Posturi marcate ‘colinde’

Blogger oficial al concertului Hruşcă de la Cluj

M-am simţit teribil de onorat când mi s-a propus să fiu blogger oficial la un asemenea eveniment. E o mare onoare, dar mai ales e o imensă responsabilitate. Nu în orice zi ţi se oferă ocazia să twittuieşti de lângă acest monstru sacru al iernii. De aceea, am încercat să acopăr cât mai bine evenimentul, ca cei care m-au invitat să nu fie dezamăgiţi. Până la urmă, asta trebuie să facă un blogger invitat la un eveniment: SĂ LIVREZE! Da, conţinut. De calitate, dacă se poate.

Am început prin a-i menţiona pe cei care mi-au oferit oportunitatea, că aşa se face:

tweet 31 1024x655 Blogger oficial al concertului Hruşcă de la Cluj

Am continuat prin a trimite informaţii cât mai relevante despre eveniment:

tweet 1 1024x655 Blogger oficial al concertului Hruşcă de la Cluj

tweet 2 1024x655 Blogger oficial al concertului Hruşcă de la Cluj

Şi să provoc lumea să se implice:

tweet 4 1024x655 Blogger oficial al concertului Hruşcă de la Cluj

Sau să-mi exprim nemulţumirile:

tweet 5 1024x655 Blogger oficial al concertului Hruşcă de la Cluj

tweet 6 1024x655 Blogger oficial al concertului Hruşcă de la Cluj

Dragi bloggeri, aşa se acoperă un eveniment!

Lăsând gluma la o parte, oricâte miştouri s-ar face despre el, oricât ar fi acuzat că face trafic de ler şi oricâţi s-ar declara sătui de el, NIMENI nu colindă ca Hruşcă! Şi sunt convins că pentru mulţi dintre cei care îl iau peste picior, vocea lui Hruşcă înseamnă Crăciunul. Ca şi pentru mine, de altfel, şi am simţit asta aseară, când mi s-a făcut piele de găină ascultându-l, că Andra încă n-a înregistrat-o la OSIM, deci mai putem şi noi, muritorii.

Dar e mai la îndemână să facem caterincă, iar în seara de Crăciun să-l punem să cânte pentru noi. E ok, nu-l deranjează icon smile Blogger oficial al concertului Hruşcă de la Cluj

haters gonna hate hrusca Blogger oficial al concertului Hruşcă de la Cluj

Drama unui om pentru care ninsoarea înseamnă totul

Ca în fiecare dimineaţă de toamnă târzie, a fugit repede la baie, fără să se uite pe geam. În fiecare an are o tradiţie: niciodată, dar absolut niciodată nu se uită la minunea albă de afară, decât după ce îşi face o cafea mare şi tare. E destul de în vârstă, bolilele bătrâneţii nu l-au ocolit, trebuie să aibă grijă de el, aşa că una din puţinele bucurii ale zilei e cafeaua de dimineaţă.

De vreo săptămână însă, a simţit că ceva nu e în regulă. Şi nu era de la el. Orice om zdravăn la cap ar trebui să-şi dea seama că ceva… ceva nu e cum trebuie. Cel puţin aşa consideră el. La meteo se anunţă tot vreme frumoasă. Auzi, vreme frumoasă în noiembrie! Aproape mijlocul lui noiembrie, deci foarte aproape de Crăciun! De pe la începutul lui noiembrie, pentru el, timpul nu se mai măsoară în secunde, minute sau ore, ci în fulgi de nea.

Suntem în data de 9 noiembrie şi nu a nins. Adică, a nins ceva prin ţară, dar nu suficient. Nu ca în alţi ani, cel puţin. Sorbea tacticos din cafeaua mare şi tare şi privea pierdut pe geam. TOT NIMIC! De supărare, şi-a pus o cană mare de lapte, nişte miere şi puţină ciocolată. Să-şi mai îndulcească ziua. Cafeaua o bea fără zahăr.

“Vremea asta o să mă omoare!”, îşi spuse în gând.

Mai e puţin şi încep să se cânte colindele. Cum să cânţi colinde fără zăpadă??? Gânduri mici, gânduri mari nu îi dădeau pace. Ce o să ia pe el? Nu ştie să se îmbrace altfel iarna. Cum o să i se mai vadă aburii respiraţiei în aerul rece, dacă nu-i o iarnă adevărată? Era disperat, nu ştia ce să mai facă.

Măcinat de gânduri şi speriat de perspective, a luat o decizie radicală…

În seara zilei respective, a făcut ceva ce nimeni nu ar fi bănuit. Familia şi prietenii l-au căutat, dar în zadar. Fanii i-au scandat numele, dar în zadar. Nimeni nu mai ştia nimic de el. Nici el nu mai ştia de el.

A doua zi dimineaţă, ştirile vuiau:

“Celebrul interpret de colinde, cel ce ne aduce Crăciunul în suflete, Ştefan Hruşcă, a fost dat dispărut. Unele voci spun că, într-o criză de depresie, şi-a spart chitara, a fugit de acasă şi s-a retras în pustietate pentru a-l invoca pe Promoroacă, zeul ninsorii. Tot el pare a fi responsabil de ameninţarea cu bombă de la Administraţia Naţională de Meteorologie. Vom reveni cu amănunte. Sperăm, totuşi, să-şi revină, să se întoarcă şi să ne aducă din nou magia Crăciunului în suflete.”

Dacă nu mergeţi voi la Maramureş, vine Maramureşul la voi!

Azi dimineaţă am auzit la ştiri că ne pregătim de festivităţile de 1 decembrie şi am rămas afiş. Efectiv nu mi-am dat seamă că săptămâna viitoare intrăm în luna cadourilor, chiar dacă reclamele specifice Coca-Cola au intrat pe TV, şi ăsta e un semn clar icon smile Dacă nu mergeţi voi la Maramureş, vine Maramureşul la voi!

Trăim într-o lume atât de stresantă şi pe fast-forward, încât am uitat că urmează cea mai frumoasă perioadă a anului. Îmi amintesc că în şcoala generală şi în liceu mergeam la cel puţin două-trei concerte de colinde în fiecarea an. De când locuiesc la Cluj, singurele concerte la care am participat au fost cele ale lui Hruşcă.

Anul ăsta însă, mă voi duce să ascult feciorii şi fetele din Maramureş, îi voi aplauda până o să mă doară palmele pe fraţii Petreuş şi o să răspund tare la întrebarea: “Slobod îi a colinda? Slobod!” Colindele din Maramureş sunt cele mai tari şi ştiu că nu mă puteţi contrazice icon smile Dacă nu mergeţi voi la Maramureş, vine Maramureşul la voi!

Aşadar, 8 decembrie 2010, ora 20.00, Casa de Cultură a Studenţilor, “Sara Crăciunului nost’”. Evenimentul are şi un scop caritabil, banii rezultaţi din vânzarea biletelor fiind donaţi pentru reconstruirea Centrului de zi Sfânta Maria.

Sper să ne vedem acolo!

colinde maramu 724x1024 Dacă nu mergeţi voi la Maramureş, vine Maramureşul la voi!

Să colindăm în octombrie!

Nu că n-am fi făcut-o deja.

Poate veţi zice că e prea devreme pentru colinde. Poate veţi crede că dacă veţi citi acest articol vă vor creşte bube pe cur. Sau poate veţi renunţa la superstiţii şi mă veţi asculta, pentru că ce urmează să citiţi e edificator pentru naţia noastră.

Dacă suntem cu toţii de acord că “Mioriţa” e o labă de creaţie, care instigă la laşitate, nici colindele noastre nu sunt mai breze. În speţă, mă refer la colinda “Domn, domn să-nălţăm”. Versurile acestei colinde zic aşa:

“Când boierii nu-s acasă, domn, domn să-nălţăm

Şi-au plecat la vânătoare, domn, domn să-nălţăm

Să vâneze căprioare, domn, domn să-nălţăm

Căprioare n-au vânat, domn, domn să-nălţăm

Şi-au vânat un iepuraş, domn, domn să-nălţăm”

Versurile ne vorbesc despre nişte oameni care aparţin păturii superioare a societăţii, statut indicat de termenul “boieri”. Români şi, totuşi, boieri. Nişte oameni înstăriţi, cu pasiuni pe măsură, în speţă vânătoarea. Şi nu orice vânătoare, ci a căprioarelor.

Problema se pune în felul următor: dacă tot eşti zmeu şi îţi place să împuşti animale, când nu reuşeşti să nimereşti o căprioară, un animal agil şi, cred eu, greu de vânat, renunţi şi te mulţumeşti cu un iepuraş? Adică, dacă n-o ieşit cum am vrut, bun a fi şi un iepure, care se vânează mai uşor? Trebuia să stai acolo până obţineai ce ţi-ai propus. Dacă nu, să-ţi asumi eşecul cu demnitate. Păi ce facem, fraţilor? Ne jucăm de-a vânătoarea?

Nu eşti în stare să duci la capăt un lucru de care te-ai apucat şi te mulţumeşti cu puţin? Dă-te-n sloboz şi apucă-te de colecţionat magneţi de frigider, că e simplu: cumperi magnetul şi îl pui pe frigider.

Io zic că-i relevant.

PS: post inspirat de Marcel

Probabil, penultimul post

Daca va mai fi unul anul asta, bine. Daca nu, nu.

In dimineata zilei de 25 decembrie, recunoscuta de calendar ca si ziua de Craciun, televizorul era plin de buci. Nu ca as fi nimerit eu pe vreun canal unde bucile sunt la putere. Nici macar nu erau buci sexuale. Erau buci semi-sexuale petrecarete. Erau bucile care s-au frecat de ce au apucat, prin cluburi, in ajunul Craciunului. Poate deranjez cu nedumerirea, da’ de ce trebuie sa fiu inundat cu asemenea stiri in ziua de Craciun? “Tinerii au rupt cluburile in doua in noaptea de Ajun”; “Super petreceri in cluburile baicoiene de ajunul Craciunului”. An de an. Craciun de Craciun. Le-as da fabricantilor unor astfel de stiri sa adulmece niste sosete de fotbalist, dupa o zi intreaga de antrenament.

Pe de alta parte, mi se pare un pic deplasat sa o arzi in club in ajunul Craciunului. Si eu am avut perioada mea de holtei, da’ mergeam maxim la colindat. Ma imbatam, ajungeam in zorii zilei acasa, numai eu stiu cum, da’ macar mimam ideea de Craciun. Nu militez aici pentru mersul la colindat, ci macar pentru masa in familie din ajunul Craciunului si pentru o farama de profunzime si decenta ce ar trebui sa inconjoare aceasta sarbatoare (da, ma imbatam, da’ macar mergeam la colindat!). Ma intreb ce educatie vor primi plozii ce vor iesi prin gaurile celor care acum isi freaca bucile prin cluburi in ajunul Craciunului… vor deveni niste cutii goale, ambalate frumos, care nu vor cunoaste altceva decat tendinte in muzica si in moda.

Avand foarte mult timp de frecat in perioada asta, pe el, timpul, zic, am dezvoltat o dilema. Pe masura ce o aprofundam, mi-am dat seama ca e, de fapt, o teorie. Teoria s-a transformat in certitudine: sunt convins ca exista un circuit al sticlelor in natura. Simplu. Duci o sticla de bautura fina spaga la un cacat de functionar. Asta, fiind un scartar infect, n-o desface. O pune cuminte in bar, ca mai apoi s-o dea cadou la prima onomastica. Ala care a primit-o, n-o desface nici el. Se gandeste ca va fi cadoul perfect pentru sefu-so, care se pensioneaza. Sefu-so, destul de inaintat in varsta si consumator de alcool la viata lui, o pune bine, pentru zile negre. Afla ca vine fiica-sa sa i-l prezinte pe viitorul ginere. Se hotaraste sa desfaca sticla. Ginerele esti tu. Sfanta vaca! Ai ajuns sa bei din propria-ti sticla!

Petrecand ceva vreme printre moroseni, oameni pe care nu ii poti aprecia la adevarata valoare doar cand ajungi sa ii cunosti (valoarea e mare), si nu zic asta pentru ca Florica e de pe aici, mi-au intrat la suflet niste expresii de-ale locului. In speta trei. Mai sunt si altele, da’ nu-mi vin in minte acum. Daca-mi vor, o sa va scriu de ele. Daca nu, nu.

Sa mergi pe omenie – cand morosanul merge pe omenie, e foarte relaxat.  Stie ca va efectua o vizita in cadrul careia mancarea si bautura vor curge valuri. L-a omenit gazda, ca sa zic asa.

Sa mergi pe vedere – e momentul in care fata isi aduce pentru prima data iubitul acasa la parinti. Se pare ca si eu am fost, la un moment dat, pe vedere, fara sa stiu.

Preferata mea e expresia sinonima cu palincia: fabrica de dumnezai. Ideea e simpla: oamenii implicati in procesul fabricarii palincii se imbata crunt si au gurile pline de dumnezai. Logic, nu?

Va pupam intens si balos!