Citind articolul Corinei, mi s-a reconfirmat cât de puţin se ştie în România despre meseria pe care eu o prestez zi de zi. Au trecut două decenii de la revoluţie şi copywriting-ul e încă o nebuloasă pentru majoritatea românilor, care scriu copyrighter, ca să demonstreze că sunt culţi în cap şi că au părăsit demult peşterile. Şi tocmai pentru că se ştie atât de puţin, orice biped are impresia că ştie să facă treaba asta, la fel cum orice student ştie să facă logo-uri şi site-uri ieftine, care aşa şi arată.
Nu, nu ai stofă de copywriter dacă ai inventat o glumă la care prietenii tăi râgâitori de bere s-au prăpădit de râs. Nu, nu poţi spune că ai fi în stare să faci munca unui copywriter dacă ai venit cu sloganul genial “Profesionalism şi calitate” pentru firma lu’ văru-tău. Nu poţi să crezi că ai face ravagii în industria asta dacă ai luat o imagine de pe net şi ai pus, în paint, un text peste ea. Nu poţi crede că marile agenţii din România s-ar îngrămădi să te angajeze dacă iubita ta îţi spune că ştii să comentezi reclamele de la televizor. Nu, nu oricine poate fi copywriter, la fel cum nu oricine poate fi chirurg pe creier.
Cetăţeni, stăpâniţi-vă pornirile “creative”! Sunt sigur că sunt alte domenii în care excelaţi 
