Aseară, în faţa scării erau cel puţin 12 oameni care strigau în cor “uuuu”. Nu era niciun joc, era pur şi simplu o bucurie generală, susţinută prin sunetul “uuuu”.
Am încercat şi noi să strigăm cu ei, dar nu ne-a făcut mai fericiţi. În mod ciudat, după fiecare tură de “uuuu”, ei râdeau, iar noi îi priveam uimiţi. Ajunşi în casă, am realizat care e reţeta fericirii lor. Vreţi s-o ştiţi? E foarte simplu.
Te trezeşti pe la 10:00 dimineaţa. Mănânci o papară cu roşii sau o pită cu salam şi ceiuc. Ieşi afară, unde te joci până la 12:00-13:00. Te întorci în casă şi mănânci supică de pui şi pireuaş. La desert, bagi o îngheţată. Apoi, te uiţi la desene animate şi poate dormi puţin de prânz.
La 16:00, eşti din nou în curte. În intervalul orar 16:00-19:30, urci şi cobori scările ca un dement, ca să aduci o pătură, o minge, cărţile de joc, o felie de pâine cu pateu şi roşii. Apoi o sticlă cu apă.
La 20:00, eşti strigat de părinţi să vii sus. La 20:10, eşti strigat din nou. La 20:30, eşti ameninţat să urci. După mii de rugăminţi, “încă 10 minute mai lăsaţi-l, vă rugăăăăămmm”, la 21:00 ajungi în casă, murdar, înfometat şi fericit. Papi nişte cartofi pai sau nişte cremwurşti, bei nişte lăptic. Te joci pe computer sau te uiţi la desene. La 22:00, urmează băiţa şi certurile: “nu mi-e somn, sunt mare, nu mă culc!”. La 22:30, pici frânt oricum, ai alergat toată ziua.
Mda… a venit vacanţa, iar copiii ne sfidează cu bucuria copilăriei.
PS: “uuuu”… degeaba, nu-mi iese nicicum!
) Important e să ne strângem, să ne distrăm şi să ne retrăim copilăria!