Posturi marcate ‘designer’

Roz. Asa zice Sasha!

Sasha a deschis ochii: “Ah, ce zi frumoasa”. Se intoarce catre cel de langa el. Doarme. “Nu-l deranjez pe micut. Doarme atat de frumos… e… e ca o zana”. Coboara din pat, isi infige picioarele epilate in papucii de casa Armani si se indreapta catre baie. “Ah, ce dimineata posh… Ma simt creativ azi!”

Cu o tandrete inimaginabila, Sasha isi igienizeaza cavitatea bucala. Fiecare dinte e mangaiat de perisorii fini ai periutei de dinti, batuta in cristale Swarovski… Sasha se da cu crema. Pe fata si pe tot organismul.

“Nici nu mai stiu de cand muzele nu mi-au vorbit atat de clar ca astazi. Debordez de creativitate. Simt ca voi lansa o noua tendinta azi… Trebuie sa mut masa asta din living. Nu e deloc feng shui.”

Imbracat cu blugii lui preferati, conici, stramati, meniti sa-i scoata in evidenta posteriorul sfidator de bombat si excesiv de penetrat, cu o camasa din ultima colectie Dolce, aparuta acum cinci minute, Sasha se indreapta spre atelier… Dupa o jumatate de ora, lanseaza bomba: “Iarna asta, sunt in tendinte decoratiunile de brad roz, cu accente sidefii, ce permit un joc cromatic cu nuante de mov si albastru electric (in mintea lui: “Doamne, ce creativ sunt azi!”)

Dupa acest moment, hoarde intregi de creiere plate se vor conforma cu noua tendinta. Isi vor impodobi brazii dupa cum le dicteaza altii. Imi vine sa dau afara. E un comportament atat de cretin, incat nu cred ca se poate compara cu nimic altceva din zona asta, a tendintelor. Cat de scelerat trebuie sa fii sa pui niste chestii intr-un pom, despre care niste insi spun ca sunt la moda? Io zic ca mai scelerat decat foarte scelerat.

In timp ce noi, si multi altii, vom continua sa punem in varful bradului ornamentul comunist pe care il puneam si cand eram mici, o adunatura de cutii craniene cu ecou il vor asculta pe  Sasha.

Spor la impodobit bradul cu vibratoare mov!

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… de vreun an, doi, cam asa, toata lumea e designer de chestii hand-made?!

A inceput amuzant, dragut chiar. Se faceau traistute, gentute, brose, agrafioare cu papusele, iepurasi si catelusi. Am pus si io botu’, am pe acasa vacute, bufnita brosa, cercei cu iepurasi si margele cu floricele. Pretu’ era rezonabil si daca porti o bluza neagra, accesoriile  sunt chiar o pata de culoare misto. In plus, era si o chestie de rebeliune pentru tantile peste 30 de ani, care purtau peste sacourile corporatiste un ditamai elefantu’ care ranjea seducator. Am pus botu’ si la aia, am zis: “wow the inner child and shit”.

Apoi, s-a intamplat ceva ciudat. Toate cacaturile colarate sunt unice, toate prostiile insirate pe un capat de ata au devenit arta.  Daca esti studenta la Arte si nu faci besini hand-made sau fimo, care par a fi voma, n-ai valoare. Daca n-ai un blog pe care sa vinzi creatiile tale, esti de cacat. Daca nu porti sau nu intentionezi sa achizitionezi ceva de genul, esti de mare cacat.

Sa ne intelegem, sunt oameni care stiu ce fac, au creativitate si talent. De exemplu, Denisuca sau prietena Claudiei, colega mea, care mi-a facut o brosa cu logo-ul TVdece.

Dar de aici si pana la faptul ca toate pizdulitele care stiu sa lipeasca un smiley face pe un buzunar se cred designerite si trend-setterite, e cale lunga. Deci, scutiti-ma de “talentul” si ” valoare” voastra. Lipiti margele pe ce pula voastra vreti voi, da’ nu mai incercati sa imi vindeti rahat cu sclipic la 20 lei bucata.

A si da! Doar par draguta. De fapt, sunt rea. Si daca imi mai dati mass-uri sau imi trimiteti mailuri cu oferte, va trimit inapoi chestii de pe youporn. icon smile Te ai intrebat vreodata de ce...

De ce…

Te-ai intrebat vreodata de ce…

... noi, pupezele de sex feminin, trebuie sa avem rochii care sa ne marcheze evenimentele speciale din viata?

Ante scriptum: Incet, incet, devenim spaima prietenilor nostri.

La modul concret, oamenii se caca pe ei de frica sa imi povesteasca ceva. Drept vorbind, au de ce. Pentru ca mi se cam rupe. Adica fiecare om tre’ sa isi asume cacatul produs, plus ca, de obicei, le pastrez anonimatul nefericitilor care devin VIP la noi in sat. Asadar, sunt o mare doamna a Clujului, cum ar veni. Am primit rugaminti fierbinti sa nu imi bat pula de nunta la care urmeaza sa merg, sa nu scriu despre nu stiu ce eveniment si alea, alea. Si foarte tare e ca le-am simtit frica in ochi:)))

Mama mea insa e o bomboana. Cum vede ceva, ma suna rapid, imi povesteste si nu uita sa-mi aminteasca: “Sa pui pe blog, sa rada lumea”. Deh, trebuia sa seaman cu cineva.

Sa mai scriem si despre subiect, nu?

Ca tot veni vorba de vietile unor diversi aparute pe blog, vreau sa  va anunt ca o prietena de-a mea si-a cumparat o rochie mai… speciala. O rochie de divort!!! Pe principiul, daca la nunta si-a tras rochie de ‘jdemii de euroi de ce naiba sa nu fie la fel de radianta si la prima infatisare la divort? Foarte faina femeia si mi se pare foarte misto ideea in sine. Daca designerii ne fut capul cu super rochii de nunta, in ideea ca vai, ca ioi, ce viata de sotie vom avea dupa ce le purtam, de ce nu fac si rochii de divort? Mi se pare o nisa neexploatata. Ca sa nu zic ca e si discriminator. Daca eu am bucur ca divortez, nu pot fi fericita intr-o rochie noua?!

Si totusi, de ce trebuie sa avem cate o rochie pentru fiecare eveniment?