Cum să nu-ţi placă meseria asta? Practic, te doare la brişcă. Combini nişte maglavaisuri într-un pahar şi se cheamă cocktail. Arunci nişte sticle în aer şi se cheamă că eşti bazat. Tragi o cămaşă mulată pe tine, în timp ce arunci sticlele în aer, şi se cheamă că ai ce fute.

Am un prieten în această breaslă. E unul dintre cei mai relaxaţi oameni pe care îi cunosc. Are un motto simplu şi ucigător: “Şapca-n cap, ţigara-n gură, îs barman, mă doare-n pulă”. No, ce să mai zici? La vita e bella!

Prietenul ăsta al meu prestează la o cafenea de super fiţe. Se trezeşte într-o zi la bar cu un moşulică. Vreo 75-80 de ani, îmbrăcat modest şi, în general, bătrân. Cert e că, nu se integra deloc în peisaj.

“Sănătate domnişorule”

“Bună ziua” (îi răspunde mirat prietenul meu)

“Ştiţi, io-s dintr-un sat de-aci de lângă Cluj şi mi-am pierdut ceva”

“Păi, ce v-aţi pierdut? Să văd dacă vă pot ajuta”

“Aaa, păi nu ştiu ce mi-am pierdut, da’ ştiu io că mi-am pierdut ceva”

(stupoare)

Prietenul meu i-a spus politicos că nu are cum să găsească ce nu ştie că a pierdut, mai ales acolo, la care bătrânelul i-a dat şah mat cu următoarea replică:

“Bine, plec. Da’ dacă totuşi găsiţi ce nu ştiu că am pierdut, să puneţi deoparte, că mai trec pe aici”.