TVdece

De mic a fost mai bine făcut. “Hai, muciu-ciuciu, să mănânce băieţelu’, să se facă mare şi voinic”. Şi a mâncat băieţelu’. Nu mult, da’ suficient încât să se rotunjească. N-a fost neapărat o tragedie, că aşa trebuie să fie copiii mici – buni de muşcat. Numa’ că el avea şi o mică problemă hormonală, care i-a facilitat procesul de îngrăşare. Dracu’ ştie ce-i apucă şi pe hormonii ăştia din când în când, că nu te mai poţi înţelege cu ei. Ba fut meciu’ în copilărie, ba în adolescenţă, ba la maturitate, când te împing la lucruri necurate.

Şi a ajuns la şcoală, în clasele primare, aşa micuţ şi grăsuţ cum era. Aici a avut noroc, că n-o dat peste nişte colegi chiar atât de răi, cum se ştie că sunt copiii în primii ani de şcoală – nişte beliţi needucaţi, de-ţi vine să-i trimiţi să spele buretele şi să nu se mai întoarcă. Bine, l-a ajutat foarte mult şi faptul că s-a ştiut face plăcut. A adoptat strategia pe care o adoptă orice persoană cu mici defecte – a devenit simpatic.

La gimnaziu s-a mai potolit un pic. A căpătat şi el o formă de om normal, ca să ajungă la liceu chiar slab. A trebuit să se adapteze, doar nu era să rămână o bilă umană de care să râdă toată lumea, cum se ştie că fac adolescenţii încălziţi de hormoni. A terminat liceul slab şi a ajuns la facultate, unde a început o lungă viaţă sedentară. Atât de sedentară, încât a redevenit o bilă umană. Şi nu era chiar perioada bună să fii o bilă umană, cu atâtea tentaţii numite femei în jur. Astfel că, la un moment dat, a pus piciorul în prag şi s-a hotărât să slăbească. Din nou! Nu a ţinut nicio cură, că nu avea încredere în ele. În schimb, avea încredere în el. A trecut pe un meniu echilibrat şi a început să circule doar pe jos, strategie ce a dat rezultate. A redevenit omul pe care îl cunoştea.

Şi a tot rămas aşa, cu mici scăpări, că doar fiecare om mai pune câteva kile, după care le dă jos, altfel nu ar exista Crăciunul şi Paştile.

Totuşi, ieri am suferit o dramă de femeie – am constatat că am trecut de la S la M la tricou. Şi m-am întristat un pic.