a dat un 4 cat mine de mare si m-a scos afara de la ora. Asa a crezut, vaca, de cuviinta sa procedeze cu un copil de clasa a patra, care, de altfel, isi dorea sa devina profesor de religie…

Bine, totusi, ca n-am ajuns. La cat de sanatoasa sunt, cine stie ce le bagam in cap elevilor. icon smile Te ai intrebat vreodata de ce...

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… credinta la romani e “convenabila”  ?

Inceputa cu “inger, ingerasul meu” si ajungand pe cele mai inalte culmi ale fanatismului religios, credinta la romani e asa, cum e mai bine pentru romanul care o practica. Fiecare ne raportam in felul nostru la Dumnezeu, raport ce ne determina ori sa ne ascundem dupa dulcea masca a ipocriziei, ori sa improscam pe cei din jur cu piosenia noastra dusa la extrem. Restul, cei care mai legam cate o sinapsa din cand in cand, purtam credinta in noi. (Acest paragraf serios a fost sponsorizat de Patriarhia Romana.)

Relatia cu Al’ de Sus a determinat aparitia, in randul celor cu masca si cu improscatu’, unor tipologii pestrite, pur romanesti, despre care asa tare ma bucur ca o sa scriu, incat imi salta degetele de bucurie.

Baba milenara, care se duce zi de zi la biserica impreuna cu vecina sa, care a fost violata, fata de care are un mix de sentimente ce implica mila si ciuda (lunga-i categoria, de-aia)

Patina timpului (sau bocancul timpului) este bine impregnata pe chipul batranei. Este locatara unei societati bolnave, care o impinge spre limita subzistentei si singurul punct de sprijin pe care-l mai are este credinta. O practica intens si cu abnegatie. Practic, acasa la ea, doarme intr-un altar. Asta nu o va impiedica sa calce in picioare alta batrana, pentru o sarma, sau sa-l blesteme crunt pe vecinu’ pentru ca.

Sarbatoristii

Astia se duc la biserica de Paste si de Craciun si sunt convinsi ca si-au incheiat conturile cu credinta pe anul in curs. Se duc ca la ginecolog, de doua ori pe an, da sa nu carecumva sa nu ii ajute Tatal cand joaca la loto, ca se supara si nu mai pun piciorul in casa Lui.

Cruciarii si lemnarii

Daca pe o distanta de 3 km este cate o biserica dintr-o suta-n o suta de metri, cruciarul isi va face jdemii de cruci la fiecare. Si le face din reflex, nici nu mai stie de ce si le face, important e ca si le face si mai important e sa-l vada cineva ca si le face. Lemnarul, pe de alta parte, poate fi si cruciar si viceversa. Oricum, pentru a fi un lemnar de exceptie, important e sa ai un conflict deschis cu orice lemn intalnesti in cale. De indata ce ai slobozit ceva necuviincios pe gura, trebuie sa cauti disperat primul lemn pe care il intalnesti si sa il bati de sa-i sara aschiile. No, ce sa-i faci. Asa simt ei ca isi cumpara locul de dincolo.

Moasterii

Astia sunt varful de lance. Credinciosii-Rambo. Cred de le sare mustarul. Indura orice intemperie pentru a-si uni saliva cu altii ca ei. Credinta, turul bisericii in genunchi si saliva de pe cufarul cu moaste ii vor propulsa direct in Imparatie. Bineinteles ca si injuraturile, impinsul si calcatul in picioare vor contribui la excursia catre Rai. Doamne feri sa ajunga altundeva, la cat de credinciosi sunt, ca se vor intoarce din morti si il vor bantui pe insusi Dumnezeu.

Credinciosii de ocazie

Sunt convinsi ca un “Doamne iarta-ma”, spus inaintea unui rahat, le sterge urmele. Mai mult, atunci cand sunt rupti in cur si nu mai au la cine sa apeleze, se mira ca ruga lor asidua e in van. Pana la urmatoarea ocazie, cand se vor ruga din nou.

Toate aceste personaje sunt patronate de catre popi. Ori, despre ei ce sa mai spunem ce nu s-a spus ? Sunt adevarate statui inchinate puritatii sufletesti. Atata doar ca, uneori, le e deschis slitul la sutana sau buzunarul sau gura spurcata. Pana la urma, saracutii, sunt si ei niste oameni, ce pastele ma-sii.

De ce…

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… dintre toti colegii din firma in care lucrezi/ din clasa/dintre toti oamenii din autobuz TU ai “onorarea” sa stai langa ala care pute. Cati dintre voi nu ati avut ghinionul de a sta langa cineva care miroase teribil: Hai ridicati mana. Ca va vad.
Si cand zic PUTE ma refer nu la faptul ca pute a prostie ci la pura definitie a putorii fizice de transpiratie, a hainelor imbacsite de mizerie si transpiratie pe care si-a aplicat “discret” o ieftinitura de spray cumparat de la rusi, realizand un micutz cocktail molotov…
De 3 fucking zile eu si colega mea de birou stam cu geamul deschis incontinuu. A treia colega.. care lucreaza toata ziua cu cifre….PUTE A DRACULUI de rau. Si nu vreau sa aud ca faptul ca e tanti si e antisociala si raspunde la telefon ca si cum s-ar ruga “Alo, Alo Alo” ( de trei ori de imi vine sa o pleznesc!) o scuteste sa SE SPELE DRACULUI. Inteleg ca e criza dar un sapun “Fa” si o apa de la robinet cam toti ne permitem.
Sa fie oare un test de la Dumnezeu?? Ca femeia asta pute cum rar mi-a fost dat sa simt. Si eu la viata mea am vazut doar tanti care lucreaza toata ziua cu cifre dragute, cochete si cu flori pe birou.
Si mai e ceva, ti-e jena sa iti zici ceva mai ales daca discutiile incep, ca si in cazul meu, cu
“Tanti “. Adica femeia are un copil, o varsta …ii zic tanti… nu pot sa-i zic ca pute. Cum dracu sa-i zic “Tanti, facushi sport azi dimineata ca puti?”
Mai tinem geamul deschis, mai bagam un apropo…
Ce bonuri de masa, ce compensatii/productivitate… dati-ne sapun si apa!
Maica-mea zicea ca de 8 Martie ea mai primeste un set de gel de dush+ deodorant de la firma ei. Mai am deci o speranta. Vine 1 si 8 Martie…