Posturi marcate ‘discriminare’

Securitatea la români

Episodul revoltător petrecut la Clubul Heaven din Timişoara demonstrează perfect viziunea românilor asupra normelor de securitate: muşchi fără cap. Orice cretin care îşi deschide un local pune nişte pachete de muşchi la intrare şi a rezolvat-o cu securitatea. Nu verifică ce şi cum gândesc acele dulapuri, muşchi să fie, şi lumea se va simţi în siguranţă. Şi aşa ajung bodyguarzii să facă legea, să acţioneze după bunul lor plac. Să îmbrâncească, să bată, să înjure, să discrimineze. Doar de aia sunt acolo, nu? Să păstreze siguranţa, ce dacă mai încalcă legea sau drepturile omului.

Un om de securitate fără cap e la fel de inutil ca un om de securitate bătrân, cum sunt cei din bănci. Un om de securitate trebuie să fie suficient de inteligent încât să evalueze situaţia şi să acţioneze în aşa fel încât să NU se ajungă la utilizarea forţei fizice. Un om de securitate profesionist ar trebui să gândească înainte de a da cu pumnul sau arunca o vorbă. Dar mai bine angajăm giboni, în loc de oameni de securitate profesionişti.

Sigur, reacţia cretină a dulapului de la intrare nu scuză cum au gestionat cei de la Clubul Heaven situaţia, adică jalnic. Numai nişte imbecili care au dat de bani, ei ştiu cum, şi şi-au făcut un club puteau să dea un astfel de răspuns. Numai nişte primate puteau fugi de responsabilitate şi să şteargă mesajele “deranjante” de pe pagina lor de facebook (pe care am să vă rog frumos să o raportaţi şi să susţineţi pagina anti – Club Heaven) decât să dea nişte răspunsuri. Numai un club din România putea să discrimineze o persoană cu dizabilităţi.

După cum spuneam şi pe pagina lor de facebook, vă doresc un faliment rapid şi dureros şi să treceţi prin ce a trecut şi femeia aia.

Uitat în ciupercărie

Mie nu-mi plac ciupercile! Da’ deloc! Nu le suport, nu vreau să le văd, nu nimic! Fută-le dracu’, că de-aş putea, le-aş face să dispară de pe faţa pământului, atât de tare le urăsc. Totul mi se trage de când eram mic şi mă întorceam cu ai mei de la mare. Ce li s-a năzărit? Să oprim să culeagă nişte ciuperci. Odată culese, le-au depozitat, spre a se usca la soare, deasupra banchetei din spate. Senzaţională idee! Atât de senzaţională încât mirosul m-a făcut să borăsc tot drumul. Se pare că experienţa aia m-a marcat şi nu mă mai pot atinge de ele. Parcă simt mirosul ăla greţos când le văd. Ce mai, ciupercile sunt mâncare non grata în stomacul meu!

Problema e că mă tot lovesc, în diverse situaţii, de reacţiile adverse ale oamenilor: “CUM??? NU-ŢI PLAC CIUPERCILE??? Eşti nebun? Nu ştii ce pierzi!”, de parcă ar fi păcat de moarte să detest acest aliment. De parcă n-aş avea dreptul să nu-mi placă. De parcă eu am bătut primul cui în crucea Mântuitorului, aşa urât reacţionează oamenii când aud că nu-mi plac ciupercile. Efectiv mă simt discriminat din punct de vedere culinar. Şi ca să mă răzbun pe aceste reacţii radicale, nu spun povestea originală, ci una inventată:

“Ştii de ce nu-mi plac? Chiar vrei să ştii? Bine, îţi spun, deşi, crede-mă, e un episod care m-a traumatizat pe viaţă. Când eram mic, am fost cu ai mei în vizită la nişte prieteni de familie care aveau o ciupercărie, un fel de seră de crescut ciuperci. Adulţii s-au luat cu ale lor, petrecere, alcoale, alea, eu mă jucam p-acolo. Am intrat în ciupercărie, ei au închis uşa, eu nu am observat şi acolo am rămas! Da, m-au UITAT în ciupercărie! A fost cea mai groaznică noapte din viaţa mea. Razele lunii pătrundeau prin geamuri şi au proiectat umbrele ciupercilor pe pereţi. Arătau ca nişte monştri! M-am speriat îngrozitor. De atunci, mi s-a dezvoltat în subconştient un monstru, pe nume Mushroom Monster, care şi acum mă bântuie, îmi apare în vise. Mă hărţuieste! No, acum înţelegi de ce nu-mi plac ciupercile?”

Mulţi mă cred.

Tatăl Natură

Nu văd de ce n-ar guverna el tot ce ne înconjoară. Ce, e mai prost îmbrăcat? Faptul că are penis e considerat un handicap? I-a fost închisă mişeleşte gura? Se tot vorbeşte despre discriminarea femeii, când asta mi se pare cea mai discriminare: lipsa unui mascul în afacerea “Natura”. Nu militez pentru exclusivitate de o parte sau alta, dar, dacă e să fim corecţi, o formulare mai de doamne-ajută ar fi “Familia Natură”, deşi sună extrem de gay.

Oricum, nu pot să nu îmi închipui o lume patronată de Tatăl Natură, o lume cu râuri de lapte şi bere, o lume în care privighetorile râgâie şi trandafirii put a băşină. O lume în care, probabil, femeile nu s-ar simţi în largul lor, ci în strâmtul. Lor.

Deci, să fim corecţi, că şi noi avem un sufleţel, chiar dacă suntem prevăzuţi cu penis.

Picioare la feminin (nu la neutru, da?)

Paradoxal, unele dintre cele mai puturoase elemente constitutive ale trupului feminin beneficiază de cea mai mare atenţie. De exemplu, sânii nu put, sau, cel puţin, nu tot timpul, oricum, nu atât de urât, că e vorba doar de o transpiraţie de vară uşoară, care poate să nici nu pută, şi, în afara faptului că sunt vârâţi în sutiene, mai mult sau mai puţin scumpe, sunt ignoraţi. În cel mai bun caz, au parte de un masaj profesionist, pe lângă cele barbare, aplicate de părţi masculine.

Să nu credeţi că-s tâmpit, apreciez şi eu un picior frumos, îngrijit şi, poate cel mai important, RAS! Da’ mi se pare că umblătoarele sunt ridicate pe un piedestal pe care nu îl merită. În primul rând, sunt văruite în diverse culori. Uitându-se că principalul lor scop e de a te duce din punctul A în punctul B, prin praf şi alte mizerii, şi că, deloc surprinzăto, put, picioarele femeilor au privilegiul de a fi vopsite cu lac. Cum să o dau mai bine, e ca şi cum mi-aş face freză la părul de pe mână.

Apoi, picioarele femeilor se uscă, necesitând tot felul de creme/loţiuni/emulsii, că doar nu poţi umbla aşa, cu picioarele uscate. Ferească sfântul! Mă, aş da orice să am senzaţia de picioare uscate, să o pot compara cu cea de coaie fierte. Fierte, şi noi n-avem nevoie de nicio loţiune!

La astea se adaugă o pleiadă întreagă de alte probleme, cu ustensilele aferente: pieliţe, pieliţuci, forfecuţe, bătături, unghiere, plasturi, foarfeci şi plasturei. Am aflat că există chiar şi o estetică a călcâiului şi că e o coordonată importantă în viaţa de sex feminin. Dacă mă gândesc şi la alte tipuri de creme, cu te miri ce scopuri, e clar, dă cu virgulă.

Măi, fetelor, nu-i frumos să faceţi asemenea discriminări.

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… unii profesori discrimineaza elevii/studentii pe baza de pitici pe creierul din capul aferent ?

“Daca esti fumator, asta te pica.”

“Nu veni in fusta scurta, ca nu-i plac fetele.”

“Ti-as sugera sa iti tai parul. Detesta baietii cu parul lung si sigur nu te trece clasa.”

“Daca poti, incearca sa nu fi mai inteligent ca el. Sigur nu iei examenul.”

Toate afirmatiile de mai sus sunt strans legate de unele “eminente cenusii” ce ne-au calauzit pe drumul incalcit al cunoasterii. Sunt atat de cenusii, incat nu pot separa actul didactic de propriile stereotipii si frustrari.

Domnilor profesori, permiteti-mi sa va comunic ca in momentul in care abordati o asemenea conduita, de sub inaltimea catedrei domniilor voastre se indreapta, unde altundeva decat in directia domniilor voastre, o multitudine de jeturi imaginare. Unele lichide, altele mai vascoase, dupa posibilitati.

As mai vrea sa va sfatuiesc sa mai intreprindeti, din cand in cand, niste plimbari, pentru a va oxigena creierul mult prea ingreunat de povara cunoasterii pe care o posedati. Aceasta greutate apasa puternic pe simtul ratiunii si va determina sa judecati un elev/student dupa criterii sexuale, estetice sau vicioase. Daca nu aveti timp sa va plimbati, puteti oricand sa va eliberati de tensiune printr-o partida de manipulare. In mod cert va veti simti mai bine si, dintr-o data, faptul ca studentul din fata dumneavoastra are blugii rupti nu va va impiedica sa il evaluati decat dupa ceea ce stie.

Ma intreb cum poate unu’ din asta sa puna capul pe perna, mandru de functia pe care o are, bucuros ca i-a facut-o elevei cu parul roscat (“Sa se vopseasca! Mie imi plac blondele”). Atata timp cat stie ca i s-a dus faima de spaima pe baza de pitic, probabil doarme linistit.

In cel mai elevat limbaj cu putinta: niste organe reproducatoare masculine direct in cavitatile bucale ale domniilor voastre.