Posturi marcate ‘de ce’

Criza la inmormantare

Desigur, poate un eveniment cum este trecerea in nefiinta a unui om nu este tocmai un moment prielnic pentru o criza de ras. La fel de adevarat e ca pentru a putea spune ca s-a intamplat o criza de ras trebuie intrunite doua conditii oarecum necesare si nu neaparat suficiente: imposibilitatea de a rade, prin natura locului sau evenimentului, si scanteia, care poate sa nu fie amuzanta deloc, de la care porneste totul.

Impreuna cu gasca mea de prieteni, din orasul de bastina, am asistat la inmormantarea bunicii (Dumnezeu s-o odihneasca) unuia dintre antrenorii nostri de dans (am sapte ani de dans sportiv de performanta la activ, ca o paranteza in paranteza). Inegriti, dupa cum cere rigoarea unui astfel de moment, ne-am plasat intr-o zona mai ferita, pentru a lasa loc rudelor indoliate in fata. Totul decurgea normal, la fel ca la orice inmormantare. Va imaginati ca a existat un moment dat in care s-a intamplat ceva, nu? La un moment dat, bocitoarele de rigoare au inceput, bineinteles, sa boceasca. Tare. Nesincronizat. In alta limba decat romana. Nici unul dintre noi nu este xenofob dar acest ultim aspect, coroborat cu ideea in sine de a boci, a avut un efect letal: am observat cum unuia dintre prietenii mei a inceput usor sa i se umfle o vena in zona tamplei, celui din stanga mea i-au dat discret lacrimile, nu neaparat de la durere, altul si-a introdus fatuca in sacou. Eu, ce sa mai zic, ii vedeam pe toti si simteam mirosul putred al rusinii.

Ne uitam unul la altul si simteam ca vine. Bocitoarele isi faceau meseria in continuare. Vena de la tampla era tot mai umflata, ochii tot mai umezi, mainile peste fata, asteptand explozia.  Si a venit. Rau. Jenant. Nesimtit de jenant. A fost ca un vulcan trezit la viata dupa jdemii de ani. Nu stiam pe unde sa ne bagam fetele rosii ca racul. Pot spune ca a fost un ras aproape orgasmic. Din fericire, eram prea bine acoperiti de zgomotul de fond pentru a ne salva de la rusinea ce incepea sa ne manance.

Ne-am ales fiecare cate o alee din cimitir pe care sa ne retragem, pentru a nu ne mai intalni privirile.

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… isi fac unii ochelari pentru a mima inteligenta ?

Fara nicio legatura si cu totul pe langa subiect, numele se potrivesc cu moacele. Adica, o Mirela nu poate nicicum sa aiba fata de Dana, dupa cum un Vlad nu poate arata ca un Septimiu (asta e numele unei anaconde imaginare din capu’ meu, despre care o sa va povestesc candva). Cand zici: “Uita la ala ce fata de Petre are”, inseamna ca moaca lui are toate ingredientele necesare pentru a corespunde unui asemenea nume. Totusi, cum arata un Petre? Pai arata exact asa cum ar trebui sa arate, sigur nu va arata ca un Sergiu, pentru ca ar fi o discrepanta mare intre fata de Sergiu si numele Petre.

Poti apela la multe trucuri pentru a masca barosul cu care te-a lovit natura in cap. Da exact in moalele capului, atat de tare incat expresia “prost in dunga” te descrie perfect. Pornind cu un asemena handicap in viata, normal ca vrei sa mai carpesti una, alta pentru a salva din aparente. Ba pregatesti niste expresii si cuvinte de dictionar de acasa, pe care ulterior le vei plasa discret in o conversatie, in asa fel incat sa para spontane, ba memorezi niste nume de carti, ba iti imbraci bine organismul, in asa fel incat sa mascheze prostia.

Dintre toate armele prostului, cea mai de-a pulea mi se par ochelarii facuti cu scopul de uitat peste ei superior si intelijent. Pe bune, cat de prost sa fii sa crezi ca doua bucati de sticla bagate intr-o rama de plastic iti vor creste rating-ul? Foarte, ma gandesc.

Si nu e destul doar ca ii arunca pe ochi. Nuuu. Mizeriile alea de ochelari ii transforma total. Au pareri (proaste), gesticuleaza, ii dau jos de pe nas pentru a-si impune punctul de vedere, se urca intr-un turn de fildes la poarta caruia trebuie sa bati pentru a le castiga atentia. Totul de la o amarata pereche de ochelari.

Nu mai bine, voi astia cu borcanele pe ochi, ma cautati la rand la carne si daca nu sunt acolo, la oua ?

Oare cum e fata de Istodor, de exemplu?

De ce…

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… servirea cafelei la buza pompei de benzina e o chestiune de mare rafinament ?

Coborandu-se de pe cea dispusa sa i se craceasca, fumandu-si tacticos tigara, in timp ce isi admira coaiele golite, un baiat, din ala pentru care munceste tata, a cugetat: “Oare cum ar fi sa ma duc io (n.r. foloseste “io” in loc de “eu”, pentru ca cel mai rasarit din gasca i-a spus ca asa e corect) sa beau o cafea la o benzinarie?” S-a rostogolit din pat, i-a ordonat pitipoancei sa se imbrace si s-au infiintat la cea mai apropiata benzinarie, pentru bagat benzina in masina, ca aceasta sa poata functiona, prevazuta cu bar, pentru bagat chestii in stomacul chioraind de la drum.

O vreme, au fost singurei si au vorbit nimic. De fapt, ce ar putea sa vorbeasca, de vreme ce singurele teme de conversatie se reduc la niste interjectii (in speta, “ahh” si “uhh”, pentru ca nici tanara nu e vreo eminenta cenusie). Plictisit nevoie mare, tanarul nostru isi suna prietenii si ii invita pe toti la o cafea, unde altundeva decat in BENZINARIE. Varsati pe scaune, ocupand mai mult de jumatate din spatiului destinat bagarii unor chestii in stomac, apoi continuat drumul, au inceput sa para interesanti pentru cei de seama lor, aflati de cealalta parte a geamului benzinariei, cum ar veni. In cateva minute, benzinaria s-a umplut ochi de o gramada de tineri pentru care muncesc tatii lor. Au descoperit ca locul are un farmec aparte si au inceput sa isi petreaca diminetile, plus alte momente de plictis ale zilei, acolo.

Repet: bagat benzina, bagat la mat si plecat. In ce consta fita cafelei la benzinarie ?

De ce…

PS: Bagat benzina, bagat la mat si plecat.

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… minorele din ziua de azi sunt mai mult decat supradezvoltate ?

Intorcandu-ma acasa pe mijlocul de transpiratie la comun, credeam ca nimic nu-mi va putea perturba dezgustul provocat de el, de mijloc. Pana cand, la una dintre statii, patrunde intransul o dihanie, ca nu-i pot zice altfel. Nu ca era urata, da era exagerat de formata pentru o fatuca careia de abia i-a mijit parul la fofoloanca. Avea vreo 12-13 ani, inalta cat o prajina, corp de halterofila sovietica, vreo 40 la picior (chiar am dat un ochi, de curiozitate), cu niste manoace care cred ca m-ar fi trimis cu usurinta la podea.

O priveam siderat si ma gandeam cu ce o indoapa parintii de arata in halul ala? Ce s-a intamplat in procesul evolutiei, de au ajuns minorele sa fie confundate cu niste milf-uri de 30 de ani? Unde sunt fetitele cu codite de altadata?

Pe vremea cand ma jucam eu cu puta in mocirla, fetele erau temple de dragalasenie, inocenta si virginitate ! Aratau si se comportau in conformitate cu varsta lor si niciun baiat nu risca sa i se adreseze uneia dintre ele cu “sarutmana”, confundand-o cu vreo vecina intrata la menopauza. Erau asocierea perfecta cu termenii: fatuca, fetita, minora. Ei bine, pustii din ziua de azi, si ei destul de zdraveni, dar parca mai finut, au de-a face cu niste mutanti. Mi-e si mila de ei, chiar trebuie sa le escaladeze pentru a obtine un sarut.

Ma intreb cum vor arata fatucile astea la maturitate, cand farmecul copilariei va disparea. Vor deveni imens de imense, cu celulita si la lobul urechii si cu sanii mai lasati decat ai unei batrane raschetata de patina timpului. Se vor confunda, in pozele din copilarie, cu propriile mame.

De ce…

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… exista momente in care, pur si simplu, te simti cel mai ghinionist om de pe planeta?

Eu mi-am trait momentul de glorie zilele trecute, cand, impreuna cu Zicu, asteptam un autocar. Autocarul era cu atat mai special cu cat aducea un pachet de mancare, trimis de mama, si un costum de-al lui Zicu, ratacit prin urbea mea natala.

Asadar, inarmati cu tigari, suc si rabdare, cei doi micuti protagonisti ai cacatului ce va sa vie asteptau hulpavi snitelele facute de o mana de mama.

Trece o jumatate de ora, trece o ora si autocarul nu apare. Au trecut vreo 8 autocare, dar nici unul pe care sa scrie Baia Mare – Cluj-Napoca. Sun la dispecerat. O voce, mult prea fericita pentru starea mea de spirit, ma anunta ca autocarul e deja in drum spre Bucuresti si ca, plm, n-a oprit sa lase pachetul. De ce pula mea n-a oprit soferul, va intrebati? Am aflat si asta. Credea ca tata nu i-a dat spaga ca sa imi aduca pachetul. De fapt, ii daduse mama, dar creierul lui mic de sofer transpirat nu a procesat. Ii doresc MULT RAU SI PANSELUTE! A da, si cacat ii doresc! Cacat in casa, cacat in pantaloni, sa se ingroape intr-o mare de cacat.

Sun soferul si ii explic ca am mare nevoie de pachet, nu neaparat pentru mancare, ci pentru costumul de nunta al lui Zicu. Scobindu-se cu limba intre dinti, sunt foarte buna la detectat sunete icon biggrin Te ai intrebat vreodata de ce... , imi zice sa vin a doua zi la autogara sa-mi iau pachetu’. Evident ca nu m-am dus eu, pentru ca sunt cam isterica si il nenoroceam pe cretin. S-a dus Zicu si soferul i-a cerut inca 10 lei, ca doar “ne-a carat pachetul si la Bucuresti”.

Mancarea am aruncat-o toata, off course, noroc ca am recuperat costumul.

PS: V-am zis ca ma PIS CU BOLTA PE  Fany ? No, va zic acum, sa fie clar. Pe langa ca transporta oameni in picioare, chestie pentru care as putea sa ii reclam oricand si o voi face, cu proxima ocazie, mai sunt si un munte de nesimtire.

Si PULA, acum vorbesc cu soferul, ai noroc ca nu iti dau numarul de telefon pe blog.

Metrosexualul. Mutatii.

Dupa cum bine stiti, metrosexualul e tipul ala care manifesta o grija excesiva pentru felul cum arata. Are ambitia de a se afisa tot timpul “ca scos din cutie” si, pentru asta, recurge la cele mai feminine trucuri. Pensat, manichiurat, pedichiurat, defrisat, marinat, indexat, se taraste prin viata, sfidandu-si parca bijuteriile din boxeri.

Specia a suferit cateva mutatii, care s-ar putea sa nu aiba absolut nicio legatura cu realitatea, dar sunt de mare angajament si rafinament.

Selgrossexualul – il vei gasi la raionul de carne, unde isi va aranja in permanenta parul, ajutandu-se de umezeala lasata de cotletele de porc.

Corasexualul – are o apetenta pentru raionul electrocasnice, unde e in stare sa petreaca ore in sir in fata unui prajitor de paine din inox, pentru a-si admira look-ul pa trend.

Carrefoursexualul – va “trage de fiare” umpland doua cosuri la refuz si plimbandu-se pana asuda.

Billasexualul – va face sampling la betisoare de ureche din casmir.

Realsexualul – isi duce veacul pe la raionul de imbracaminte, unde va teroriza angajatii, in incercarea de a demonstra ca hainele de pe el sunt mult mai rafinate decat cele comercializate.

Kauflandsexualul - va veni in aceeasi zi, la aceeasi ora sa cumpere cartofi, pe care ii va indesa intr-o geanta Vuitton.

Praktikersexualul si Baumaxsexualul – au indeletnicirea comuna de a se plimba printre scule mult mai putin rafinate ca ale lor.

Ma gandeam

Daca masculii care impart spatiul locativ cu parti feminine trebuie sa fie atenti si sa lase capacul de buda jos, dupa mictionare, ele n-ar trebui sa-l ridice dupa ce au terminat ?

Te-ai intrebat vreodata de ce…

… unii transforma efectuarea pietei in fizica cuantica ?

vanata Te ai intrebat vreodata de ce...

Avem in partea stanga niste vinete mai lovite de soarta, un fel de curve de ultima speta ale pamantului. In partea dreapta sunt niste dame de lux, carora le simti interiorul carnos. Din punctul meu de vedere, aici s-a terminat totul. Cumparam din partea dreapta si cata casa ! Asta intr-o lume in care oamenii nu se pricep la orice. Sa ne uitam, sa analizam, poate baza e mai subtire decat partea superioara si atunci nu e destul de dulce. Poate sunt lucioase doar pe o parte si atunci se coc mai greu. Poate dimensiunea cozii nu este jumatate plus unu din circumferinta partii inferioare si atunci sunt amare.

E doar un cacat de leguma ! O iei, o mananci si o caci ! Poate iti provoaca si o diaree, cu tot procesul savant de selectare.

lebenita Te ai intrebat vreodata de ce...

Avem o turma de lebenite. Si in acest caz, dupa un ochi rapid aruncat asupra gramezii, voi alege lebenita imbulinata. Aia mi-a sarit in ochi, aia parea mai rasarita, aia avea dungile mai trendy. O gust, ma conving ca e buna, o bag la mat. Nu e destul de dulce? Cer alta. Punct. Eu nu am insa pretentii de expert lebenitar, am totusi chestii mult mai importante de gandit.

Expertii lebenitari sunt mult mai aprigi ca cei vinetari. O culeg tacticos din gramada, o mangaie ca pe un san supradezvoltat, se uita la codita (care le va indica EXACT daca e dulce sau nu) si, in final, o ciocanesc, pentru a vedea daca e mai plina decat propriul craniu.

O veti pisa mai repede decat ati infulecat-o !

De ce…

Cum se naste un cocalar

cocaborn Cum se naste un cocalar

Cand stii ca esti prost ?

In momentul in care speli haine cu masina, uiti sa pui furtunul de scurgere si inunzi toata casa.