Posturi marcate ‘cocalari’

Mi se rupe de stereotipiile voastre!

Sunt posesor de iPhone. Folosesc acest telefon pentru că îmi satisface nevoile cel mai bine. Nu pentru că aş fi un Apple junkie sau anti Android. Deşi, nu cred că mi-ar strica un iPad, un MacBook sau chiar un iMac. Bine, să zicem că Apple e unul dintre brandurile mele preferate. Poate chiar un lovemark. Şi nu, nu sunt un hipster. Chiar deloc! Pur şi simplu folosesc un produs care îmi satisface anumite nevoi, ca orice alt produs. Iar dacă vorbim de brand, da, îmi oferă satisfacţia apartenenţei la un anumit grup social: posesorii de produse Apple. Atât. Dacă, în superficialitatea ei, societatea mă consideră hipster, micţionez pe ideile preconcepute ale lumii. Eu mă simt bine folosind acest produs. Şi asta e tot ce contează pentru mine.

Nu îmi place BMW. Adică, dacă aş avea bani de o maşină de genul ăsta, aş opta, probabil, pentru Audi. Dar dacă, totuşi, mi-aş permite şi m-ar cuceri un model al producătorului bavarez, l-aş lua fără să clipesc. Şi nu m-aş simţi cocalar deloc. Pentru că brandul BMW înseamnă cu totul altceva decât conotaţia peiorativă pe care i-a dat-o societatea românească. Îmi oferă maşina asta satisfacţiile pentru care am cumpărat-o? Dacă răspunsul e da, sunt mândru că mă aflu la volanul ei, în timp ce tu, fără o chiflă-n stomac, mă consideri, de pe trotuar sau din maşina ta obosită, cocalar.

La fel, dacă mă îmbrac de la nu ştiu ce brand sau folosesc un parfum pe care lumea le considerată “de cocalari”, mă va durea fix, da’ fix în rect! Dacă hainele sunt comode şi ok ca raport calitate/preţ şi îmi place cum miros, e suficient pentru mine.

Îmi place o piesă sau un anumit gen muzical pe care tu le cataloghezi nu ştiu cum? Să fii sănătos! Dacă eu mă simt bine, mi se rupe de părerile tale! M-ai văzut la nu ştiu ce chef că dansam pe manele şi m-ai catalogat instant drept manelist? Te invit călduros să mă suni pe fix! Vezi, poate răspund. Sau mai bine trimite-mi un fax. Sau un semnal cu fum.

Ideea e că prea mult ne lăsăm influenţaţi de “gura lumii” şi ajungem să ne fie ruşine să ne mândrim cu lucrurile care ne plac. Ia hai să punem noi gura lumii pe mut şi să ne bucurăm de viaţă!

Am făcut o expediţie în junglă

E seară şi primatele se strâng la locul de întâlnire. Care mai de care mai aranjată, care mai de care mai kitschoasă. M-am uitat bine în jurul meu, cu scopul de a găsi una mai de doamne-ajută. Nimic. Atât femelele, cât şi masculii erau de un grobianism, vestimentar şi comportamental, strigător la cer. Li se citea precaritatea intelectuală pe faţă. Normal, doar sunt primate, au ele inteligenţa lor, dar nu e deloc umană. Mai exact, râd în hohote când trag câte o beşină. Mai râd în hohote şi când le curge scuipat din gură. Proaste, da’ aranjate! Aranjate, da’ kitschos! E de înţeles, pe undeva, n-ai la ce să te aştepţi de la o primată. Oricum, dacă ar exista cocalari şi piţipoance în lumea primatelor, ar arăta fix ca exemplarele pe care le-am văzut în expediţia mea.

Într-un colţ, un grup de primate-femele, îmbrăcate în imprimeu de leopard (ce ironie!), se adulmecau reciproc, pentru a vedea dacă au nimerit parfumul de atragere a primatelor-masculi. După chicotelile tâmpe, se pare că da şi se mai pare că se înţeleg foarte bine. Nişte primate-prietene venite la montă. Se vedea de la o poştă scopul prezenţei lor acolo: împerecherea cu primatele-masculi. Cu cât mai mulţi, dacă se poate.

Din grupul de primate-femele-prietene, se distingea una, o cimpanzoaică, lidera grupului. Se impunea prin dansul de împerechere pe care îl presta, dându-le lecţii preţioase celorlalte, care se uitau la ea ca la o zeitate. La fel stăteau lucrurile şi în alte grupuri de primate-femele-prietene. Unele mai aveau şi masculi pe lângă ele, semn că ritualul lor a dat roade.

Într-un alt colţ, un gibon îşi adula masculinitatea. Se umfla în penele pe care nu le avea, doar se ştie că primatele sunt acoperite cu păr. Aşa că, gibonul nostru se umfla în păr, crezând că se umflă în pene. Îşi făcea loc cu scârbă printre celelalte primate şi fiecare mişcare îl trăda – se vedea de la o poştă că are coaiele pline şi venise acolo să şi le golească. La fel şi alţi giboni.

O gorilă se mişca lasciv pe ritmurile tribale. Un babuin îşi exersa aptitudinile de comunicare cu o maimuţă maidaneză, fără prea mult succes. Un grup de cimpanzei se curta pe el însuşi, desăvârşind un tablou grotesc.

Am fost în Bamboo. Pentru prima şi ultima dată.

Cocalarilor le place Sinatra !

Am fost, vineri, intr-un club foarte pe val in Cluj-Napoca. Oricine vrea sa iasa in oras are printre primele optiuni “My way”. Ce mai, e de bon ton: muzica veche si buna, formatie live, preturi nejustificat de mari, pereti de pe care te privesc superior monstri sacri ai muzicii, cum ar fi Elvis sau Sinatra.

Fiind putin mai treaz ca de obicei (nu am servit traditionala bauta acasa, inainte de a descinde intr-un club scump), am avut ocazia sa analizez lumea. Din multitudinea de suflete venite sa bea si sa puta a transpiratie impreuna, erau cateva, suficient de multe, care nu puscau deloc cu locul respectiv. Pe unii se vedea clar ca, inainte de a se infiinta acolo, s-au delectat cu un concert in mi bemol de Guta. Altii inca miroseau a samanta mancata in fata blocului, acompaniata de muzica de pe telefon. Alte exemplare erau imbracate suspicios de cocalareste pentru un loc unde Sinatra e la loc de cinste. Un spectacol fascinant. Era ca si cum ai fi lasat o turma de porci, imbibati de noroi si propriile fecale, in sala unui restaurant de cinci stele. Splendid !

Cam cat de malitios pot sa fiu ? Sa ii judec pe bietii oameni, care de fapt sunt niste suflete pure, cu gusturi rafinate, cautatoare de stimuli muzicali meniti sa le proiecteze direct in Nirvana. Rahat cu muci ! Erau acolo pentru ca e trendy sa fii acolo si se vedea de la o posta ca se simteau ca niste elefanti, la frac, inghesuiti intr-o garsoniera confort trei. Ahtiati dupa replici de genul: “Coaeee, am fost vineri in My way. Marfa, frate”, “Te-am vazut vineri in My way. Buna panarama ti-ai tras. De unde ti-ai luat tricoul ala aurit si cu paiete mov?”, sunt in stare sa adopte o atitudine cameleonica si sa plonjeze direct in ghiarele nemiloase ale muzicii bune.

Imaginati-va ce inseamna pentru un individ, care se scoala si se culca pe manele, isi tuneaza frecvent Dacia, mananca cel putin patru pachete de samanta pe zi, are langa el o fatuca ce stie, cu succes, sa numere pana la zece, sa asculte o seara intreaga muzica unor neni care au scris istorie. E ca si cum l-ai picura cu acid. Cocalarul rezista eroic. E in fruntea lantului trofic al prostiei.

Cum se naste un cocalar

cocaborn Cum se naste un cocalar