Posturi marcate ‘Cluj Napoca’

Cum şi-a petrecut Sorin dimineaţa dinaintea vizitei Angelei Merkel

12 octombrie 2010. Sorin se trezi mai repede ca-n alte dimineţi. De obicei, îi place să lase alarma să sune de două ori înainte să se ridice din pat. Oricum, dimineaţa nu e aglomerat, şi de acasă până la Primărie nu face mai mult de 15 minute. În plus, conduce şoferul, maxim poate sforăi în spate.

În dimineaţa asta, Sorin i-o luă înainte la baie Monicăi. Puse de cafea, pregăti micul dejun pentru Tudor şi Alexandra şi dădu drumul la radio. Schimbă vreo 3 frecvenţe însă aceeaşi ştire îl bântuia: cancelarul german Angela Merkel vine la Cluj-Napoca, unde va primi titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii Babeş Bolyai.

“Nu e ca şi cum nu au mai fost oameni importanţi la mine acasă!”, gândi Sorin cu voce tare, pentru a căpăta curaj.

- Sorine, te-ai trezit deja? Ce să îţi calc? se auzi glasul doamnei Apostu de pe hol.

- Nu ştiu, dragă, ceva… diplomatic.

- Îţi calc costumul ăla cu care ai fost la Autostrada Transilvania! Tare bine ţi-a venit. Sigur o să fie şi presă centrală, poate şi din Germania câţiva. Trebuie să dai bine.

- Lasă-mă un pic!

Monica ştia că atunci când sunt vizite importante, lui Sorin nu îi plăcea să fie deranjat. Repeta în gând discursul, repeta cum se spune “Bună ziua”  şi “La revedere”, precum şi traseul invitatului prin Cluj. Se sfătuise de ieri cu şeful de la circulaţie. “Totuşi, avem şi drumuri bune, de ce să vadă invitatul gropile? Sper să nu fie blocaje în oraş, sper să fie totul ok. Sper să nu întrebe presa lucruri pe lângă. Sper… gata, Sorine, gata!” îşi spuse primarul, încercând un ritual de îmbărbătare.

Sorin se îmbrăcă grăbit, chemă şoferul, şi cât ai zice mandat era la Primărie. Se uită la broscuţele din cabinet, moştenirea lăsată de Emil Boc, şi se gândi: “Săracele, nici nu ştiu ele cine vine azi la Cluj!” Zâmbi cald, cu alura unui părinte protector.

Îşi porni computerul, îşi trase sufletul şi chemă secretara: “O cafea mare, te rog!”

Nimeni nu trebuie să ştie că şi Sorin e om.

Pleacă, dar rămâne cu noi

Andrei ne-a “agăţat” pe twitter. Discret, elegant, prin învăluire. Pasul următor a fost să ne cunoaştem, aşa că ne-a chemat la film. Şi acum îmi amintesc cât de timoraţi eram, urma să ne întâlnim cu marele Andrei Crivăţ, noi fiind, la ora aia, nişte nime-n drum. Ajunşi la cinema, am constatat că e cu adevărat mare, putând lejer să ne servească la micul dejun, noi fiind mai mici aşa. Apoi, pe măsură ce am început să-l cunoaştem, am realizat că “mare” este un cuvânt potrivit pentru el, dar nu pentru aspectul fizic, ci pentru cum e mobilat omul la interior. E poate cel mai fain om pe care l-am cunoscut prin intermediul online-ului, un om de la care am învăţat, care ne-a îndrumat, ne-a gătit dumnezeieşte. Un prieten adevărat. Mersi, bă, Crivăţe!

Să ne revenim, zic. Da, pleacă din Cluj, da’ nu scapă de noi. Şi ca să vadă ce oameni de comitet lasă în urmă, ne-am gândit să-i facem o petrecere de pomină. Ţinem Crăciunul în avans!

afis craciun Pleacă, dar rămâne cu noi

Clujene, îţi permiţi să ratezi aşa ceva?

“Grupul de la Cluj”

Ni se spune că suntem din “provincie” (nimeni nu-i perfect), ni se spune că nu avem acces la aceleaşi bugete ca în capitală (poate, da’ asta ne ambiţionează), ni se spune că nu suntem atât de uniţi ca alţii (chiar mai avem de lucrat la asta), ni se spune că mai avem de învăţat (ca toţi, de altfel), ni se spune că suntem mai înceţi (totuşi, unde dracu ne grăbim?), ni se spune că avem pălincă bună (da, e adevărat, cea mai pălincă), ni se spun multe, iar noi le “ardenelizăm” pe toate. Aşa funcţionăm noi, pe Ardeal mode.

Orice ni s-ar spune, o seară ca asta ne demonstrează că funcţionăm bine. Clujul a triumfat la Webstock 2010! Felicitări Trilulilu pentru locul întâi la secţiunea publishing, cu proiectul Cook’n'Rolla şi pentru locul unu la secţiunea viral, cu proiectul La mall (aripicanteeeeeee). De asemenea, cele mai felicitări lui Ruben, Lorand şi întregii echipe ce a dezvoltat proiectul utweet, care a câştigat locul doi la secţiunea microblogging.

În încheiere, îmi voi permite să citez un clasic în viaţă: “Hai Ardealuuuuu’! Hai Mănăşturuuuuu’!”

Vă mulţumim!

Dragi cititori,

Rareori se întâmplă să scriem aici posturi “serioase”, lecţii de viaţă şi să dezbatem filozofii ancestrale. Ştim clar care e scopul nostru: să vă facem să zâmbiţi la cafeaua de dimineaţă. Sau la prânz. Sau seara. De treburi serioase ne ocupăm la job, aici ne descreţim frunţile icon smile Vă mulţumim!

Din când în când însă scriem şi de lucruri mai serioase, care au legătură cu problemele comunităţii, cu online-ul sau cu oraşul nostru adoptiv, Cluj-Napoca. Nu putem să nu scriem, că nu trăim în copaci şi nici inimă de piatră nu avem. Se ştie bine că avem un iepuraş icon smile Vă mulţumim!

Aşa a fost şi cu postul acesta şi acesta. Vrem să vă mulţumim tuturor celor care aţi comentat, chiar dacă ştiaţi sau nu despre ce este vorba, şi în special lui Robbie, datorită căruia am aflat că băiatul de pe cuburi e Justin Bieber icon smile Vă mulţumim!

Povestea cuburilor este una simplă şi legată de campania de CSR a celor de la Banca Transilvania. Clujul are suflet e un proiect de care cu siguranţă clujenii ştiu. Anul acesta am intrat şi noi în hora oamenilor faini de la Qual Media, prin promovarea acestui proiect.

Pentru fiecare plată către furnizorii de utilități, efectuată la ghişeele Băncii Transilvania, banca va dona 1 leu către Fundaţia Clujul are Suflet. Suma alocată pentru anul 2010 este de 600.000 lei.  Adică, de fiecare dată când noi plătim ceva la bancă, cei 215 copii, care sunt sub aripa celor de la Clujul are Suflet, beneficiază de un mic ajutor. Mic pentru noi, mare pentru ei. Poate aveţi carduri la alte bănci, poate vă e mai uşor să plătiţi la banca din cartierul vostru, dar la câte sucursale BT sunt în Cluj, cu siguranţă putem ajuta.

Vă mulţumim încă o dată pentru că aţi intrat în “jocul” nostru şi vă mai mulţumim anticipat pentru binele pe care îl veţi face.

Cum să scapi de şef

Avem următoarele afirmaţii:

“E un bou şi un cretin care nu mă apreciază la adevărata mea valoare!”
“Dacă aş avea 20.000 de euro, mi-aş face business-u’ meu!”
“Omu’ ăsta nu ştie să îşi conducă propria firmă şi nici să se comporte cu angajaţii. Ehe, dacă aş fi eu în locul lui…”

Bun. Dacă vă regăsiţi în cele de mai sus, aveţi o şansă reală icon smile Cum să scapi de şef

Pe 11 septembrie, de la ora 11:00, echipa Startup Days organizează, la West City Hotel din Cluj, a treia sesiune de pitching de idei din cadrul evenimentului.

Noh. Acum e acum. E momentul să demonstrăm că noi, ăştia din Cluj, avem idei care merită marele premiu. Cu atât mai mult cu cât avem 7 proiecte clujene în finala Webstock icon smile Cum să scapi de şef

Câţi oameni au fost la concertul Iron Maiden?

Toţi!!! Pentru că indiferent cât vor încerca unii şi alţii să “corecteze” cifrele, ceea ce rămâne e concertul epic pe care legendara trupă britanică ni l-a oferit aseară. S-a văzut foamea de un asemenea eveniment în nişte oameni care, timp de 20 de ani, n-au văzut o trupă mare în oraşul lor şi au stat mai mult de 20 de minute după încheierea concertului, în speranţa că vor mai primi un al doilea bis. Din păcate, nu l-au primit. Poate altă dată.

Felicitări Liviu şi tuturor celor implicaţi în organizarea acestui eveniment.

Poze găsiţi aici şi aici.

PS: După cum zicea cineva şi ieri pe twitter, nu ştiu cine, să fi fost eu? Poate că da. În fine. Revenind, o sinceră muie tuturor celor care s-au îndoit de succesul acestui eveniment.

Un concert pe care, poate, Clujul nu îl merită

Am şi eu o curiozitate. Unde-s clujenii adevăraţi despre care se vorbeşte aici? Ah, da, am uitat, sunt mult prea ocupaţi cu rostogolirea dejecţiilor pe la colţuri despre un eveniment din oraşul lor. Orice biped, clujean sau nu, care a reuşit să pună bani la saltea pentru un computer şi o conexiune la internet a descoperit Sfântul Graal al comnicării: rahatul din taste. Îl propovăduieşte ca pe o adevărată religie.

Suntem clujeni, suntem aroganţi, gaura din macaroana ţării şi, în consecinţă, ne permitem să ponegrim cel mai mare eveniment pe care l-a văzut vreodată oraşul nostru. Pentru că aşa vrea muşchiul nostru de ardeleni feroce. Nu digeri nicicum muzica celor de la Maiden? Te înţeleg, stai acasă! Da’ dacă alegi varianta asta, înseamnă că te disociezi total de tot ce înseamnă acest eveniment, şi nu te transformi într-un semi-zeu de tastatură: că se putea aduce altă trupă, că n-o să vină lumea, că de ce i-a adus CFR-ul, că sunt de maro organizatorii etc. Băăă, “mândria Ardealului”, oraşul ăsta n-a văzut în 20 de ani decât bucile lui Beyonce, şi voi aruncaţi cu căcat în ventilator? Vă felicit! Sunteţi nişte speciali şi meritaţi din plin toate concertele ce vor urma la Cluj. Dacă se va mai strădui cineva să aducă vreo trupă, cu aşa oameni.

Până la urmă, ştiţi care e partea frumoasă? În timp ce voi veţi continua să vă goliţi  frustrările într-un cablu de internet, alţii vor pune de-un record.

Experienţa TEDxCluj

Nu trece zi în care să nu-l aud pe câte unul lamentându-se de ţara căcăcioasă în care trăieşte: “Ne ducem dracului cu toţii, nu mai avem nicio speranţă”; “Ne merităm soarta”; “Nu preia nimeni iniţiativa. Unde-s elitele, unde-i tineretul?” Stimaţi smiorcăitori de profesie, vă anunţ că tineretul e la Cluj şi face lucruri frumoase icon smile Experienţa TEDxCluj

Dovada că se poate prelua iniţiativa, fie şi doar pe tărâmul ideilor, este recent încheiatul TEDxCluj, eveniment la care am avut onoarea să participăm. Şi nu a fost un eveniment la care mergi să bagi în tine ca spartu’ la recepţia de după (pentru asta există parastasele), ci, după cum o zice şi titlul, o adevărată experienţă.

TEDxCluj este, în primul rând, o imensă bilă albă pentru oraş. Clujul se înscrie astfel pe lista selectă a oraşelor care au găzduit un asemenea eveniment, lucru care nu poate fi decât benefic pentru comunitate. Apoi, pentru cine a avut urechi să audă şi minte să înţeleagă, ideile puse pe tapet acolo sunt o gură de aer motivaţională, atât pentru dezvoltarea personală a fiecăruia, cât şi pentru viitorul urbei. Nu în ultimul rând, TEDxCluj este un model de urmat în ceea ce priveşte organizarea unui eveniment, iar cei ce au pus umărul acolo sunt demni de toate laudele. (bravo Lorand, bravo Ştefan, bravo restul pe care nu vă ştiu).

Cât despre prezentări, nu pot spune decât că s-au ridicat la aşteptările unui eveniment marca TED. Acum, e greu să rezumezi nişte expuneri cărora le-ai simţit vibraţia acolo, în sală, pe viu, dar voi încerca totuşi o umilă relatare.

Prima prezentare a fost cea a lui Dan Cristea. Băiatul ăsta, la vârsta la care alţii beau bere, e campion european şi mondial la dezbateri. O fi ceva de capul lui, mă gândesc. El ne-a vorbit despre competiţie şi despre entuziasmul pe care trebuie să-l găsim pentru a ne împlini visele. Sigur, uşor de zis: “Am un vis. De mâine, îl pun în practică”. Problema e cu mobilizarea şi cu identificarea resurselor interioare pentru a trece peste rutina inerentă drumului pe care ni l-am ales. Nu visăm din întâmplare. Organismul încearcă să ne transmită un mesaj: urmeză-ţi visul! Sau poţi să visezi, în continuare, cu ochii deschişi. E alegerea ta!

A urmat doamna Katie Rizvi, vice-preşedintele Asociaţiei Little People, femeia anului 2009 în România. O prezentare de-a dreptul emoţionantă, în care ne-au fost prezentate cazuri de tineri care au învins cancerul şi minunatele acţiuni pe care Asociaţia le întreprinde pentru tinerii care se luptă cu boala. E simplu să iei viaţa-n piept când eşti sănătos tun, nu? Ei, nu toţi suntem la fel de norocoşi, existând oameni care au nevoie de sprijinul nostru. Felicitări oamenilor de la Little People pentru lucrurile frumoase pe care le fac pentru cei aflaţi în dificultate.

Nu cred că există alt cuvânt mai bun pentru a descrie prezentarea lui Kingsley Nwabia, artist nigerian stabilit în România, decât fenomenal. Imaginaţi-vă o namilă de culoare, la vreo doi metri, cu părul rasta, care şi-a început prezentarea cu: “Hi! I’m Kingsley Nwabia and I’m as cool as I look”. Liber. Degajat. Un artist atipic, total diferit de modelul de artist introvertit şi “profund” cu care suntem obişnuiţi. Ne-a vorbit despre experienţele lui de viaţă, despre cum a ajuns să-şi vândă tablourile unor feţe regale. Până şi lui Băsescu. Totul într-un stil deschis şi degajat. Cea mai TED prezentare, din punctul nostru de vedere

Apoi, a vorbit Sorin Misirianţu, actor şi regizor la Teatrul Naţional din Cluj. O prezentare despre şansă şi despre adevărul fiecăruia dintre noi. Concluzia prezentării sale e că suntem mult prea preocupaţi pentru formă, uitând că fondul este cel care contează. Prezentarea sa a fost garnisită cu o mini piesă de teatru absolut savuroasă.

O prezentare interesantă a fost cea a doamnei Hedi Hoka, coach de business şi leadership, profesor de psihologie. Spicuiesc din prezentare, pentru că sunt lucruri foarte interesante: doamna spune despre sine că e un psiholog care a adus ştiinţa mai aproape de oameni; a creat un sistem de autofinanţare pentru o asociaţie care se ocupă de copii cu nevoi speciale; moartea e atât de sigură de victoria ei, încât ne oferă avans o viaţă întreagă; singurul lucru pe care putem să-l facem e să ne conducem pe noi înşine; dopamina – moleculă din corp responsabilă de emoţiile pozitive, pe care adevăraţii lideri ştiu s-o dozeze, prin faptul că se gândesc zi de zi la scopul lor principal. O prezentare de excepţie.

Am aflat de la domnul Eusebiu Burcaş, consultat financiar şi trainer personal, că avem educaţie financiară 0. Suntem haotici, nu ştim să ne gestionăm finanţele şi aşa ajungem la colaps, recte ieşim în stradă. Trebuie să învăţăm să “dresăm” fiecare leu pe care îl avem şi să-l facem să lucreze în folosul nostru, prin stabilirea unor obiective financiare personale. Un început ar fi banalul caiet de cheltuieli lunare. Omul are dreptate, suntem varză, ca naţie, în ceea ce priveşte administrarea banilor. Zic să ne revenim.

Penultima prezentare a fost a lui Kai Jacobsen, expert în mediere şi procesul de pace. Ne-a vorbit despre situaţia dramatică din diferite zone de conflict şi despre animalele ce suntem ca oameni, pentru că băgăm bani grei în industria militară, în loc să-i direcţionăm acolo unde chiar e nevoie de ei. Un om special şi un orator excelent, care şi-a dedicat viaţa unor cauze nobile, în loc să dospească pe canapea şi să crape seminţe.

Evenimentul nu se putea încheia decât en fanfare. Ultimul vorbitor a fost Cor Geertsma, fost CEO al ISDC, actual membru al board-ului de supervizare. O prezentare motivaţională prin excelenţă. Omul are o experinţă personală şi profesională vastă, e trecut prin mai multe multinaţionale, a fost dat afară, după o perioadă îndelungată, dintr-o companie în care credea foarte mult şi din care credea că va ieşi la pensie şi, cu toate astea, a avut puterea de a se ridica şi a merge mai departe. Ne-a spus că schimbarea creează frică, incertitudine, că avem o rezistenţă naturală la schimbare, că folosim prea multă energie pentru lucruri pe care nu le putem schimba, că trebuie să avem curajul să fim diferiţi. Concluzia: “DON’T EXPLAIN, DON’T COMPLAIN, NOBODY FUCKING CARES!”

La final, am fost martorii unei demonstraţii fascinante de capoeira.

Evenimentul a fost transmis live pe radiolynx.ro, astfel încât şi cei de acasă au putut urmări desfăşurările de forţe.

Cam asta a fost experienţa TEDxCluj. Sper că aţi avut răbdare să citiţi cel mai lung articol din istoria tvdece.ro, pentru că l-am scris cu cea mai mare placere.

Iron Maiden va zgudui inima Transilvaniei!

IronMaiden poster Iron Maiden va zgudui inima Transilvaniei!

Detalii aici şi la cel mai fericit om din România!

Idei á la Cluj

TED este unul dintre cele mai frumoase proiecte la nivel global. An de an, oameni speciali, din varii domenii de activitate, se strâng pentru a propaga cel mai de preţ lucru pe care îl avem: ideile care ne duc mai departe. Ca să vă faceţi o idee, dacă încă nu v-aţi, aveţi mai jos prezentarea mea preferată de la un asemenea eveniment:

TEDx este varianta locală a evenimentului global, iar Cluj-Napoca este un oraş privilegiat, pentru că are ocazia să găzduiască aşa ceva. Mai multe detalii despre eveniment găsiţi aici.

Şi noi suntem nişte pivilegiaţi, fiindcă, pe 21 mai, vom fi acolo şi vă vom împărtăşi experienţele trăite.