Dragul meu,
După cum bine ştii, vine primăvara, sezon in care nu prea pot să mai folosesc paltonul ca şi camuflaj. Deocamdată, mă consolez cu gândul că mai pot purta geaca de primăvară. Sunt îngrozită însă de faptul că vine vara şi ştii foarte bine că sunt pierdută. Tricouri, fustiţe, chestii colorate şi mult prea mulate. De câte ori ţi-am zis să nu mai mâncăm seara? De câte ori ţi-am zis să nu mai comandăm pizza, pentru a sărbători că e vineri sau sâmbătă?
De câte ori te-am rugat să nu mă mai întrebi dacă mi-e foame seara sau dacă vreau să mâncăm ceva bun după job? De ce nu ai mâncat singur?!
Am apreciat că ai încercat, cât de cât, să ţii cont şi de dorinţa mea de a slăbi pe sistem repede însă, în ultimul timp, ai devenit obsedat. Nu te mai recunosc. În fiecare seară vii acasă cu “cineva”. Nu o mai suport în casă! Nu o mai vreau în pat, lângă noi. Mă face să mă simt grasă, unsuroasă! O urăsc, deşi, în acelaşi timp, o doresc la fel de mult ca tine.
Dragul meu Ovi, renunţă dracului la punga aia de alune! E 10 martie, mai am circa 3 luni să slăbesc, iar cu alunele alea nu o să reuşesc niciodată.
E momentul să dăm cărţile pe faţă: ori EU, ori alunele!