Scarpină-te la ceafă. Scarpină-te bine. Fă în aşa fel încât să iasă eticheta şi să putem vedea ce brand porţi. În fond, te jenează eticheta, tre’ să te scarpini, nu? Şi acum regreţi ziua în care ţi-ai cumpărat un tricou simplu, care nu afişează brandul. Aşa că, scărpinatul te ajută să-l scoţi la lumină şi să constatăm cu toţii că te descurci în viaţă, etichetistule. Da de unde, de fapt, te mănâncă ceafa, asta dacă nu i-ai luat-o înainte.
Dacă totuşi ai avut inspiraţia snoabă de a-ţi achiziţiona o textilă pe care scrie mare “NIKE”, mimează că te legi la şiret. Tremuri de nervi când te gândeşti că pantalonii acoperă marca pantofilor pe care îi porţi. Leagă-te la un şiret nedezlegat, lăbarule, şi toţi vom pica pe spate când vom vedea brandul în care îţi locuiesc picioarele.
De ce ai mai face chestii de genul ăsta în anul Domnului 2010, când orice fomist îşi poate permite, prin bunăvoinţa unor băieţi descurcăreţi, orice brand? Cum de mai există persoane care, în acelaşi an de graţie 2010, întreabă: “Ce marcă sunt blugii?” Băăăăăăăăăăăăăăăăăăă, nu mai suntem în ’90! Au trecut vremurile în care femeile se futeau cu băieţaşi cu treninguri FUBU şi hanorac STARTER! Ne pişăm cu o presiune de cel puţin patru atmosfere pe fiţele voastre de snobi. Şi noi, cei care am crescut cu adidaşi chinezeşti din piaţă, ne permitem să punem o haină de firmă pe noi, fără să epatăm. Şi ştiţi de ce? Pentru că muncim, ‘tu-vă-n gură de snobi!
Trecând peste acest moment mai tensionat al articolului, mă gândeam la o culme a snobismului. Chiar dacă există una, sunt convins că a mea e mai bună: să prizezi aur, în speranţa că vei face o piatră aurită la rinichi.