Branding | TVdece

Posturi marcate ‘branding’

“Domnişoară, asta nu-i marcă!”

Suntem în 2011 şi, surprinzător, încă mai sunt oameni care te întreabă: “ce marcă e tricoul?”. Bine, mult spus oameni. Aceiaşi “oameni” se îmbracă ostentativ, logo-urile de branduri urlând de pe hainele lor. În 2011.

Tot timpul am mers pe principiul “mă îmbrac cum mă simt eu bine”. Dacă se întâmplă să nimeresc un brand consacrat în care mă simt bine, e ok. Dacă nu, nu. N-am fost şi, cu siguranţă, nu voi fi un sclav al unui brand sau altul. Totuşi, ca om de advertising, ştiu că trăim într-o lume dominată de branduri. Ba chiar aş putea spune că suntem sub un regim autoritar, condus de mai mulţi dictatori: brandurile globale. Într-o astfel de lume, e greu să te închizi în cochilia ta şi să nu te laşi influenţat. Să nu-ţi pese. Să nu cunoşti. Să trăieşti în lumea ta nebranduită. Şi, totuşi, mai există şi oameni din ăştia.

O colegă a intrat într-un second hand. Cotrobăind printre haine, a dat peste un tricou foarte fain Dolce & Gabbana. Costa 10 lei şi era nou, cu etichetă pe el. Ştiind că şi second handurile s-au şmecherit în ultima vreme, afişând preţuri de magazin normal la hainele de branduri celebre, s-a dus la casă:

“Nu vă supăraţi, tricoul ăsta e doar 10 lei?”

“Da, 10 lei…”

“Sigur, sigur?”

“Sigur, domnişoară, asta nu-i marcă!”

O să ziceţi că n-avea de unde să ştie de D&G. Se prea poate, deşi, ăştia cu second-urile s-au cam prins cum stă treaba cu “hainele de firmă”. Pe de altă parte, cât de tare e să te doară-n cot că există pe planeta asta o “firmă” care se cheamă Dolce & Gabbana?

Sunt curios, totuşi, ce e “marcă” pentru doamna de la casă.

Taguri: brand, branding, d&g, Dolce & Gabbana, haine second hand
Postat in Zicu | 10 Comentarii »

Mă doare-n cot (am vrut să zic fund, dar sunt un domn) de poveşti!

Declaraţii şocante, care circulă pe tot net-ul, într-o scrisoare a unui fost angajat [insert random fast food chain here] să zicem KFC, că tot sunt fan: “se luau găinile şi se băgau cu tot cu pene în malaxor, rezultând o pastă care mai avea urme de sânge, se modela, se condimenta, se punea la prăjit şi rezultau produsele. Nici condimentele nu erau foarte naturale, unele erau doar chimicale, dacă nu toate, iar normele de igienă nu erau foarte stricte.” Citesc, închid şi mi se face poftă de KFC.

Văd cât zahăr conţin unele chestii care-mi plac. Mă doare-n cur. Tocmai mi s-a făcut poftă. Le-aş bea pe toate.

Berea face burtă. O bere, vă rog! Deşi, apar alte “studii” care spun că berea nu îngraşă, dar alcoolul, în general, provoacă şi anume cancer. Ce e bun azi, e rău mâine şi viceversa, de parcă toţi cercetătorii lumii sunt nişte femei la menstruaţie. Repet, o bere, vă rog!

Şi tot aşa.

Ideea e că mi se face poftă de una-alta de fiecare dată când aud chestii nasoale despre una-alta. E posibil să fie şi o tehnică de marketing a unor branduri, care “scapă” intenţionat nişte informaţii, gen scrisorile foştilor angajaţi, ca să te lucreze la nivel subliminal. Sau sunt eu defect?

Taguri: branding, lucruri nesanatoase, povesti
Postat in Zicu | 7 Comentarii »

E ăsta cel mai curajos nume de magazin?

Sunt două viariante: fie patronul e hipster şi vrea să şocheze, fie îl doare-n cur dacă merge business-ul sau nu. L-a deschis ca să aibă şi el un magazin şi i-a pus un nume la mişto. Cumperi sau nu, e problema ta. Şi dacă tot nu cumperi, eliberează spaţiul pentru următorul fraier. Oricum, îţi trebuie ceva coaie să vii cu un asemenea nume.

Sigur, poate aveţi voi alte explicaţii.

Taguri: branding, naming, nume firme
Postat in Zicu | 9 Comentarii »

De ce e Apple un brand frumos

Pentru că îţi dă sentimentul de libertate, sentiment ce izvorăşte din ADN-ul brandului, impregnează marketing-ul şi client service-ul şi se regăseşte în fiecare produs în parte. Iar ăsta e branding în forma cea mai pură şi frumoasă, pentru că frumuseţea unui brand stă în sentimentul pe care îl transmite consumatorului.

Taguri: apple, branding
Postat in Zicu | 16 Comentarii »

Mă bate gândul să personalizez aşternuturile cu TVdece

Aşa arată ecranul principal al telefonului meu:

Aşa arată desktop-ul computerului de la job, cât şi cel de acasă:

Evident, avem tricouri TVdece şi urmează alte chestii personalizate, mai importante aşa, da’ n-o să dezvălui nimic, că mă leagă Florica de calorifer. În contextul ăsta, nu e firesc să mă gândesc şi la nişte aşternuturi TVdece? Eu zic că nu-s deplasat deloc, ce bine ne-am lăfăi într-un pat personalizat, care să aibă rolul unui reminder, că, după cum se ştie deja, blogul ăsta nu se scrie singur. Asta pe lângă plăcerea de a dormi într-un brand ridicat de tine.

Îmi place ideea de personalizare. Îmi place şi mai mult când ea comunică ceva care te defineşte. După mai bine de doi ani de scris, simt că TVdece mă defineşte. E al meu. Pardon, al nostru, că nu-mi place deloc caloriferul! Şi simt nevoia să comunic asta lumii. Mă mândresc cu blogul ăsta! Şi asta ar trebui să facă fiecare blogger care a muncit ca să ajungă undeva, orice om care e mândru de realizările sale. Arată lumii ce ai făcut, nu e o ruşine! Iar personalizarea e o modalitate inteligentă şi discretă de a o face.

Ca om de advertising, tot timpul încerc să asociez concepte din cotidian cu branduri de succes, branduri care au avut curajul să iasă din tipare. Defect profesional. Iar când vine vorba de “personalizare”, brandul la care mă gândesc e Starbucks. Oricine a intrat într-o asemenea cafenea ştie că personalizarea transpiră din fiecare colţ, prin fiecare obiect, fiecare produs. Totul e gândit pentru a crea o atmosferă unică, cum nu mai găseşti altundeva, o atmosferă în care se regăseşte un businessman, dar şi un om simplu, să-i zicem blogger. O atmosferă pentru toată lumea. Ce mai, Starbucks înseamnă personalizare.

Nu v-am vorbit despre Starbucks din întâmplare, ci pentru că am o veste bună. Am fost invitaţi să luăm parte la o şcoală de Frappuccino (băi, cum să existe o ŞCOALĂ pentru cafea? Io credeam că se pune cafea, apă, zahăr, eventual lapte şi gata cafeaua. No, se pare că trebuie să ai şcoală!), un Private Class, mai exact. Nu pot să vă dau foarte multe detalii, că nu am primit nici noi, ideea e că o să mergem la o şcoală de cafea, dacă vă vine a crede!

Bun, şi care-i vestea bună pentru voi, că doar n-am scris să mă laud, nu? Vestea bună e că putem să-i luăm pe trei dintre voi cu noi la Private Class, într-o seară, pe 8 sau 9 iunie, la cafeneaua Starbucks din Iulius Mall. Nu trebuie decât să scrieţi într-un comentariu la acest articol cum aţi transformat un obiect simplu în obiectul vostru, cum l-ati personalizat, mai exact. Sau pe ce obiect v-aţi pus cel mai mult amprenta. Sau care-i cel mai ciudat obiect pe care l-aţi personalizat. Hai, că nu-i greu deloc, cu toţii avem câte ceva personalizat. Dacă vreţi, puteţi trimite şi poze la contact@tvdece.ro, da’ nu-i neapărat, adică cei care trimit poze nu vor avea un avantaj faţă de cei care nu o fac. Cei care postează cele mai interesante 3 comentarii, vin cu noi la şcoală! Aştept comentariile voastre până pe 6 iunie, când voi anunţa şi câştigătorii.

Hai, la şcoală cu noi! Baftă!

PS: Numa’ zic, între 3 şi 5 după-amiaza, la Starbucks e Frappuccino Happy Hour, noi am fost recent, vis!

Taguri: amprenta personala, branding, despre cafea, importanta personalizarii, starbucks
Postat in Zicu | 27 Comentarii »

Cum devii evanghelistul unui brand

Reţeta e simplă: se iau zece bloggeriţe faine, se mai ia o echipă Farmec profesionistă şi dedicată şi se amestecă totul într-un bol mare de creme şi informaţii, amestec presărat cu un strop de aer medieval de Sighişoara.

Recunosc că, la momentul în care am auzit de concurs, orgoliul local şi-a spus clar cuvântul. Cum să câştige alte echipe? Trebuie să câştig eu, clujeancă adoptată! Şi am câştigat! Nu un weekend moca, nu un weekend de relaxare. Am câştigat informaţii care mi-au schimbat viziunea, am câştigat onoarea de a o cunoaşte pe doamna Jofi şi pe celelalte doamne şi domnişoare din echipa Farmec.

Dacă vreţi să aflaţi, cu liniuţă, tot ce am învăţat noi acolo, Raluxa ( care a scris prima, fapt pentru care a fost profund admonestată de toată echipa ) ) a făcut o sinteză foarte bună. Cert e că, după acest weekend, ambalajele produselor cosmetice nu mai au secrete pentru mine.

Din fericire pentru mine, tenul meu (capitol la care stau, de altfel, excelent şi mă mândresc cu asta ) îşi doreşte să fie răsfăţat exact cu Gama Gerovital Plant pe care am primit-o în teste. Nebu a aflat însă că nu foloseşte produsele cosmetice potrivite şi a promis că le aruncă. Câte dintre voi sunteţi convinse că folosiţi produsele potrivite pentru tipul vostru de ten? E foarte important să înţelegi ce cumperi şi la ce anume foloseşte fiecare produs, iar în România nu există un proces de educare în această privinţă. Mi-ar plăcea să se predea cursuri de acest gen încă din liceu. Poate aşa, ar fi mai multe femei care ar face diferenţa între dermatolog şi cosmetician, sau care nu ar fugi de parabeni ca de cel mai mare rău.

Ca om de PR, care organizează evenimente, nu pot decât să felicit echipa Farmec (Ioana, Claudia, Mariana) şi în mod special pe Cristina, pe care am alintat-o tot weekend-ul “doamna dirigintă”, în ciuda protestelor repetate din a partea ei.

De doamna Jofi, aşa cum ne-am permis şi noi să o alintăm (Sofia Irimie, şef birou cercetare) aş putea să vă povestesc cel puţin o zi întreaga. Produsele sunt copiii ei. Ea trăieşte şi respiră prin fiecare por acest brand. Ştie totul despre ele şi îţi povesteşte cu atâta pasiune despre fiecare în parte, încât e imposibil să nu te îndrăgosteşti de ea. La un moment dat, am şi scris pe twitter că ne dorim să ne adopte Doamna Jofi este brandul Farmec.

Eu mă consider, începând din acest weekend, un evanghelist al acestui brand. Dacă înainte foloseam produsele şi îmi plăceau, acum le iubesc! Şi asta în mare parte datorită doamnei Jofi. Când ajungi să descoperi oamenii din spatele unui brand şi să vezi câtă pasiune se pune în fiecare produs, nu ai cum să nu devii fidel acelui brand. Pentru că brandurile adevărate spun poveşti, iar Farmec ne-a spus o poveste frumoasă în acest weekend.

Şi acum, nişte poze.

Primul meu contact cu Sighişoara.

Onlineritzele Miro, subsemnata şi Zăineasca, făcând ce ştim noi mai bine.

Poză de grup

Start la curs!

Tomata la analiza tipului de ten. Observaţi cum stăteam ciorchine, sorbind fiecare cuvinţel al doamnei Jofi

La finalul unei zile de curs cu adevărat fermecată.

Bloggeriţe din toată ţara prezente la întâlnirea cu Gimi, cel mai #medieval câine din Sighişoara

Florica pleacă, Sighişoara rămâne. Florica promite să revină.

Mulţumim încă o dată Farmec pentru un weekend minunat!

Taguri: bloggerite, brand, branding, farmec, gerovital plant, ingrijire personala
Postat in Florica lui Zicu din capatu' satului | 3 Comentarii »

De ce?

Guest post by SOSOBIGMAN

Ce titlu mai bun pe un astfel de blog, nu?

Cat de greu a fost pentru toti cei care au blog, sa isi creeze o “identitate online” pentru ca mai apoi sa se identifice cu ea. Si de aici ajung la intrebarea mea: De ce cand ti-ai creat blogul tau personal, ti-ai ales numele/denumirea respective? Facem exceptie la cei care si-au dat numele blogului, pentru ca putem spune ca ei au lucrat profesional, blogul lor e cartea lor de vizita, deci e normal ca numele lor sa constituie ca si adresa a blogului. Dar oare ceilalti? De unde le-a venit inspiratia?

Si daca dupa ce si-au ales respectivul “titlu” au fost multumiti de el, s-au identificat cu el? Au incercat sa vada daca prinde la public? Asa cum cei doi “dece-isti” au dezvaluit care a fost elementul care i-a determinat in alegerea numelui, as fi curios sa aflu raspunsul celorlalti.

Bineinteles ca acum trebuie sa imi exprim si eu motivatia legata de “cartea mea de vizita”. Totul a pornit de pe vremea cand Cuza umbla “cu ocaua mica”… cam de prin copilaria mea, cand eram un flacau vljgan, care crestea intr-un cat altii in 10, de aici se trage sufixul de “ Big Man”, iar partea care vine in completare e un derivat din numele adevarat ”Soso”. In momentul cand am fost pus in situatia de a-mi crea prima adresa de mail personala am plecat de la cele 2 mentionate mai sus, le-am unit si am ajuns la: SosoBigMan…Restul e istorie!

De ce v-ati ales numele actual al blogului? De ce?

Guest post de Ziua blogului deschis

Taguri: blogging, branding, identitate online, nume blog
Postat in TVdecisme | 2 Comentarii »

Frustrări social media

Pe lângă dat like la ştirea că a murit un om, dat pe twitter o poză cu un prânz sofisticat şi check in pe foursquare la buda publică, social media înseamnă instrumente de promovare. Dacă ştii să le foloseşti! Mediile sociale încep să devină o alternativă viabilă de propagare a mesajelor (comerciale sau nu), în detrimentul mijloacelor clasice de comunicare (TV, print, radio).

Sunt instrumente de promovare atât pentru branduri, cât şi pentru bloguri, care pot deveni şi ele, cu timpul, nişte branduri în adevăratul sens al cuvântului. Asta dacă autorii lor îşi doresc asta şi fac tot ce ştiu ei mai bine pentru a-şi integra munca într-un proces de branding, proces care implică şi reţelele sociale. Dacă ştii să le foloseşti!

Şi ştii să le foloseşti în momentul în care construieşti, tweet cu tweet, post cu post pe facebook, interacţiune cu interacţiune. Dacă ai o strategie de promovare, fiecare acţiune a ta pe mediile sociale se va traduce prin construirea unei comunităţi în jurul brandului tău. Ei bine, partea asta cu construitul nu o înţeleg multe branduri şi mulţi bloggeri, care dezvoltă frustrări social media:

“Păi sigur, tu dai un tweet, mai dai şi pe facebook şi una două îţi aduci lumea pe blog. E uşor aşa.”

Sigur, îmi cer scuze că m-am ştiut folosi de reţelele sociale pentru a-mi consolida contul de twitter şi pagina de facebook. Cred şi eu că e frustrant să constaţi că informaţia se viralizează mult mai uşor când ai la cine s-o dai. Numai că, vezi tu, în timp ce tu pierdeai vremea pe net, eu mi-am elaborat o strategie şi m-am chinuit să-mi dezvolt o comunitate, făcând mai mult decât spam cu blogul, ci încercând să aduc plusvaloare celor care mă urmăresc. Pentru că, scuzată-mi fie umila opinie, la asta se referă partea de “social” din “social media” – construirea unor comunităţi în jurul unor idei comune.

Aşa că, înainte să-ţi manifeşti frustrările, culmea, chiar pe social media, mai bine te-ai apuca de construit.

Taguri: branding, promovare online, social media, strategie de comunicare
Postat in Zicu | 8 Comentarii »

Aţi băga aşa ceva în gură?

Lucrând în advertising, ştiu cât de important este un nume. E poate cea mai grea parte din procesul de construire a unui brand. Numele este primul care ia contact cu publicul ţintă şi trebuie să-l cucerească. Nu, combinaţia numelor patronilor nu e un nume de brand, ci un rahat monstruos. Orice meltean care se visează patron trânteşte acolo prima mizerie care-i vine în minte şi gata, firma are nume! Va muri cu aceeaşi viteză cu care şi-a denumit firma, pentru că un nume pe care potenţialii clienţi nu îl ţin minte nu te ajută cu nimic. De fapt, te ajută: să dai faliment!

Deci, ca un nume să fie bun, ar trebui să: fie memorabil, cucerească, sedimenteze brandul în mintea consumatorului, spunându-i o poveste despre produs. Dacă cel care cumpără va fi mulţumit de produs, va reţine numele şi se va întoarce la el. Şi uite aşa se nasc brandurile. Pare simplu, dar nu e.

Acum, tot stau şi mă gândesc ce a fost în capul ălora care au dat numele de mai jos:

via

Sigur, întrebarea din titlu e despre produs, că, în funcţie de sex, mai băgăm chestiile alea în gură.

Taguri: branding, cum se naste un brand, naming fail, nume firme
Postat in Zicu | 15 Comentarii »

Ce vrea să ne transmită autorul?

Mulţi dintre voi au văzut spotul de mai sus, iar cei care nu, îl văd acum. A fost lansat recent şi are deja aproape un milion de vizualizări pe youtube, un viral de succes, cu alte cuvinte. Nu pot să neg că e un spot frumos, idee faină, bine realizat, pe target-ul VW. Ce nu înţeleg este ce Irod comunică această reclamă? Pentru că, scuzată-mi fie experienţa în publicitate, o campanie trebuie să comunice un beneficu principal care să răspundă unei anumite nevoi ale consumatorului. Noul detergent cu formula X scoate petele mai rapid. Activia face femeile mai fericite, ajutându-le cu gazele. E foarte clar. Spotul ăsta nu face deloc asta. Au creat o poveste frumoasă, ca la sfârşit să trântească produsul, fără să-mi comunice mie, potenţialul client, CE FACE PRODUSUL PENTRU MINE? Face sex oral? Face cartofi prăjiţi? Sau reclama promovează, în anul Domnului 2011, faptul că noul Passat are închidere din telecomandă? Un spot frumos şi atât. Din punctul meu de vedere, puteau să pună orice alt produs la final. Tot aia era. Milionul de vizualizări de pe youtube nu înseamncă clienţi, ci doar vizibilitate pentru brand-ul VW. Ori, brand-ul Passat, care e unul de sine stătător, nu prea are de câştigat din campania asta.

De exemplu, spotul de mai jos îmi spune cu ce mă aleg dacă voi cumpăra maşina?

Îmi spune! Şi e la fel de frumos, atât ca idee, cât şi ca realizare

Greu cu advertising-ul ăsta.

BONUS: Dodge ştie să le comunice masculilor ceea ce trebuie.

http://www.youtube.com/watch?v=uYAUhMtOwGY&feature=fvst

Taguri: advertising, branding, comunicare, noul passat 2011
Postat in Zicu | 21 Comentarii »