Vă puteţi delecta cu episodul 1 aici.
Într-o formulă restrânsă, trei micuţi temerari, subsemnaţii şi Andrei, au pornit, cu sufletele sincere, să absoarbă un diamant neşlefuit al judeţului Cluj: Salina Turda. Ne-am fi descurcat şi fără GPS sau alte unelte ale diavolului, căci strămoşii noştri aveau o caligrafie simplă. Negru pe alb. Mă rog, alb pe albastru.
Cu inima cât un purice şi cu mirosul dur de sare în nări, am intrat în salină. Diamantul era în faţa noastră! O, voi, cei ce aţi călcat acest tărâm, oare acelaşi tremur l-aţi simţit? Aceleaşi gânduri v-au trecut prin minte? Cu pioşenie şi ochii înlăcrimaţi de emoţie, am atins diamantul. De două ori!
Sfântă sare! Dar ce culoar lung, ne-am zis. Precum Harap-Alb, care trebuia să parcurgă un drum iniţiatic, eram testaţi de Diamantul sărat! Am strâns din dinţi şi ne-am înţeles din priviri. Trebuia să mergem mai departe, indiferent de consecinţe!
Din loc în loc, sarea ne vorbea. Ne vorbea prin linii şi forme, murmurându-ne despre viaţă, moarte şi condiţia efemeră a omului.
Dintr-o dată, o mulţime de diamante ni s-au aşternut la picioare. Inteligenţa şi priceperea omului împletite maiestuos cu darul nepreţuit oferit de Mama Natură. Priveam în tăcere. De acum, eram conectaţi la ceva mai presus de înţelegerea noastră.
Priviţi sarea! Simţiţi sarea! Mici licurici moderni luminează Diamantul sărat. Legenda spune că dacă aceşti licurici nu ne-ar apăra privirile, am rămâne orbi. Din nou, gândul efemerităţii noastre pe Pământ ne-a cutremurat.
Liftul: liantul tehnologic dintre om şi Diamant.
Priviţi acestă poză, muritorilor! E darul Diamantului pentru noi toţi!
Salina Turda are două ieşiri. Spre extraordinara noastră surprindere, una dintre ele te duce exact în Londra! Puterea Diamantului, din nou, ne-am gândit.
Epuizaţi fizic, dar mai ales psihic, am hotărât să bem o cafea la un restaurant de lângă salină. Numele original al stabilimentului ne-a lăsat perplecşi, sideraţi şi, mai presus de toate, înmărmuriţi.
În timp ce frunzăream meniul, micuţul Andrei a făcut greşeala de a pomeni platouaşul de mai jos. Şi astfel, sufletele noastre, iubitoare de frumos şi lucruri prăjite, au ajuns în Pub, unde s-a petrecut masacrul culinar. Cu toate astea, am mâncat în linişte, apăsaţi fiind de frumuseţea Diamantului sărat.
Dragostea. Acest sentiment pur, neîntinat. O, voi, poeţi, care v-aţi inspirat din apă, codru, lună, aţi uitat de sare! Precum fiica împăratului, care a refuzat mierea şi zahărul, aceşti doi tineri ştiu că sarea e mult mai importantă! O!
Va urma.
