Posturi marcate ‘concubinaj’

“Ne mutăm împreună?”

Această sperietoare de relaţii pentru unii, Sfântul Graal al relaţiilor pentru alţii. Pe cei din prima categorie îi îngrozeşte perspectiva: “Cum să ne mutăm împreună? Să fie prin preajmă când mă epilez inghinal? Am şi eu nevoie de intimitatea mea!” Cei din a doua categorie fie nu mai pot trăi unul fără altul, fie ajung la concluzia că e mai profitabil împreună: “Auzi, dacă tot ne iubim, nu vrei tu să mâncăm din aceeaşi oală?” Totuşi, când să şi când să nu vă mutaţi împreună?

Când să vă mutaţi împreună

- când tu, ca bărbat, ai renunţat la a te îmbăta singur, în casă. Una e să te faci precum peretele în oraş, alta e să te faci la domiciliul conjugal

- când tu, ca femeie, consideri că eşti pregătită să suporţi un concert de râgâieli şi o simfonie flatulentă

- când tu, ca bărbat, eşti mai grijuliu cu lenjeria intimă şi nu o transormi în galben pe faţă, maro pe dos. Chiar dacă le va spăla maşina, obiectele vor trece prin mâna ei la introducere şi nu e frumos

- când tu, ca femeie, încerci să te educi şi să nu-ţi mai laşi obiectele răsfirate prin toată casa. N-o să-i placă să găsească lacul de unghii în papucii lui de casă sau prinzătoarea de păr pe tastatură

- când tu, ca bărbat, ştii să faci mai mult decât nişte cartofi prăjiţi şi o supă la plic. Nu trebuie să fii maestru bucătar şi să-i găteşti raţă cu piersici, da’ n-ar strica s-o mai ajuţi din când în când şi chiar s-o surprinzi cu o reţetă gătită de tine. Dacă încă ai preconcepţia că locul ei e la cratiţă şi al tău pe canapea, cu mâna la coaie, eşti un cretin

- când tu, ca femeie, vei înţelege că traiul la comun presupune şi sex mai mult

- când tu, ca bărbat, ai şters orice urmă de material pornografic din computer. Chiar dacă crezi că sunt bine ascunse, e femeie, le va găsi!

- când tu, ca femeie, vei descoperi că nu tuşeşti dacă eşti mai înţelegătoare. Lasă-l să se uite la câte un meci, lasă-l să mai iasă cu prietenii, nu-l răstigni când se întoarce acasă mirosind a băutură

- când tu, ca bărbat, conştientizezi faptul că, totuşi, e o femeie! Înţelege-i toanele, fii lângă ea când e mai sensibilă, suport-o când e la ciclu, acordă-i atenţie când cere şi când nu o face. Nu ţi-a pica mădularul!

- când voi, ca şi cuplu, simţiţi că e o chestie naturală.

Când să nu vă mutaţi împreună

Când fiecare mai futeţi pe lângă relaţie, da’ vă reconfortează ideea de cuplu şi v-aţi obişnuit prea tare unul cu altul.

Taguri: , , ,
Postat in Zicu | 9 Comentarii »

“Da’ voi când vă căsătoriţi?”

E clar, dacă ai terminat facultatea de ceva timp, ai un prieten de vieţuire în linişte şi pace, să-i zicem concubin, în jurul tău se întâmplă chestii. Facebook te anunţă măcar o dată pe săptămână că fostele tale colege de liceu sau facultate s-au logodit/căsătorit/aşteaptă barza. În cercul tău de prieteni discuţiile despre party-uri si nebunii se înlocuiesc cu cele referitoare la săli de nunţi, recomandări de fotograf. Câteodată te gândeşti amuzat că munceşti doar ca să mergi la nunţi, nu în Grecia sau Mauritius ca în anii trecuţi. Dacă se discută deja despre grădiniţe, te rog să nu mai citeşti. Chiar nu mai am cu ce să te ajut.

Revenind, chiar dacă viaţa ta e roz, cei din jurul tău sunt convinşi că ştiu ce e mai bine pentru tine: căsătoria. Întrebările despre acest subiect vin, în primul rând, de la părinţi, care încep cu glumiţe de genul: “Salută-l pe ginerică! “, “Vii cu el de Crăciun, nu? Poate scoate inelul!”

Aceste întrebări pot fi evitate uşor, aplicând una dintre următoarele tehnici de manipulare:

“Vrem să ne axăm pe muncă. Să facem bani mai mulţi, că după căsătorie, ştiţi cum e, vine bebele!”

- această tehnică este extraordinară, deoarece transmite false speranţe părinţilor şi îi focusează pe un tablou în care se regăsesc: acela de bunici.

“S-ar putea să emigrăm în America!”

- aşa numita tehnică şoc. Părinţii sunt în incertitudine. Ştiu că dacă vă mai bat la cap, veţi emigra, dar, în acelaşi timp, mai ştiu că obţinerea vizei este facilitată de starea civilă “căsătorit”.

O altă categorie de oameni, care sunt profund interesaţi de viaţa voastră, sunt cei deja căsătoriţi din cercul vostru de prieteni. Ei încearcă să câştige adepţi, zugrăvind viaţa de însurăţei precum mierea şi laptele din Rai. Sunt un fel de apostoli ai verighetei. Nu vă lăsaţi înşelaţi şi daţi-le un răspuns direct:

“Nu mai bine să nu vă mânce grija şi să vă vedeţi de treburile voastre? Nu ştiu, zic şi eu, poate trebuie să vă consumaţi căsătoria.”

Mai sunt babele de la ţară. Dacă ai ajuns în această situaţie, nu prea ai ce face. Sub egida “Tu pleci şi nu te interesează. Pe mine mă văd vecinii în fiecare zi, io mânc ruşinea”, trebuie să le explici de ce nu te căsătoreşti. Evitaţi să pomeniţi de concubinaj! La ţară e subiect tabu, riscând ca pe bunica ta să o bârfească tot satul. Şi biata bătrână chiar nu are nicio vină.

O categorie aparte, apărută recent, e cea a vecinilor de la blocul în care stai în chirie. Da, aţi citit bine! Şi aici există binevoitori care vor să ştie statusul vostru. Sub replici false, “tot împreună sunteţi?”, se ascunde o dorinţă machiavelică: cea de a vedea baloane şi lăutari pe scara blocului.

Replica ta e simplă şi sănătoasă: zâmbeşte fals, bagă un “da”, şi fugi în lift.

Sper că v-am fost de folos.

Taguri: , , , ,
Postat in Florica lui Zicu din capatu' satului | 14 Comentarii »

Tu ce ai adus în concubinajul ăsta?

Azi dimineaţă, în timp ce călcam (pe masa primită de la mama lui Zicu) cu călcătorul (cumpărat dintr-o leafă, acum ceva ani), făceam mişto de Zicu, pentru că el n-are obiecte casnice. În loc să îşi cumpere electrocasnice, a băgat banii în bere, holtei fiind. Noi, femeile, fiinţe practice, una două cumpărăm din astea, ne atrag ca bomboanele de 1 iunie. Bine, e o lege naturală ca muierile să cumpere obiecte casnice, chiar şi burlace fiind, iar masculii să investească în bere. Chiar şi aflaţi în concubinaj, masculii ar prefera să cumpere bere în locul unei maşini de spălat. Nu neg, nu mă împotrivesc, accept.

Şi cum râdeam noi aşa, ne-a trăsnit întrebarea. O întrebare cu greutate, substrat: “Tu ce ai adus în concubinajul ăsta?” Excludem din start răspunsul tipico-stupid “pe mine”.

Nu ar fi mai simplu ca, odată cuplaţi şi hotărâţi să convieţuiască, doi oameni să discute deschis dacă merită sau nu alianţa asta? Să se facă o listă cu ceva-urile posedate de fiecare: salariu, apartament, maşină, terenuri, obiecte casnice, acţiuni, moşteniri, rate, tot. Să fie clar, să nu existe discuţii pe parcurs: “De când lucrezi, un prăjitor de pâine nu ţi-ai putut cumpăra!” sau “E televizorul meu, ne uităm la filmul ăsta!”

Nu ar fi oare viaţa mai simplă? Lenorul mai parfumat? Pâinea mai proaspătă? Io cred că da!

Dacă cei doi acceptă şi semnează că sunt de acord să concubineze laolaltă cu obiectele de pe listă, singurul lucru care ar mai putea apărea într-o discutie e: “Ştiai foarte bine, ţie ţi-o trebuit!”

Taguri: ,
Postat in Florica lui Zicu din capatu' satului | 15 Comentarii »

Moace

Silvestru s-a nascut intr-o familie modesta. A crescut intr-o casa cu bibelouri in vitrina, cu macrame pe televizor si cu paretare cu “Cina cea de taina” chiar si in baie. In fiecare duminica a mancat aceeasi mancare: supa de pui cu taitei si friptura de pui cu garnitura de cartofi pire. N-a prea fost el prieten cu scoala si, in consecinta, nici scoala n-a fost prietena cu el. Cu toate astea, a facut pe dracu-n patru si a terminat-o cumva. Imediat dupa actiunea de facere a dracului in patru si terminare a scolii, Silvestru a avut o revelatie: de obicei, lucrurile costa. A actionat in consecinta, angajandu-se prin diverse locuri, care nu s-au dovedit a fi solutii pe termen lung. Silvestru are acum 53 de ani, o geaca de piele, si o moaca pe care o recunosti dintr-o mie. Silvestru e controlor pe un mijloc de transport in comun.

Ziceti si voi. Cam de la cati ani lumina distanta le recunoasteti moaca specifica de controlor? Moaca + geaca de piele… daca nu le ai, nu cred ca ai vreo sansa in meseria asta. Oricum, o strategie gandita cu curu’. Pai, daca as fi intr-o functie de conducere la o regie autonoma de transport urban, as angaja in functia de controlor numa’ bunoci si bunoace. Sa nici nu banuiasca crestinul fara bilet ca bruneta, cu tate cat capu’ lui, de langa el urmeaza sa-l amendeze. Sau crestina, careia i-a expirat abonamentul, sa nici nu viseze ca brunetelul, la care se uita ca curca-n lemne, va scoate intr-un minut legitimatia…. Bun ii si Silvestru, cu tot cu geaca lui de piele.

Ghita s-a nascut tot intr-o familie modesta. Dar, spre deosebire de Silvestru, Ghita s-a aflat intr-o relatie de concubinaj cu scoala. (nu ma intrebati ce manca Ghita, ca ma doare-n scrot). Dorindu-si mult mai multe de la viata, Ghita a dat la facultatea de stiinte economice, pe care a terminat-o cu brio. Din nou, spre deosebire de Silvestru, Ghita era mai mult decat constient de faptul ca lucrurile costa. Fiind un prunc bun, s-a angajat rapid la o firma la care lucreaza si acum. Ghita are cararea intr-o parte, parul lins, usor uns, dat in cealalta, niste ochelari care ii acopera tot capul si un costum maro. Ghita e contabil.

Din cauza cifrelor si a hartiilor, cred ca reprezentantii acestei bresle, respectabile, uita de ei. Ati vazut vreodata un contabil sau o contabila care sa va faca sa salivati si sa-i violati cu un organ sexual virtual? Nici eu. Mno, nu ca ar fi ceva rau in chestia asta. Numa’ zic.

Taguri: , , , , , , ,
Postat in Zicu | 3 Comentarii »