Episod pilot, cum ar veni. Pentru că avem oareşce tangenţe cu industria comunicării, vom încerca să dăm arama pe faţă. Vă vom prezenta diferite creaţii ale publicitarilor autohtoni şi vom încerca să desluşim cum s-a ajuns la ideea respectivă. Normal, în binecunoscutul stil TVdecist. Oricine poate să pună o reclamă pe blog. Noi vă spunem şi cum a luat naştere!
Azi: UniCredit Ţiriac Bank – Dansez pentru mine.
Ţinând cont de bătaia de pe piaţa produselor bancare, nu e deloc uşor să comunici pe acest segment. Multe bănci, multe servicii, zgomot mare pentru consumator. Atât de mare, încât îi pasă mai mult dacă vecinului i-a crescut o unghie în carne decât despre ce vrea să-i comunice o bancă sau alta.
Era o zi obişnuită în agenţia de advertising. Oamenii de la creaţie stăteau vărsaţi care pe unde, mimând profunzimea, din dorinţa de a da impresia că gândesc procur (un fel de profund, mai de la ţară) o campanie. Nimic nu putea să le perturbe aura meditativă decât un brief (un fel de chestionar completat de client, din care publicitarii îşi extrag informaţiile necesare pentru a concepe reclama): “Căcat! Iar produs bancar? Îmi vine să borăsc profund şi meditativ”.
“Ok, ce produs e? Creditul pentru orice. Zice în brief că ăştia vor să comunice pulimii că prin creditul ăsta îşi pot îndeplini mici visuri, pe care le-au avut de când se ştiu”.
“Bun, avem nevoie de un pulete care să viseze la ceva, cum ar fi o maşină pe care şi-o doreşte de mic. Puletele din reclamă trebuie ales cu atenţie, să pară un om cât mai simplu, pentru ca puleţii din faţa televizorului să se identifice cu el. Şi gata!
“Stai!!! La ce se uită pulimea? Păi, la “Dansez pentru tine”. Asta e! Hai să zicem “Dansez pentru mine”, pentru a crea o legătură emoţională între acest produs bancar şi o emisiune care-i face pe puleţi să vibreze. Genial!”
Reclama a fost aprobată de client, a intrat pe tv, iar creativii au reintrat în starea pseudo-meditativă.