In fiecare an, in ultimul week-end din septembrie, destinatia mea e clara: Sarbatoarea Castanelor. Indiferent unde ma aflu sau ce lucrez, e musai sa ma duc in fiecare an acasa, la Baia Mare, sa asist la circul stradal, condimentat cu muzica proasta, miros de mici, castane si pisulica. E divin sa vezi tot orasul transformat intr-un imens pisoar, sa stai 24/24 la acelasi stand si sa bei imense cantitati de bere cu toti prietenii. Va e clar, pana aici, ca singurele momente in care reusim sa ne vedem cu totii sunt Craciunul, Pastele si Sarbatoarea Castanelor? Va e. Bun.
Anul acesta, din motive obiective, am ratat Sarbatoarea Castanelor 
Dupa ce reusisem performanta de a fi prezenta la fiecare sarbatoare in ultimii 23 de ani, anul acesta mi-am stricat recordul! Damn. Intamplare care mi-a adus aminte de clasa a saptea.
Sa va explic de ce. In fiecare an, cu precizia unui ceas elevetian, Sarbatoarea Castanelor incepe cu o parada, in fata careia defileaza sfidatoare, mandra, prietenoasa si castanoasa… MASCOTA OFICIALA a Sarbatorii Castanelor. Va e si mai clar ca toata clasa a saptea am visat, pictat si mancat acelasi gand: sa fiu EU mascota Sarbatorii Castanelor in acel an! Toate bune si frumoase, ai mei au pus pilele in miscare, toata lumea a dat din coate pentru a afla care sunt criteriile de selectie pentru jobul de mascota. Mai mult, bunica mea insista chiar sa faca prajituri, sa dam pe la Primarie, numa’ sa ma lase sa fiu mascota si sa nu ii mai frec creierii.
Singura problema era doar una majora…
La cele 24 de petale ale vietii mele, am inaltimea de 1,64. In clasa a saptea aveam mai putin, asa ca ciuciu defilare, ciuciu moment de glorie. Mascota aia era mult prea mare pentru mine si nu as fi putut sa o car. Degeaba m-am lamentat, degeaba m-am dat cu fundu’ de pamant. Degeaba. In acel an, ALTCINEVA a fost mascota oficiala.
Va e si mai clar ca mami si tati tin in fiecare an sa ma asigure ca mascota a fost de cacao, si ca sunt convinsi ca eu as fi facut o treaba mai buna 