… absurdul va învinge întotdeauna?
Pe lângă atributul funcţional de îmbunătăţire a vederii, nu trebuie să neglijăm faptul că ochelarii de vedere sunt şi un accesoriu important. Adică, dacă tot nu văd mai bine decât o cârtiţă, măcar să fiu arătos. Folosiţi de unii pentru a mima inteligenţa, pentru a impresiona persoanele impresionabile sau pentru a mima inteligenţa, design-ul ramelor lor a evoluat odată cu timpurile. Salturile evolutive au fost impresionante şi au culminat cu formidabilul şi, în acelaşi timp, senzaţionalul regres din zilele noastre.
Istoria recentă a ramelor de ochelari începe cu ochelarii bunicului.
Sunt o dovadă vie a faptului că funcţionalitatea primează, în detrimentul esteticului. Bunicul nu vrea să fie trendy. El vrea să vadă ce scrie la ziar, că doar de aia şi-a luat ochelari.
Mai târziu, designerii au sesizat dorinţa oamenilor de a transmite un mesaj social. Ochelarii au devenit o modalitate de a comunica apartenenţa la un anumit grup sau de a mima inteligenţa. Am fost martorii unei explozii de forme şi culori.
Suntem în zilele noastre. Bunicul se tăvăleşte în chinuri de râs. A realizat că, dintr-o dată, e trendy. Copii fidele ale ochelarilor săi se regăsesc pe ochii tuturor adolescenţilor cu pretenţii de look vintage.
Doamnelor şi domnilor, ochelarii preapizdoşi:
Dacă eşti chior şi nu ai aşa ceva pe ochi, poţi să nici nu te mai apuci de purtat ochelari. Nu contează că nu vezi la nici 10 cm în faţă. Nu mai purta! Dacă totuşi te hotărăşti să o faci, află că aceste rame îţi vor conferi o aură de sferto-zeu vintage. Ele vin la pachet cu un aer de profunzime în gândire, cu ieşitul la ceai, cu cititul unor cărţi abstracte, cu ascultatul unei muzici neînţelese şi, bineînţeles, cu mimarea inteligenţei.
Trăiască evoluţia umană!
