Posturi marcate ‘clisee romanesti’

Sfaturi pentru viitorii miri

A venit mult aşteptatul moment în care vă uniţi destinele. Naşul e din Italia, mătuşa de la ţară a făcut faimoasele ei prăjituri, aţi avut noroc şi Guţă a reuşit să vină includă în programul lui încărcat. Chiar dacă faceţi o nuntă doar pentru a produce rapid nişte bănuţi, poate nu e bine să vă lăudaţi cu asta vecinilor. Vecinii bârfesc!

Iată nişte mici sfaturi care vă pot ajuta să străluciţi la nunta voastră:

1. O rochie de mireasă modernă ajunge şi până la 5.000 de euro, şi mai mult, bani pe care mai bine îi daţi pe Turcia, la all inclusive. Ai auzit că bunica vărului tău şi-a păstrat rochia de la nunta ei? Dragă, tocmai ai devenit vintage! Poţi să o porţi liniştită, chiar dacă are 300 de paiete, pene şi străluceşte ca un neon.

2. Părul e important. Ca miri, sunteţi în centrul atenţiei. Recomandarea stylistului pentru miri e frizura “tuns cu oliţa” şi pentru mirese coafura cu sarmale/macaroane în cap. Te vei asorta cu felul doi şi vei fi atracţia serii!

3. Încălţările. Dacă aţi putea să vă găsiţi ceva strălucitor, cu paiete şi pe care să scrie “Love cabana” sau alţi arhitecţi de cabane, ar fi perfect! Lumea va fi invidioasă! Şi, până la urmă, aşa şi trebuie să fie, doar e nunta voastră!

4. Dansul mirilor. S-a dus vremea valsurilor! În ziua de azi, dacă nu deschideţi nunta pe Time of my life, degeaba faceţi nuntă!

5. Mâncarea. Aici e complicat. Trebuie să ai fântână de ciocolată, dar şi ciorbă de burtă, ca să împaci toate gusturile. Aşadar, vă recomand o fântână de ciorbă de burtă!

6. Muzica. Evident că manele mai târziu, trebuie să începeţi nunta cu un recital al Corului Madrigal, că aşa e trendy, să ai şi muzică clasică la nuntă.

7. Furatul. Aia nu e nuntă la care nu se fură mireasa! Chiar dacă vezi că nu intenţionează nimeni să te fure, deşi mă îndoiesc, provoacă-i! Sigur vei găsi câţiva masculi suficient de beţi ca să o facă. După ce eşti furată, trebuie neapărat să mergi într-un club cu “răpitorii” sau într-un loc original, cum ar fi pe stadion.

8. Ca mire, trebuie neapărat să faci cumva să te îmbeţi crunt. Se ştie că mirele se ocupă de atmosferă, de buna dispoziţie a invitaţilor, iar mireasa trebuie să danseze cu fiecare copil mic adus de nuntaşi. Nu se numeşte nuntă, dacă nu sunt de faţă şi copii mici, care aleargă ca bezmeticii prin sală! Şi nu poţi să fii beată în timp ce dansezi cu nişte copii, ce exemplu dai?

9. Darul. Aici ştiţi deja ce trebuie să faceţi icon wink Sfaturi pentru viitorii miri

10. Legenda spune că dacă veţi asculta aceste sfaturi, veţi avea copii care vor deveni lăutari şi vă vor umple de bani. Casă de piatră!!!!11unu

Taguri: , , ,
Postat in Florica lui Zicu din capatu' satului | 3 Comentarii »

Cum mi-am dat seama că Florica îmbătrâneşte prematur

În orice casă de bătrâni intri, vei găsi o vitrină sau un bar pline cu seturi de ceşti/pahare/farfurii/tacâmuri care au fost utilizate foarte rar sau niciodată. Mai sunt şi dulapuri cu feţe de masă şi aşternuturi de pat neatinse. Sunt amintiri strânse fie de la noi, fie din diverse excursii în străinătate, care au avut nenorocul să nu-şi îndeplinească destinul: să fie utilizate în scopul pentru care au fost concepute, adică la băut, mâncat şi la dormit. În schimb, sunt exponate într-un muzeu ad hoc, apreciat doar de nostalgicii unor vremuri demult apuse. Trist destin, să stai toată viaţa într-un dulap sau o vitrină şi să nu te bucuri de pete sau de zama lăsată de sarmale.

“Bunică, da’ de ce nu te bucuri de obiectele astea cât trăieşti, că n-o să le duci cu tine în mormânt?”

“Aaa, nuuu, astea-a “alea bune”, de scos numa’ la ocazii, nu-s de fiecare zi. De aia le avem pe alea “mai rele.”"

Sâmbătă au fost părinţii Floricăi în vizită. Ne-am pregătit, am făcut curăţenie, am cumpărat un suc şi nişte fursecuri, să aşteptăm oamenii cum se cuvine. Când să pun suc, mi-am îndreptat mâna spre un set de pahare, alcătuit, ironic, în urma unei promoţii la un suc, pe care îl ţinem pe un raft din bucătărie. Când m-a văzut Florica, a strigat disperată:

“Nu în aleaaa!!!”

“De ce?”

“Că nu vreau să le stricăm…”

Taguri: , , ,
Postat in Zicu | 6 Comentarii »

Scenă banală dintr-un film românesc, dacă nu ar fi existat comunismul

Personajul principal se întoarce acasă de la serviciu, după ce, în prealabil, nu a stat la coadă pentru a cumpăra una-alta pentru casă. Ajuns în curtea blocului, se scufundă într-o linişte monumentală. Niciun copil nu bate mingi din cârpe şi nu trebuie să urle ca descreieratul: “Să baţi mingea aia sub geam la mă-ta, da?”. Toţi sunt sus, pe computere. Contemplă puţin această seară liniştită de sfârşit de vară, pe care o ia drept cadou de la Divinitate, admirând blocurile frumos colorate.

“Ah, ce final frumos pentru o zi frumoasă.”, îşi spune în gând şi intră în scară. E îmbrăcat lejer, a fost casual friday la firmă. Pe scara modernă, cu vegetaţie luxuriantă, stupoare: niciun vecin nu stătea la pândă! Se întâlneşte în lift cu pensionara de la 3, proaspăt întoarsă dintr-o croazieră pe Mediterană, cu care se salută şi atât: nu-l stresează cu întrebări de bătrân ponosit, a cărui singură armă în faţa morţii e curiozitatea agasantă. Defect de partid.

Intră în casă. O casă normală, fără lambriuri, mileuri, peşti pe televizor, perdele la uşi şi răpiri din serai pe pereţi. Îşi pupă nevasta, proaspăt întoarsă şi ea de la job. De menţionat că nevasta nu are un batic pe cap sau un şorţ de bucătărie pătat. Se pun la masă, în familie (o masă îmbelşugată, de altfel), şi povestesc ce s-a întâmplat peste zi. Sunt fericiţi şi zâmbitori. Plănuiesc ca în weekend să dea o fugă până la Budapesta, la shopping. Şi când zic “fugă”, nu mă refer la o Dacie. Seara îi găseşte în faţa televizorului (da, unul color), uitându-se la cu totul altceva decât la un cal alb care aleargă pe o pajişte verde. Poartă o discuţie total necomunistă.

Nu ştim cum ar fi arătat filmele româneşti dacă nu treceam prin comunism, poate cea mai folosită temă postrevoluţionară. Ştim doar că poate ar trebui să găsim şi alte surse de inspiraţie. Aseară am văzut Visul lui Adalbert, o comedie neagră românească plasată în… da, comunism! Însă, spre deosebire de alte producţii cu aceeaşi temă, a avut acel ceva care ne face să-l declarăm un film bun. Hai, cinstit. Nu ştim exact ce: modul în care a fost filmat (VHS), jocul unor actori, atenţia incredibilă la detalii, subiectul. Ce putem să vă spunem e că am văzut o comedie neagră în adevăratul sens al cuvântului. N-o să vă povestim despre film, au făcut-o alţii mai bine. O să vă lăsăm libertatea de a alege dacă vreți să vedeţi sau nu un film care putea să nu existe. Dacă nu am fi trecut prin comunism.

Mai puteţi viziona Visul lui Adalbert:

Vineri, 21 octombrie, de la ora 17:30, la Cinema Victoria

Sâmbătă, 22 octombrie, de la ora 21:00, la Casa Tranzit

Taguri: , , ,
Postat in TVdecisme | Nu sunt comentarii »

Trimiţi mesaje cu “fie ca” dacă…

… ultima ta lectură a fost un prospect de medicamente.

… erai cel mai prost din clasă la compuneri.

… crezi că cei care le primesc au acelaşi nivel de inteligenţă cu tine.

… ai un carneţel în care i-ai notat pe cei care trebuie să le primească.

… crezi că e cel mai important moment al sărbătorilor, apoi e băgatul la maţ şi spitalul.

… ai haine pe care le foloseşti doar de sărbători şi duminica.

… ţii o bibliotecă doar ca să impresionezi musafirii.

… te îmbraci de sărbătoare ca să le trimiţi.

… crezi că SMS-ul e cea mai tare invenţie a omenirii şi că internetul înseamnă doar Google.

… nu concepi o masă de sărbători fără chiftele, ouă umplute şi salată de boeuf.

… ai ţinut post şi stai cu ochii pe ceas ca pe butelie, să vezi când se face 00:01, să dai iama în frigider.

… abia aştepţi să te întâlneşti cu cei cărora le-ai trimis şi să-ţi spună că le-au primit.

… în fiecare an începi să le trimiţi la aceeaşi oră.

… simţi că altfel nu e sărbătoare.

… crezi că îţi rezervi locul în Rai cu un SMS.

Taguri: , , ,
Postat in Zicu | 10 Comentarii »

Românisme pe pită

Am iniţiat pe twitter hashtag-ul #cliseeromanesti.

Putem spune că am declanşat Jihad-ul. Din spatele computerelor la care prestează, românaşii au început să scoată din ei. Şi, Doamne, multe au avut de scos: plase de rafie, bibelouri, mileuri, balcoane ticsite cu balast, supe de pui, “merge aşa”-uri, şi tot ce le-a mai trecut prin capul lor de românaşi, ţucă-i tata. Fără să se gândească prea mult, fără greţuri sau alte stări, fiecare a scotocit prin conştiinţa lui de român şi a scos la iveală adevărate perle naţionale. Rezultatul? Un soi de radiografie a poporului român. Cu bune, cu rele (mă hazardez să afirm că cele mai multe sunt rele). Unele sunt moştenite din generaţie în generaţie, altele sunt bine imprimate în codul nostru genetic şi ies la iveală în viaţa de zi cu zi. Cert e că sunt înfiorător de multe şi, unele, îngrijorător de odioase.

Nu ştiu dacă e de râs sau de plâns. Cu siguranţă că prima reacţie pe care o ai când scrollezi prin marea de românisme zămislite este amuzamentul. Apoi, stai să te gândeşti şi îţi dai seama: “Stai puţin, şi eu am folosit de foarte multe ori chestia asta”. Bine ai venit în clubul nostru, al românilor! E ţara salatei de boeuf şi a şniţelelor, ţara bacşişului, ţara lanţului de aur purtat peste bluză, ţara ghiululilor, ţara lui “bre”, “tu fată”, “prietene”. E ţara lui “pula mea” (unul dintre clişeele identificate şi promovate puternic).

Sunt chestii care ne definesc ca popor şi de care, probabil, nu vom scăpa niciodată. Stau pitite în adâncul conştiinţei noastre şi ies la iveală când nici nu ne aşteptăm. Izvorăsc din noi, din părinţii, bunicii noştri, vor izbucni, ca un geyser, din copiii pe care îi vom avea.

La finalul zilei, nu putem decât să punem capul pe pernă şi, după “Tatăl nostru”, să ne spunem în gând: “Ăştia suntem…”

PS: Oare cum arată #cliseeitaliene, #cliseeenglezeşti sau #clişeeportugheze?

LE: Da, ne lăudăm. Nu orice hashtag ajunge primul pe twitter în România.

topclisee2 Românisme pe pită

Taguri: , , , , ,
Postat in Zicu | 2 Comentarii »