Posturi marcate ‘branding’

Din ON în OFF 4 – Metode banale de blog branding

E frumos să vezi cum un eveniment creşte sub ochii tăi. Cu atât mai mult când e vorba despre un eveniment organizat de tine. Ca fiecare text de pe blogul ăsta, fiecare eveniment pe care l-am organizat face parte din ADN-ul TVdece. E micul nostru brand, pe care l-am creionat, cu multă muncă, în 3 ani de zile.

Ne gândim cu drag la primul ON/OFF, când, timizi, onlinerii clujeni au luat cuvântul. La fel şi la al doilea. Au fost două etape frumoase, atât pentru consolidarea evenimentului, cât şi a comunităţii online din Cluj. Deja la al treliea, ne-am dorit să ducem conceptul la un alt nivel. Şi uite aşa, ne-am ridicat singuri ştacheta icon smile Din ON în OFF 4   Metode banale de blog branding )

Ce vom face la ON/OFF 4? Cum va arăta evenimentul? Cine va vorbi? Ne-am stors creiereii, am discutat, ne-am certat, am notat, am şters, iar am notat, ne-am mai certat puţin, iar apoi ne-am liniştit. Ne-am gândit la Dragoş. Şi ni s-au luminat feţele!

din on in off 4 web2 Din ON în OFF 4   Metode banale de blog branding

Dragoş este mentorul meu (Zicu, că nu apare cravata verde în dreapta, aşa e la articolele despre proiectele TVdece) în domeniul copywriting-ului. El m-a deschis la minte. Şi la suflet. El mi-a arătat cât de frumos e să te joci cu ideile şi cuvintele. Dragoş e deştept, carismatic, haios. Dragoş e slobod la gură. Poate cel mai important, Dragoş e un om cu experienţă, adunată în 9 ani. Nu-i de ici, de colo. Cu alte cuvinte, Dragoş e un om de la care ai ce învăţa.

Va transpune toată experienţa pe care o are în marketing, advertising şi branding în domeniul blogging-ului. Ne va învăţa cum să fim mai buni în ceea ce facem, cum să ne profesionalizăm. Dar nu vă spunem mai multe. Vă spunem doar că toate astea, pentru 20 de bloggeri, din Cluj sau din ţară, care îşi doresc cu adevărat să fie mai buni. 20 de bloggeri care işi iau pasiunea în serios, asta însemnând blog de minim un an şi activitate săptămânală (2-3 articole). 20 de privilegiaţi, s-ar putea spune icon smile Din ON în OFF 4   Metode banale de blog branding

Aşadar, dacă vrei să participi la acest workshop şi îndeplineşti criteriile de seriozitate, lasă un comentariu la acest articol şi eşti înscris! Dap, atât de simplu! E moca! Doar dacă eşti din altă localitate şi trebuie să îţi plăteşti transportul şi, eventual, cazarea. Primii 20 care se înscriu, participă la eveniment!

Îi mulţumim încă o dată lui Dragoş pentru că a acceptat să facă parte din conceptul ON/OFF, implicit şi din universul TVdece, şi le mulţumim celor de la Best Western Plus Fusion Hotel Cluj-Napoca pentru găzduirea evenimentului.

Ah, că mult mai e până sâmbăta viitoare! icon smile Din ON în OFF 4   Metode banale de blog branding )

UPDATE: S-au ocupat toate locurile!

Rebrandingul ardelenilor

Care e primul cuvânt care îţi vine în minte când spui “ardelean”? Sunt sigur că e “încet”. Asta e poziţionarea noastră în conştiinţa colectivă. Ăsta e brandul nostru. Ştim toate glumele pe seama noastră, am dezvoltat o rezistenţă la miştouri. E greu să ne dai pe spate cu aşa ceva. E ca şi cum i-ai spune unui gras că e gras. Nu, nu ţine.

Totuşi, mă uit în jurul meu şi lucrurile nu se derulează deloc încet. Alergăm între casă şi job, la fel ca alţi conaţionali, ne grăbim în trafic, claxonăm în secunda în care s-a făcut verde, ca bucureştenii, n-avem răbdare să stăm la cozi, fugim să ajungem la întâlniri, ne grăbim să plecăm de la muncă, mâncăm pe fugă, dormim pe fugă, iubim pe fugă. Ne trăim şi noi viaţa pe fast forward, aşa cum le şade bine unor ardeleni în secolul vitezei. Un singur lucru nu-l facem pe fugă: petrecerile/chefurile.

De aceea, consider că ardeleanul anului 2012 merită un rebranding. Nu mai e omul încet pe care îl ştia toată lumea. Poate e chiar mai rapid decât românii din alte zone ale ţării, doar că brandul “încet” e prea puternic.

Şi m-am gândit care ar fi cuvântul care ne defineşte cel mai bine, iar ăla e unul singur: no.

Astfel, poziţionarea vine de la sine:

“Cum sunt ardelenii?”

“No… rmali!”

Când un blogger devine un produs

Blogosfera românească este într-o continuă dezvoltare, fiecare blogger străduindu-se să-şi creioneze brandul cât mai bine şi mai coerent. Dacă la început era relativ uşor, în blogosfera anului 2011 nu mai e loc de amatorisme! Dacă vrei să te evidenţiezi, trebuie să fii diferit: prin scris, prin brand-ul personal, prin acţiunile în care te implici, evenimentele pe care le organizezi etc.

Dacă nu mă înşel, Sigina este primul blogger din România care îşi lansează un produs sub marcă proprie. Iar asta sigur o va diferenţia. Cunoscând-o, puteam să jur că îşi lansează o colecţie de haine sau de accesorii. Cel puţin aşa bănuiam vineri, când am fost invitaţi la evenimentul de lansare a produsului Eye Lash Enhancer, un cosmeceutic care te va ajuta să ai gene mai lungi, mai sănătoase şi pline de volum.

pagina produs final Când un blogger devine un produs

Mi se pare un pas înainte important, atât pentru Sigina, cât şi pentru blogosferă, în general. Se întâmplă lucruri din ce în ce mai frumoase, ceea ce nu poate fi decât bine pentru piaţă.

Îmi place foarte mult branding-ul şi ambalajul produsului, de care s-a ocupat Oana, pe care o felicit, precum şi faptul că Sigina îşi propune să scoată doar produse născute din nevoile ei, nevoi în care se vor regăsi, cu siguranţă, şi alte femei.

Felicitări Sigina şi Lorand pentru realizare, vă doresc vânzări cât mai mari şi aştept cu nerăbdare următorul produs din gama Sigina Cosmetics icon biggrin Când un blogger devine un produs

Produsul se comercializează exclusiv online şi îl puteţi comanda cu încredere de AICI.

Românii se pricep la branding cum mă pricep eu la fizică moleculară

Suntem ţara care a dat-o pe Nuţi, care ne-a dat ţeapa cu frunza, dar suntem şi ţara cu care e asociat brandul Dracula, poate cel mai reprezentativ pentru România. Şi, în lipsă de altceva mai bun, îl stoarcem cât putem, doar-doar om mai convinge un străin să vină să-şi lase banii pe meleagurile noastre.

Totuşi, cât de cretin să fii să faci aşa ceva?

dracula inside 300x224 Românii se pricep la branding cum mă pricep eu la fizică moleculară

Îi şi văd pe străini călcându-se în picioare să cumpere o cană cu sloganul Intel măcelărit.

Branding pentru interlopi

Orice interlop care se respectă, trebuie să aibă şi un “zis şi…” după numele din buletin, în caz că, din întâmplare, are buletin. Dacă nu, e bine și fără, nu-i ca și cum l-ar lua cineva la întrebări sau ceva.

Degeaba te apuci de interlopeală dacă numele tău “de scenă” se remarcă prin inexistenţă sau nu e suficient de puternic/sugestiv/relevant. Şi chiar nu poţi să rişti să fii prins de poliţie şi să nu apari la ştiri după cutumele domeniului de activitate: interlopul băicoian…, zis şi… Poate că te-ai născut tu Petrică Cercel, de exemplu, dar altfel sună Petrică Cercel, zis şi “Burghiu”. Burghiu e deja un nume cu potenţial de brand, pentru că poate transmite nişte emoţii: plăcere femeilor şi teamă bărbaţilor.

Toate astea, precum şi faptul că cel mai bogat ţigan din România a trecut printr-un proces de rebranding (“Mai nou, interlopul şi-a schimbat numele în Ionel Sandner.”, de aici), nu mă duc cu gândul decât într-o singură direcţie: o agenţie de branding pentru interlopi. Piaţă, har Domnu’, este, trebuie doar să le deschidă cineva ochii. Trebuie să realizeze cât de important e un nume, o identitate vizuală, poate şi un slogan. Trebuie să înţeleagă potenţialul unui brand. Trebuie să-şi dorească să devină nişte branduri, în adevăratul sens al cuvântului: cu strategie, poziţionare, filozofie de brand. Trebuie ca după “zis și…” să vină ceva cu adevărat memorabil, ceva care să transmită promisiunea de brand “consumatorului”, la fel cum Volvo transmite siguranță și Xerox copiere.

Ar fi păcat să nu se profite de o asemenea nișă. Cea mai nișă! Ar fi păcat să lăsăm niște oameni, pentru care, aparent, numele sunt foarte importante, în bezna numelor proaste. Ar fi păcat să nu-i aducem în 2011, când branding-ul personal e atât de important.

Doar aşa vom avea nişte interlopi mai buni!

Nimic nu mai e la fel!

Social media a rescris regulile. Modul în care comunică brandurile s-a schimbat, experienţa de brand s-a schimbat, bazele marketing-ului s-au schimbat. Brand managerii au aruncat la coşul de gunoi cărţile care până mai ieri erau scripturile marketing-ului şi s-au adaptat la noile tendinţe. Iar în ziua de azi nu mai poţi să trânteşti un spot pe TV şi să te speli pe mâini, trebuie să vii cu ceva remarcabil, să forţezi limitele comunicării, să dai consumatorului moneda de schimb conversaţională, să-l faci să vorbească despre tine, să “te dea mai departe”.

Cei de la Jordan au făcu ceva remarcabil.

Oare unde se va ajunge?

Ştiaţi că există un oraş care se numeşte “Normal”?

Da, foarte există. E în SUA, în statul Illinois. Şi fix aşa se numeşte, Normal. Nu Super, nu Băicoi, nu Pula. Pur şi simplu Normal. Nu ştiu de unde îi vine numele, probabil locuitorii nu sunt ieşiţi din comun. Sigur nu e de la asta, da’ chiar dacă ar fi, normalitatea nu e o boală. Şi totuşi, nu pot să nu mă gândesc cum ar fi să fie de la asta: un oraş de oameni normali. Fără vedete, fără fiţe, fără tabloide. Oameni normali într-un oraş ca ei.

Dacă ar fi în România, probabil ar fi luat în derâdere:

“Au’, mă, nume de oraş, Normal! Hăhăhă. Cum le zice la ăia care locuiesc acolo, normali? Hăhăhă”

În fine, ceea ce contează e că undeva în lumea asta există un oraş cu un nume atât de frumos. Pentru că îl consider un nume deosebit. Aşa sunt eu, un fan al normalităţii.

Pentru un om de marketing, un oraş cu un astfel de nume ar putea fi exploatat comercial. S-ar putea face nişte campanii frumoase pornind de la acest oraş. Şi mie îmi vin câteva în cap (o campanie la un film cu super eroi, de exemplu). La fel, s-ar putea face şi nişte mizerii de campanii. Important e că un brand a ştiut să transforme numele acestui oraş într-un beneficiu, într-o proiecţie a viitorului. Şi nu au făcut-o la modul grosier, ci foarte bine gântit, împachetând totul într-un mesaj puternic: în viitor, va fi ceva NORMAL ca maşinile noastre să protejeze mediul. Simplu, fără vedete, fără fiţe, fără extravaganţe. E greu să comunici în 2011, mai ales pe o piaţă aglomerată ca cea auto. Cu o astfel de campanie însă, sigur te evidenţiezi.

 

“Domnişoară, asta nu-i marcă!”

Suntem în 2011 şi, surprinzător, încă mai sunt oameni care te întreabă: “ce marcă e tricoul?”. Bine, mult spus oameni. Aceiaşi “oameni” se îmbracă ostentativ, logo-urile de branduri urlând de pe hainele lor. În 2011.

Tot timpul am mers pe principiul “mă îmbrac cum mă simt eu bine”. Dacă se întâmplă să nimeresc un brand consacrat în care mă simt bine, e ok. Dacă nu, nu. N-am fost şi, cu siguranţă, nu voi fi un sclav al unui brand sau altul. Totuşi, ca om de advertising, ştiu că trăim într-o lume dominată de branduri. Ba chiar aş putea spune că suntem sub un regim autoritar, condus de mai mulţi dictatori: brandurile globale. Într-o astfel de lume, e greu să te închizi în cochilia ta şi să nu te laşi influenţat. Să nu-ţi pese. Să nu cunoşti. Să trăieşti în lumea ta nebranduită. Şi, totuşi, mai există şi oameni din ăştia.

O colegă a intrat într-un second hand. Cotrobăind printre haine, a dat peste un tricou foarte fain Dolce & Gabbana. Costa 10 lei şi era nou, cu etichetă pe el. Ştiind că şi second handurile s-au şmecherit în ultima vreme, afişând preţuri de magazin normal la hainele de branduri celebre, s-a dus la casă:

“Nu vă supăraţi, tricoul ăsta e doar 10 lei?”

“Da, 10 lei…”

“Sigur, sigur?”

“Sigur, domnişoară, asta nu-i marcă!”

O să ziceţi că n-avea de unde să ştie de D&G. Se prea poate, deşi, ăştia cu second-urile s-au cam prins cum stă treaba cu “hainele de firmă”. Pe de altă parte, cât de tare e să te doară-n cot că există pe planeta asta o “firmă” care se cheamă Dolce & Gabbana?

Sunt curios, totuşi, ce e “marcă” pentru doamna de la casă.

Mă doare-n cot (am vrut să zic fund, dar sunt un domn) de poveşti!

Declaraţii şocante, care circulă pe tot net-ul, într-o scrisoare a unui fost angajat [insert random fast food chain here] să zicem KFC, că tot sunt fan: “se luau găinile şi se băgau cu tot cu pene în malaxor, rezultând o pastă care mai avea urme de sânge, se modela, se condimenta, se punea la prăjit şi rezultau produsele. Nici condimentele nu erau foarte naturale, unele erau doar chimicale, dacă nu toate, iar normele de igienă nu erau foarte stricte.” Citesc, închid şi mi se face poftă de KFC.

Văd cât zahăr conţin unele chestii care-mi plac. Mă doare-n cur. Tocmai mi s-a făcut poftă. Le-aş bea pe toate.

Berea face burtă. O bere, vă rog! Deşi, apar alte “studii” care spun că berea nu îngraşă, dar alcoolul, în general, provoacă şi anume cancer. Ce e bun azi, e rău mâine şi viceversa, de parcă toţi cercetătorii lumii sunt nişte femei la menstruaţie. Repet, o bere, vă rog!

Şi tot aşa.

Ideea e că mi se face poftă de una-alta de fiecare dată când aud chestii nasoale despre una-alta. E posibil să fie şi o tehnică de marketing a unor branduri, care “scapă” intenţionat nişte informaţii, gen scrisorile foştilor angajaţi, ca să te lucreze la nivel subliminal. Sau sunt eu defect?

E ăsta cel mai curajos nume de magazin?

Sunt două viariante: fie patronul e hipster şi vrea să şocheze, fie îl doare-n cur dacă merge business-ul sau nu. L-a deschis ca să aibă şi el un magazin şi i-a pus un nume la mişto. Cumperi sau nu, e problema ta. Şi dacă tot nu cumperi, eliberează spaţiul pentru următorul fraier. Oricum, îţi trebuie ceva coaie să vii cu un asemenea nume.

buy or bye1 300x224 E ăsta cel mai curajos nume de magazin?

Sigur, poate aveţi voi alte explicaţii.