Zis şi făcut. Înainte de a intra în magazin, m-am mai uitat încă o dată pe foaie şi am repetat ce doresc să cumpăr, din ce gamă şi ce dimensiuni exacte caut, urmând să precizez că nu vreau un anumit brand de accesorii, pentru că se strică repede. Practic, am recitat poezia, ca un copil cuminte. Doar nu era să mă fac de râs, chiar dacă eram paralelă cu domeniul. Totuşi, era imaginea mea de fată deşteaptă în joc.

Ca o versată în ale chitărilor, am intrat şi mi-am spus, cu o siguranţă ieşită din comun, poezia. Vânzătorul, un tip cam la 30 de ani, tatuat şi îmbrăcat corespunzător, de rocker, şi-a aruncat pletele pe spate, ochii i s-au umezit şi, crezând că a întâlnit o rockeriţă adevărată, care ştie “meserie”, şi-a muşcat buza de jos şi mi-a spus:

- Mi-a venit o chitară nouă, brandul FDSFDSFGFSDAV. Dacă vrei să o vezi, e în spate… (uitându-se provocator şi cu subînţeles la mine).

M-am uitat o dată la el. M-am mai uitat o dată, ca să mă adun, şi i-am răspuns:

- Auzi, dragă, eu habar n-am ce cumpăr aici sau ce chitară nouă ai primit tu. Nici nu mă pricep, nici nu mă interesează şi mai sunt şi afoană. Aşadar, dacă nu ai în spate un căţel cu care să mă joc, nu vreau să văd nimic!

Cred că a făcut cea mai rapidă vânzare din viaţa lui.

Recent, am trecut în revistă, alături de mama, ultimele cadouri primite de ai mei de la ei:

1. Aparat de făcut pizza, cu tăviţă şi toate ustensilele necesare

2. Rogojine de plajă colorate turbat

3. Set coşuleţ de picnic complet utilat

4. Aparat de făcut gheață

5. Set de ceşcuţe de ceai cu niște cuburi roz pe ele.

Şi acum, să analizăm datele problemei. Părinţii mei sunt doi moroşeni maturi, trecuţi prin viaţă, cu capul pe umeri. NU merg la picnic, maxim la un grătar. NU fac pizza, nu cumpără pizza, ei fac plăcinte. NU folosesc gheață. La nimic. Niciodată. Nici măcar NU folosesc cuvântul rogojină. NU beau ceai, mai ales din setulețe cretinele.

Orice moroşan sănătos la cap o să vă spună că oamenii ăștia sunt complet nebuni. De fiecare dată cumpără ceva total stupid și reușesc să-i lase mască pe ai mei. E ca şi cum eu, ca blogger, aş primi, în anul pe fast forward 2011, un aparat foto al cărui poze trebuie developate. Sau un telefon fix. E clar, ăștia doi sunt trolii familei.

Săptămâna aceasta a fost ziua tatălui meu. Pariurile merg către aparat de făcut sarmale sau pled cu căprioare.

Nu vă cunosc, nu ştiu ce hobby-uri aveţi. Din păcate, nu ştiu nici măcar cum arătaţi. Sper însă că aţi avut o nuntă frumoasă, că v-aţi simţit bine şi că lumea a plecat acasă încântată. Mai sper că o să aveţi o viaţă lungă şi fericită împreună. Ce mai, vă urez tot ce se poate ura unor tineri însurăţei!

Un singur lucru nu cred că aţi luat în calcul: cadoul de la finalul nunţii. Aţi vrut ca oamenii să ducă acasă o mică amintire-simbol? Fiţi sinceri şi recunoaşteţi că nu v-a interesat şi acest aspect. Eu vă înţeleg. Au fost multe lucruri de aranjat şi, până la urmă, de ce e rău să oferi invitaţilor prăjituri? Din păcate însă, prăjiturile sunt perisabile, iar invitaţii practici.

Dragă Anca şi Tudor, am primit punga de la nunta voastră de la o prietenă comună. Doboşul a fost foarte bun şi sper că viaţa voastră împreună va fi cum scrie pe cutie.

Casă de piatră!

Io zic că, dacă tot dai un cadou, poate ar trebui să dai unul care să nu ajungă la alţii.

Zilele trecute, am căutat ca nebuna o pălărie de soare. Simplă, fără pene, sclipici sau alte mizerii. O pălărie care să îndeplinească exact funcţia pentru care a fost creată, nu să mă facă să arăt ca un papagal dement pe plajă. Am găsit-o cadou în revista Femeia. Şi am început s-o citesc. O pagină, şi încă una, şi încă una. Deci, ori am îmbătrânit, ori m-am clătit de cap, dar nu e deloc rea.

Să facem o comparaţie. Cosmopolitan mă învaţă cum să am armonie în cuplu, revista Femeia m-a învăţat cum să îmi aranjez dulapul, care stă oricum să explodeze. Mă scuzaţi, dar mă înţeleg mai bine cu Zicu decât cu dulapul.

Aşadar, vine o vreme în viaţa fiecărei femei când trece de la Cosmopolitan la reviste gen Femeia, ca spre finalul vieţii să ajungă inevitabil la Formula As.

Mai este varianta în care, prin absurd, faci rost de undeva de ceva bani extra, de care să nu ştie el/ea, şi poţi să te gândeşti satisfăcut: “haha, ce surpriză îi fac!” Acum nu mai trebuie decât să îţi găseşti timp să mergi să cumperi cadoul, fără ca celălalt să suspecteze ceva. Evident, dacă minciuna nu e una verosimilă, te poţi trezi cu scene de gelozie şi jihad în casă: “De ce nu vii direct acasă după job?” “Unde ai fost în pauza de masă?” “De ce, dintr-o dată, trebuie să mergi nu ştiu unde?” Dacă poţi cumpăra un cadou online, zeii sunt de partea ta! Dacă nu, zeii sunt naşpa şi, din nou, canci surpriză!

Pe lângă toate aceste probleme, de care mă lovesc cu Zicu la fiecare moment festiv din calendar, mai suferim de o boală. Nu suntem capabili să aşteptăm până în ziua X să ne dăm cadourile. Ne frământăm atâta timp până le cumpărăm, ne ascundem unu de altul, ne minţim, şi toate astea ne macină! Pentru a scăpa de presiune, ne dăm cadourile de Crăciun şi din 1 decembrie. Sau alea de zilele noastre cu mult înainte.

Deci, ştiu, Zicule, mi-ai cumpărat mărţişor şi mi-l dai diseară. )

UPDATE: După cum mă aşteptam, a cedat!

Pentru majoritatea femeilor, sunt convinsă că cel mai frumos cadou din lume ar fi un metabolism cu arderi excelente. Un fel de cuptor interior în care să intre lejer o ciurdă de vaci! Cu tot cu pâine, usturoi şi cartofi! Şi calorii!

Nu-i aşa că v-am pus pe gânduri? Deci, cum ar fi dacă am avea posibilitatea să cumpărăm metabolisme noi? Nu ar exista săli de fitness, ci doar restaurante, bistrouri şi cantine.

“Uită-te la aia, cum dracu’ arată aşa bine dintr-o dată?”
“Bărbatu-so e avocat şi i-a cumpărat un metabolism nou. Îşi permit, fată…”

Sigur, s-ar naşte alte probleme. Toată lumea ar arăta la fel, toate ar vrea să apară la Acasă şi în Playboy, profunzii ar trebui să se chinuie de două ori mai mult ca să vadă frumuseţea din interior. S-ar inventa grade de comparaţie noi, care să ţină pasul cu vremurile: “cea mai superbă”, “cea mai mult decât superbă”, “superbisimă la superlativ”. Bine, în timp ce membrii Academiei Române s-ar chinui să conjuge verbul “a superbisima”, femeile din lumea întreagă ar conjuga o ceafă de porc!

No, cât de tare ar fi să putem consuma cât vrem şi când vrem, dar să arătăm ca divele? )

Şi pentru o lume a cadourilor sincere, hai să vedem care ar fi cele mai “gestul contează” cadouri de Crăciun. Am făcut un mic sondaj şi pe twitter (acolo am întrebat altfel, dar ideea e aceeaşi), de unde s-au desprins următoarele răspunsuri notabile:

Orice fel de set/combinaţie, pentru femei sau pentru bărbaţi, de genul ăsta

sursă foto

Un CD cu vocea Crăciunului. Piratat sau nu.

sursă foto

Cu beculeţe sau fără

sursă foto

Pe lângă cele venite de pe twitter, eu aş mai adăuga aşa ceva

sursă foto

Aşa ceva (adică un suport pentru sticle de vin)

sursă foto

Şi aşa ceva

sursă foto

Hai, mai ziceţi şi voi şi poate punem de-o votare să-l găsim pe cel mai cel.

Cadouri de stână: cepă, slană şi brânză

Cel mai practic cadou: hârtie igienică

Cadoul populist: pita