Posturi marcate ‘Cluj Napoca’

Hai să ducem Clujul în finală!

Proiectul Pepsi Refresh se află pe ultima sută de metri. Atât de pe ultima sută de metri, încât miercuri se aleg top 10 idei, din care juriul o va alege pe cea câştigătoare. Împreună, mai putem schimba ceva doar în aceste două zile de votare care au mai rămas. Iar acel ceva este să împingem cât mai multe idei din Cluj în faţă, pentru a avea cât mai multe proiecte în finală şi, deci, cât mai multe şanse ca ideea câştigătoare să fie din Cluj! În primul rând, o facem pentru oraşul în care trăim, iar în al doilea rând, de ce să câştige alţii?

Aşadar, clujeni, vă chemăm la arme! Haideţi să ne mobilizăm şi să votăm în draci! Să votăm azi, să votăm mâine, să votăm mulţi, să votăm toţi! Doar împreună putem să ducem cât mai multe idei în faţă! Doar împreună putem să ducem Clujul în finală!

Şi aveţi ce vota, Clujul generând foarte multe idei bune! Iată câteva exemple:

Clujul respiră – proiect de înverzire a oraşului

Zen Garden – un spaţiu de lectură, relaxare şi meditaţie

City Start – primul ajutor pentru orice turist

Fă curat după căţelul tău – plasarea unor automate de pungi pentru mizerie

Găsiţi toate ideile din Cluj aici sau aici.

Doar de noi depinde dacă vrem să facem ceva cu adevărat important pentru oraşul nostru, iar asta e posibil doar dacă ajungem în finală cu cât mai multe idei, pentru ca şansele noastre de a câştiga să crească!

În concluzie, votaţi, RT-uiţi, share-uiţi, să ajungă la cât mai multă lume şi, nu în ultimul rând, VOTAŢI, VOTAŢI, VOTAŢI!!!

Romantism de cartier

Locuim în cel mai mare cartier din România, Mănăştur, “mândria Clujului”, cum i se spunea pe vremuri. 150 de mii de suflete se înghesuie între betoanele “micului orăşel”. “Orăşel”, pentru că multe oraşe din România ar fi invidioase pe populaţia Mănăşturului nostru.

La noi în cartier, vezi zilnic piţipoance şi cocalari care visează să ajungă celebri. În cartier sunt deja faimoşi. Singurii care îi bagă în seamă sunt chiar ei. Se bagă în seamă ei între ei şi mimează fericirea, dar se citeşte pe feţele lor că îşi doresc mai mult. Dacă n-a dat Dumnezeu, cine să le dea mai mult? Totuşi, se duc în fiecare duminică la biserică, sperând că Dumnezeu nu i-a uitat şi că le va trimite BMW-ul la scară.

La noi în cartier, vezi zilnic oameni cu feţe şterse şi haine ponosite, ce vin de la muncă. Nu ştiu mai mult decât traseul serviciu-casă, dar sunt mulţumiţi. Ajung acasă, bagă în ei, mai beau, se mai ceartă, se mai bat. Ca în orice familie de cartier.

La noi în cartier, serenadele se fac de pe telefonul mobil, pe ritmuri de manele. Fetele se impresionează cu ţigări la bucată, nu cu flori. Ai un smartphone şi-o ţigară? E posibil să-ţi găseşti viitoarea nevastă şi să rămâi în cartier toată viaţa, perpetuând specia mănăştureană.

La noi în cartier, sămânţa e mai preţuită decât pâinea, iar berea înlocuieşte apa. Oricum, apa de la robinet nu e cea mai bună din lume, deci merge şi cu bere. Trăim în cartierul burţilor gestante. De bărbaţi. Aştept în fiecare zi ştirea: “Un bărbat din cartierul clujean Mănăştur a născut un butoi de bere!”

La noi în cartier, petrecerile încep în fiecare seară la 7 şi se termină, cu o punctualitate dezarmantă, în fiecare dimineaţă la 3. Dimineaţa, cartierul doarme leneş până pe la 7. Atunci încep să se vaite mâţele în călduri. Pe lângă oamenii mulţi, cred că Mănăşturul are cea mai mare populaţie de mâţe din România. Şi toate parcă intră în călduri în acelaşi timp. Mâţe în călduri şi bormaşini. O simfonie de vis!

La noi în cartier, zilele libere se sărbătoresc cu ceilalţi vecini, în faţa blocului. Aici se fabrică ştirile mondene ale cartierului. Tabloidele naţionale sunt nimic pe lângă fabrica de ştiri din faţa blocului! Toţi sunt angajaţi la “redacţie”, iar paparazzi îşi fac treaba de minune, cu telefoanele mobile. De ultimă generaţie, normal. În ziua de azi, cred că şi gunoierii au smartphone-uri, nu că aş desconsidera gunoierii.

La noi în cartier, în fiecare oră, se naşte cel puţin un copil. În zilele de vară, sunt atâţia copii afară, încât te întrebi dacă mănăşturenii mai fac şi altceva, în afară de copii. E şi ăsta un job, până la urmă, mai primeşti un ban de la stat. Puţin, da’ ajunge de-o sămânţă şi de-o bere.

La noi în cartier, se întâmplă întotdeauna ceva. Nimic important pentru lume, dar foarte important pentru locuitori.

La noi în cartier, este promoţie la suflete. Suntem atât de mulţi, încât, dacă am sări cu toţii deodată, sunt convinsă că am pune de-un cutremur mic. Măcar ar fi un cutremur ştiut dinainte.

Primăria 2.0

Zilele trecute, am primit o invitaţie de la Primăria Cluj-Napoca de a participa la recepţia de Crăciun. În contextul în care încă există branduri care cred că social media înseamnă că secretara firmei se ocupă de pagina lor de facebook, faptul că o instituţie publică face primul pas spre comunitatea online locală mi se pare un lucru foarte bun!

Invitaţia a venit din partea  departamentului de protocol (vai, cum sună asta icon smile Primăria 2.0 ) şi a fost primită de mai multe bloguri din Cluj. Nu ştiu cum stau lucrurile în alte oraşe în ceea ce priveşte relaţia instituţii publice-bloggeri (există aşa ceva?!), dar uite că la Cluj s-a spart gheaţa! Sunt branduri mari din oraşul nostru care habar nu au pe ce lume trăiesc, nu înţeleg de ce blogosfera scrie despre produsele concurenţei. Nu e de mirare, atâta timp ce primăria, o instituţie publică, recunoaşte puterea mediului online, vrea să îl cunoască şi, de ce nu, să colaboreze cu el, lucru care pentru multe companii încă e de domeniul SF-ului.

Felicitări celor de la primărie!

Dragă Ursus,

Am aflat, cu o imensă durere în suflet, că pleci şi mă laşi de izbelişte. Numai eu ştiu ce e în sufletul meu tânăr, care şi-a tras sevele creatoare şi regeneratoare din tine. De-ai şti, dragă Ursus, câte nopţi am petrecut alături de tine, pe câte cărări am mers din cauza ta, câte căzături mi-ai provocat, câte mahmureli, câte dureri de cap. Eram, la un moment dat, ca nişte prieteni nedespărţiţi. Asta nu îneamnă că am abuzat de tine, pentru că aş fi pătruns în zona zoofiliei alcoolice, şi nimeni nu-şi doreşte să fie etichetat astfel, ci doar că am ştiut când, cât şi cum să profit de tine. Da, am fost un profitor, dar unul de pe urma căruia ai avut numai de câştigat.

Acuma, să nici nu ţi se umfle ficatul, cum probabil mi s-a umflat mie, că ai fost singurul din viaţa mea. Am fost şi eu adolescent, perioadă asociată consumului de beri muncitoreşti, din alea care provoacă râgâieli acide. Am mai chochetat şi cu fel de fel de branduri internaţionale, cu care încă am şi voi avea o relaţie specială. Apoi, odată cu studenţia la Cluj, te-am (re)descoperit. La început mai timid, apoi din ce în ce mai adânc. Cu timpul, consumul a fost influenţat şi de un soi de “mândrie locală”, pentru că m-am stabilit aici. Cum să-ţi explic, ai fost în topul lichidelor transformate în pişat de rinichii mei. Şi, crede-mă, nu-i de ici-colo!

Mda, şi cică pleci, huh? Adopţi comportamentul unei curve pe care n-o mai mulţumesc clienţii tradiţionali. Cică nu mai eşti profitabil. Hmm… interesant cum ai rezistat timp de aproape două secole, presărate cu perioade de recesiune ca cea prin care trecem, la Cluj şi, dintr-o dată, nu mai eşti profitabil. Păi, bă, io am investit serios în tine! Şi ca mine, mulţi alţii! Ce Sfinte Bachus ai făcut cu banii? I-ai băut? Ţi i-au luat oamenii răi din străinătate? Bine îţi stă, brandule!

Îmi pare sincer rău că trebuie să ne despărţim, ai fost un camarad de nădejde. Da’ nu m-oi apuca să ţin doliu. Dacă tu n-ai fost în stare să te menţii pe baricade, eu de ce să te jelesc? Mută-te unde îţi dictează profitul, din partea mea. Probabil ne vom mai întâlni, dar nu cu aceeaşi plăcere. Rinichii şi ficatul meu sunt nişte organe extrem de versatile şi uituce. Iar inima e foarte radicală!

Un vechi prieten.

Cu ce am rămas după TEDxCluj

Dacă te duci la un eveniment doar ca să fii văzut acolo, mai bine stai acasă. Eşti un fomist de imagine. Dacă te duci la un eveniment doar ca să se scrie că ai fost acolo, mai bine închide prăvălia. Eşti un fomist de trafic. Dacă te duci la un eveniment doar pentru că este mâncare bună, învaţă să găteşti. Eşti un fomist şi atât. Dacă te duci la un eveniment şi nu ai rămas cu nimic, un gând, o idee, ceva, înseamnă că ori n-ai avut ce căuta acolo, ori a fost un eveniment jalnic.

După a doua ediţie TEDxCluj, am plecat acasă cu un ceva din fiecare prezentare. Am reuşit să descoperim în vorbele fiecărui speaker acele părţi care se potrivesc gândurilor şi personalităţilor noastre şi să încercăm ca, în viitor, să le facem să lucreze în folosul nostru. Asta chiar dacă, din punctul nostru de vedere, prima ediţie a fost mai reuşită din perspectiva speakerilor. Nu şi ca organizare, care a fost, din nou, impecabilă. Felicitări echipei, atât pentru efortul pe care l-au depus ca totul să mergă brici, cât şi pentru alegerea locaţiei.

Vorbele domnului Radu Preda, doctor în Teologie şi profesor al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din cadrul UBB, ne-au făcut să ne gândim la ideea de comunicare multă şi inutilă şi să ne regândim procesul de comunicare. Asta pentru că, de prea multe ori, oamenii vorbesc fără să gândească.

Domnul doctor Rached Daoud ne-a ţinut un discurs pătimaş despre experienţele sale din războiul din Liban şi despre dragostea pe care o poartă ţării noastre. De reţinut: nu oamenii trebuie vindecaţi, ci sistemele naţionale!

Adi Hădean ne-a inspirat cu povestea lui de viaţă, din simplul motiv că, la un moment dat, a avut curajul să pună piciorul în prag, să-şi dea demisia dintr-un post bun şi să înceapă să facă ce-i place: să gătească. Nu mulţi cred că se pot lăuda cu aşa ceva.

Cel mai impresionant discurs a fost al domnului Constantin Asavoaie, preşedintele Prison Fellowship România. Un om care se trage dintr-o familie modestă, care a avut parte de o viaţă presărată mai mult cu coborâşuri, decât cu suişuri, şi care a reuşit să meargă mai departe. Mai mult, îi ajută şi pe alţi loviţi de soartă să o facă, prin intermediul ONG-ului pe care îl conduce.

Daniel David, profesor de psihoterapie şi ştiinţe cognitive la UBB Cluj-Napoca, ne-a vorbit despre excelenţa în ştiinţă şi morală. Practic, ne-a redefinit conceptul de “excelenţă” şi ne-a făcut să conştientizăm faptul că acesta poate fi adaptat vieţii fiecăruia dintre noi.

Chiar dacă ziceam că am rămas cu ceva de la fiecare vorbitor, prezentarea doamnei doctor nutriţionist Dana Simu nu ne-a transmis nimic. A fost mult prea stufoasă şi plină de termeni medicali, nepotriviţi pentru un TED talk.

Am avut ocazia să-l vedem, în sfârşit, pe Cristian Gog. Şi nu ne-a dezamăgit, e un mentalist în adevăratul sens al cuvântului. Dacă aveţi ocazia, trebuie neapărat să-l vedeţi! La celălalt capăt, ne-a părut foarte rău că domnul Ioan Bocşa nu a reuşit să ajungă, pentru că era o prezentare pe care o aşteptam cu interes.

Per ansamblu, un eveniment reuşit şi, repet, foarte bine organizat. Aşteptăm TEDxCluj 2011! :d

De ce TEDxCluj?

Odată cu proliferarea web 2.0, au început să apară şi pe la noi din ce în ce mai multe conferinţe, mai mult sau mai puţin relevante. Fenomenul a dat naştere şi unei specii: powerpoint-istul de conferinţă. Orice biped e în stare să strângă nişte informaţii de pe net, să le verse într-un ppt, să le vocifereze la conferinţă şi să dea impresia că tocmai a coborât de pe Olimpul social media/marketing/PR/advertising/strategie/oricealtdomeniutrendyînziuadeazi. Ppt-istul de conferinţă e un zeu rătăcit printre muritori.

Să ne înţelegem, nu vreau să reduc importanţa acestor conferinţe, e bine că se fac, şi nici nu vreau să discreditez speakerii cu adevărat carismatici, dar sunt o grămadă de reprezentanţi ai speciei descrise mai sus.

Lucrurile stau altfel când vine vorba de un brand internaţional ca TED. Cei aleşi să vorbească în cadrul unei astfel de conferinţe sunt oameni cu adevărat speciali, a căror idei şi experienţe de viaţă merită împărtăşite. De aceea, un eveniment ca TEDxCluj nu trebuie ratat. Nu trebuie ratată atmosfera specifică evenimentului, una încărcată de pozitivism şi de dorinţa schimbării. Nu trebuie rataţi oamenii deosebiţi care vor susţine prezentări. Nu trebuie ratată o experienţă cum puţini au ocazia să trăiască.

Din aceste motive, pe 12 noiembrie, nu vom rata TEDxCluj. Şi voi puteţi fi acolo, pentru că s-a dat drumul la înscrieri.

În cinstea zebrelor!

Federaţia pietonilor din Cluj-Napoca se reuneşte vineri, 22 octombrie, de la ora 23.00, în club Vertigo, pentru a sărbători zebra, acest animal de asfalt tăbăcit, pe care se traversează sau nu. În cadrul evenimentului de înaltă clasă “Petrecerea de pietoni”, vom sărbători toate momentele în care NU am trecut pe zebră şi NU am fost prinşi. Pentru că putem. Amfitrioni, Cosmin şi Bogdan de la Ca$$s Loco.

petrecerea1 În cinstea zebrelor!

Pietoni clujeni, uniţi-vă! Noi sigur ne vom destrăbăla!

TEDxCluj, sesiunea de toamnă

După succesul primei ediţii, TEDx revine la Cluj. Revine cu acelaşi deziderat: propagarea unor idei care să determine o schimbare în oameni şi societate. Astfel, a doua ediţie se desfăşoară sub sloganul “Inspiring Action”, aducând în prim-plan nişte oameni care au trecut proba timpului şi care au reuşit să se impună prin pasiunile lor. Sunt oameni care au ştiut să facă diferenţa dintre “a spune” şi “a face”, oameni care au renunţat să se plângă şi au ales schimbarea.

După experienţa din mai, vă spunem doar atât: a fost genul de eveniment inspiraţional care chiar a reuşit să planteze sămânţa schimbării în cei prezenţi. Ca să vă faceţi o imagine, aveţi TED talk-ul de mai jos, unul dintre cele mai frumoase:

Dacă doriţi să luaţi parte, pe 12 noiembrie, la un eveniment deosebit, vă puteţi înscrie aici. Grăbiţi-vă, locurile sunt limitate!

Cum şi-a petrecut Sorin dimineaţa dinaintea vizitei Angelei Merkel

12 octombrie 2010. Sorin se trezi mai repede ca-n alte dimineţi. De obicei, îi place să lase alarma să sune de două ori înainte să se ridice din pat. Oricum, dimineaţa nu e aglomerat, şi de acasă până la Primărie nu face mai mult de 15 minute. În plus, conduce şoferul, maxim poate sforăi în spate.

În dimineaţa asta, Sorin i-o luă înainte la baie Monicăi. Puse de cafea, pregăti micul dejun pentru Tudor şi Alexandra şi dădu drumul la radio. Schimbă vreo 3 frecvenţe însă aceeaşi ştire îl bântuia: cancelarul german Angela Merkel vine la Cluj-Napoca, unde va primi titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţii Babeş Bolyai.

“Nu e ca şi cum nu au mai fost oameni importanţi la mine acasă!”, gândi Sorin cu voce tare, pentru a căpăta curaj.

- Sorine, te-ai trezit deja? Ce să îţi calc? se auzi glasul doamnei Apostu de pe hol.

- Nu ştiu, dragă, ceva… diplomatic.

- Îţi calc costumul ăla cu care ai fost la Autostrada Transilvania! Tare bine ţi-a venit. Sigur o să fie şi presă centrală, poate şi din Germania câţiva. Trebuie să dai bine.

- Lasă-mă un pic!

Monica ştia că atunci când sunt vizite importante, lui Sorin nu îi plăcea să fie deranjat. Repeta în gând discursul, repeta cum se spune “Bună ziua”  şi “La revedere”, precum şi traseul invitatului prin Cluj. Se sfătuise de ieri cu şeful de la circulaţie. “Totuşi, avem şi drumuri bune, de ce să vadă invitatul gropile? Sper să nu fie blocaje în oraş, sper să fie totul ok. Sper să nu întrebe presa lucruri pe lângă. Sper… gata, Sorine, gata!” îşi spuse primarul, încercând un ritual de îmbărbătare.

Sorin se îmbrăcă grăbit, chemă şoferul, şi cât ai zice mandat era la Primărie. Se uită la broscuţele din cabinet, moştenirea lăsată de Emil Boc, şi se gândi: “Săracele, nici nu ştiu ele cine vine azi la Cluj!” Zâmbi cald, cu alura unui părinte protector.

Îşi porni computerul, îşi trase sufletul şi chemă secretara: “O cafea mare, te rog!”

Nimeni nu trebuie să ştie că şi Sorin e om.

Pleacă, dar rămâne cu noi

Andrei ne-a “agăţat” pe twitter. Discret, elegant, prin învăluire. Pasul următor a fost să ne cunoaştem, aşa că ne-a chemat la film. Şi acum îmi amintesc cât de timoraţi eram, urma să ne întâlnim cu marele Andrei Crivăţ, noi fiind, la ora aia, nişte nime-n drum. Ajunşi la cinema, am constatat că e cu adevărat mare, putând lejer să ne servească la micul dejun, noi fiind mai mici aşa. Apoi, pe măsură ce am început să-l cunoaştem, am realizat că “mare” este un cuvânt potrivit pentru el, dar nu pentru aspectul fizic, ci pentru cum e mobilat omul la interior. E poate cel mai fain om pe care l-am cunoscut prin intermediul online-ului, un om de la care am învăţat, care ne-a îndrumat, ne-a gătit dumnezeieşte. Un prieten adevărat. Mersi, bă, Crivăţe!

Să ne revenim, zic. Da, pleacă din Cluj, da’ nu scapă de noi. Şi ca să vadă ce oameni de comitet lasă în urmă, ne-am gândit să-i facem o petrecere de pomină. Ţinem Crăciunul în avans!

afis craciun Pleacă, dar rămâne cu noi

Clujene, îţi permiţi să ratezi aşa ceva?