TVdece

Chiar dacă ies prin aceleaşi orificii, se pare că deşeurile fiziologice sunt de două feluri: masculine şi feminine. Mai mult, ele au aceeaşi consistenţă, acelaşi miros şi chiar acelaşi gust (pentru excentrici), dar proliferarea feminismului ne-a împins să ducem drăgălăşenia pe tărâmul putorii.

Arhicunoscuta băşină se traduce la feminin prin vânt sau, ţineţi-vă bine, puc. Înţelegeţi ce scriu eu aici? Ele nu fac băşini, ci pucuri! Replica: “Ooops, mi-a scăpat un puc”, rostită într-un moment stânjenitor, transformă acest gaz îmbăcsit într-un monument de drăgălăşenie şi inocenţă. Te aştepţi ca rezultatul olfactiv să nici nu-şi mai facă efectul, de vreme ce nu vorbim despre o băşină de zugrav, ci despre un puc de domnişoară. Pucul e atât de inofensiv încât, dacă ar prinde viaţă, s-ar transforma într-un ursuleţ koala de două luni, prevăzut cu o fundă roşie la gât.

Ca să rămânem în aceeaşi zonă, o căcare sănătoasă se “feminizează” prin termenul chăchiţă. E un termen mai “digerabil”, pentru că avem de a face cu un diminutiv. Totuşi, să nu ne îmbătăm cu apă rece de closet şi să ridicăm chăchiţa la rang de personaj distribuit în Bambi. Dimpotrivă! Chăchiţa poate avea efecte estetice şi olfactive mai dezastruoase decât cobra ieşită din dosul unei bile masculine de 240 de kile. Însă, chăchiţă sună… cum să vă zic? Simpăticuţ! E atât de drăgălaş, încât, la auzul său, urechea îşi strânge scăriţa şi ciocănelul şi le duce la coafor.

Am o veste bună! Pucul nu e singur pe lume! Are un frate geamăn pe care îl cheamă bâc. Când o domnişoară respectabilă râgâie de se zguduzie încăperea, se va scuza spunând: “Îmi pare rău, mi-a scăpat un bâc”. Bâcul nu e nici drăgălaş, nici inocent. Bâcul e o adevarată simfonie gazoasă. Dacă Mozart ar fi fost femeie, cu siguranţă marea parte a muzicii sale ar fi luat naştere în urma unor băcuri (râgâieli, pentru restul muritorilor).

N-am reuşit să identific un corespondent feminin pentru duhoarea de transpiraţie, dar promit că mă documentez.