Te-ai îmbrăcat şi eşti gata să ieşi în oraş. Fusta se mulează perfect pe curul tău bombat, sânii sunt suficient de la vedere încât să provoace câteva erecţii, iar machiajul e decent de strident. Când să ieşi din casă, se aude o voce răguşită: “aşa stau hainele alea pă tine, de parcă le-ai aruncat cu furca…” Da, e bunică-ta, care stă la voi, pentru că nu mai are mult şi ai tăi nu vor să moară singură. De fiecare dată când ieşi din casă, îţi serveşte replica asta. Uneori, o mai bagă şi pe aia cu “parcă eşti o femeie uşoară”. Simţi că explodezi, da’ n-ai ce-i face, e bătrână şi oricum nu mai are mult.
Formaţi de ceva vreme un cuplu şi v-aţi hotărât să vă mutaţi împreună. Vă iubiţi, v-o trageţi, vă certaţi, ca în orice cuplu. Per ansamblu, totul e perfect. Totuşi, una din marile voastre griji e ca nu cumva să afle bunicile voastre de la ţară că staţi împreună şi nu sunteţi căsătoriţi: “E necurat ce faceţi, veţi arde în flăcările Iadului! Domnul să aibă grijă de sufletele voastre, că voi nu aveţi!” Preferaţi s-o minţiţi pe babă, decât să auziţi povestea de fiecare dată când vă obligă părinţii să mergeţi la munci agricole. De cele mai multe ori, babele trebuie minţite!
Cam aşa s-ar traduce la noi campania asta faină. Şi cam aşa se naşte o campanie de succes, din experienţele de zi cu zi ale oamenilor.