TVdece

Daca va mai fi unul anul asta, bine. Daca nu, nu.

In dimineata zilei de 25 decembrie, recunoscuta de calendar ca si ziua de Craciun, televizorul era plin de buci. Nu ca as fi nimerit eu pe vreun canal unde bucile sunt la putere. Nici macar nu erau buci sexuale. Erau buci semi-sexuale petrecarete. Erau bucile care s-au frecat de ce au apucat, prin cluburi, in ajunul Craciunului. Poate deranjez cu nedumerirea, da’ de ce trebuie sa fiu inundat cu asemenea stiri in ziua de Craciun? “Tinerii au rupt cluburile in doua in noaptea de Ajun”; “Super petreceri in cluburile baicoiene de ajunul Craciunului”. An de an. Craciun de Craciun. Le-as da fabricantilor unor astfel de stiri sa adulmece niste sosete de fotbalist, dupa o zi intreaga de antrenament.

Pe de alta parte, mi se pare un pic deplasat sa o arzi in club in ajunul Craciunului. Si eu am avut perioada mea de holtei, da’ mergeam maxim la colindat. Ma imbatam, ajungeam in zorii zilei acasa, numai eu stiu cum, da’ macar mimam ideea de Craciun. Nu militez aici pentru mersul la colindat, ci macar pentru masa in familie din ajunul Craciunului si pentru o farama de profunzime si decenta ce ar trebui sa inconjoare aceasta sarbatoare (da, ma imbatam, da’ macar mergeam la colindat!). Ma intreb ce educatie vor primi plozii ce vor iesi prin gaurile celor care acum isi freaca bucile prin cluburi in ajunul Craciunului… vor deveni niste cutii goale, ambalate frumos, care nu vor cunoaste altceva decat tendinte in muzica si in moda.

Avand foarte mult timp de frecat in perioada asta, pe el, timpul, zic, am dezvoltat o dilema. Pe masura ce o aprofundam, mi-am dat seama ca e, de fapt, o teorie. Teoria s-a transformat in certitudine: sunt convins ca exista un circuit al sticlelor in natura. Simplu. Duci o sticla de bautura fina spaga la un cacat de functionar. Asta, fiind un scartar infect, n-o desface. O pune cuminte in bar, ca mai apoi s-o dea cadou la prima onomastica. Ala care a primit-o, n-o desface nici el. Se gandeste ca va fi cadoul perfect pentru sefu-so, care se pensioneaza. Sefu-so, destul de inaintat in varsta si consumator de alcool la viata lui, o pune bine, pentru zile negre. Afla ca vine fiica-sa sa i-l prezinte pe viitorul ginere. Se hotaraste sa desfaca sticla. Ginerele esti tu. Sfanta vaca! Ai ajuns sa bei din propria-ti sticla!

Petrecand ceva vreme printre moroseni, oameni pe care nu ii poti aprecia la adevarata valoare doar cand ajungi sa ii cunosti (valoarea e mare), si nu zic asta pentru ca Florica e de pe aici, mi-au intrat la suflet niste expresii de-ale locului. In speta trei. Mai sunt si altele, da’ nu-mi vin in minte acum. Daca-mi vor, o sa va scriu de ele. Daca nu, nu.

Sa mergi pe omenie – cand morosanul merge pe omenie, e foarte relaxat.  Stie ca va efectua o vizita in cadrul careia mancarea si bautura vor curge valuri. L-a omenit gazda, ca sa zic asa.

Sa mergi pe vedere – e momentul in care fata isi aduce pentru prima data iubitul acasa la parinti. Se pare ca si eu am fost, la un moment dat, pe vedere, fara sa stiu.

Preferata mea e expresia sinonima cu palincia: fabrica de dumnezai. Ideea e simpla: oamenii implicati in procesul fabricarii palincii se imbata crunt si au gurile pline de dumnezai. Logic, nu?

Va pupam intens si balos!