Vorbeam azi cu colegii mei despre data de salariu, avans si alte lucruri complet neesentiale, decat ca ne pun pita pe masa.
Fapt care mi-a adus aminte de cat de mult iubesc eu acele mici foi pe care iti scrie numele si CNP-ul. Mah, deci sunt moarta dupa bonurile de masa si, din pacate, nu am mai primit asa ceva de multa vreme. Bine, pe mine nu ma impresioneaza nici confesiunea unui amic care are 2500 de euro salariu lunar, ca oricum bonuri de masa nu primeste. Deci, fix pix.
Nu stiu daca voi va dati seama ca eu ii dau la o tanti vanzatoare o bucata de hartie colorata, pe care scrie numele meu, si aia imi zice sa pun pe banda tot ce vreau: detergent, palton, curcan, pepsi etc. Imaginati-va cat de tantos ma plimb eu prin supermarket, cu o lista mai lunga decat a lui Mos Craciun, si arunc in cosul de cumparaturi sos de soia, de curry, de peste, de whatever, ca doar am bonuri de masa. Bonurile de masa sunt o minune! Pe ele iti cumperi toate prostiile pe care, in mod normal, nu ti le permiti, nu te lasa sufletul sa le cumperi, ca sunt prea scumpe, sau pur si simplu realizezi ca nu ai nevoie de acel obiect. Doar ca atunci cand ai un teanc de bonuri de masa, Disneylandu’ e deschis.
Deci, bucata aia de hartie imi da mie o super-putere. Ca sa nu mai zic ca sunt complet extaziata de faptul ca nu imi stric banii propriu zisi decat pe lucruri necesare supravietuirii, precum tigari, alcool, iesiri in oras si pizza delivery. Pentru restul lucrurilor, gen salam, cartofi, ulei, sampon sau hartie igienica exista… nu Mastercard… bonurile de masa.
Tichete cadou, tichete de masa, tichete cadou de masa, lasati-le sa vina la mine 
)
PS: Am uitat sa va precizez ca, o data, am cumparat un cadou doar pe tichete de masa )