Posturi marcate ‘barfe’

Omul e o fiinţă bârfitoare, indiferent de sex

Să nu ne mai ascundem după deget. Bărbaţii bârfesc la fel de mult ca femeile, poate şi mai mult.

Prin extrapolare, omul e o fiinţă bârfitoare care citeşte Cancan şi Libertatea pentru a avea subiecte de discuţie cu semenii săi. E mult mai uşor să discuţi despre chestii uşoare decât să porţi o discuţie completă şi complexă despre economia mondială, de exemplu. Sau despre ultima carte citită. De ce, dacă există bârfa? Prin simplitatea ei, bârfa ne salvează din situaţia penibilă a lipsei de subiecte. În orice cercuri ne-am învârti, fie ele şi mai mult decât elevate.

După mine, bârfa e o necesitate pentru om, la fel ca apa, mâncare, somnul etc. Mă şi mir cum de Maslow n-a introdus-o în piramida sa. Mi se pare ipocrit să negi, să te ascunzi, să pretinzi că tu eşti pur şi niciodată, dar niciodată, nu ai bârfit pe cineva. Nu te amăgi, bârfa e bine codată în structura noastră genetică. Suntem homo bârfiens, înainte de a fi sapiens.

Mai ales că, uneori, bârfa e constructivă, reparatoare, aproape Zen-istică. Cred că dacă bârfa ar fi fost apreciată la adevărata ei valoare, omenirea scăpa de câteva războaie civile sau nu.

Aşadar, vă invit la sesiuni de bârfing, un fel de sesiuni pitching, doar că mai savuroase.

Relaţiile pe ascuns

Nu e vorba de înşelat, ci de oamenii care se iubesc în secret, de frica gurii spurcate a lumii.

“Trebuie să ne ascundem. Ce-o să spună colegii dacă află? Vom fi bătaia de joc a firmei!”

“Nu trebuie să ne vadă împreună ăştia din gaşcă, cel puţin deocamdată. N-am chef de bârfe!”

Şi oamenii ajung să se pipăie pe la colţuri, să se sărute pe fugă, cu noduri în gât, să se iubească pe sărite, să stea cu frica-n relaţie, să-şi tempereze fluturii din stomac, să se chinuie să identifice locuri ferite de văzul lumii, să trăiască cu stresul că vor fi prinşi, să nu se bucure de ceea ce au împreună, să nu poată arăta lumii ce simt unul pentru celălalt.

Dragi colegi de serviciu şi prieteni de pretutindeni, ce vă fute grija???

Mic ghid insuportabil

Un demers pentru descarcerare mentala.

Se da urmatoarea situatie. O stii pe X de ceva vreme, e in cercul tau de prieteni, ti se pare un om ok, care stie sa manance cu lingura si furculita, nu vorbeste neintrebata si, in general, nu produce flatulente necontrolate. Ce mai, X e o amica. Povestea devine una clasica. X se combina cu Y, Y e un nesimtit, profitor, materialist. X e prea oarba sa vada acest lucru. Y e introdus in cercul vostru de prieteni. Toti il urati intens.

Din pacate, societatea e atat de meschina si machiavelica, incat nu poti sa scapi de prezenta lui Y. Nu poti sa-l excluzi din iesirile la film sau de la gratar, din simplul motiv ca o pretuiesti prea mult pe X. Personal, imi doresc sa ii desurubez capul lui Y, sa-l asez pe masa si sa-i scot, cu o penseta, rand pe rand, fiecare fir de par din nas. De fiecare data cand Y inspira mai profund, imi doresc sa fie o scurgere de gaz in preajma. De fiecare data cand Y vorbeste, imi doresc ca un porumbel sa-si faca treburile pe el.

Vine intrebarea. De ce nu exista un mic ghid care sa ne ajute sa supravietuim cu un asemenea dobitoc? De ce nu exista un indrumar in care sa fie trecute, de exemplu, posibile subiecte de dezbatut cu persoana pe care o urasti, astfel incat totul sa ramana la ceva civilizat? La fel ca discutiile despre vreme, politica si fotbal, cand ai de-a face cu un cretin din asta, sa ai la ce apela.

Sa luam un prim posibil subiect de conversatie.

MAMA

- se vor trata, in 5-8 minute, informatii noi sau/si relevante despre mama cretinului

- se vor adresa intrebari politicoase: “Ce mai face mama ta?”, “Cum se simte mama ta?”, “Te duci la mama ta de Craciun?”

- raspunsurile dobitocului vor fi inlocuite, mental, cu injuraturi ca la usa cortului, cereri divine de incheiere a vietii dobitocului in cauza si insiruirea dezastrelor naturale ce-l au ca protagonist

Atentie! E important ca dobitocul sa nu simta, nici macar pentru o secunda, ce se intampla. Micul ghid insuportabil inseamna terapie, atata timp cat putem jubila in interior de prostia lui.

Un alt posibil subiect este chiar propria lui persoana.

DOBITOCUL

- se vor adresa intrebari-stereotip, raspunsurile urmand sa ne aduca liniste psihica: “Ce mai faci tu?”, “Cum iti mai merge?”

- intrebarile vor fi adresate in cea mai binevoitoare maniera posibila, astfel incat dobitocul sa-si deschida sufletul

- daca discutia merge bine, puteti chiar atinge mana sau umarul dobitocului, pentru a crea un fals sentiment de apropiere umana

- mental, din nou, ne vom descarca prin invocatii catre Cel de Sus, sperand ca se va face dreptate

Aplicarea micului ghid presupune efort, nu neg. Insa, informatiile primite de la dobitoc sunt mina de aur pentru restul gastii. Deci, nu fiti egoisti. Daca cineva din gasca voastra nu cunoaste micul ghid insuportabil pentru descarcerare mentala, este imperativ necesar sa ii transmiteti toate barfele aflate in urma punerii lui in aplicare. Daca insa toata lumea il foloseste, se va aplica metoda barfei de grup, o terapie pentru minte si trup.

Nu uitati, mens sana in corpore sano!